Estetica industriala

Estetica industriala

1. Definitii si notiuni

2. Conceptia estetica a produselor si locului de munca

1. Definitii si notiuni

Stiinta frumosului denumita estetica sau in limbaj ingineresc design are o istorie care se confunda cu insasi istoria civilizatiei mai ales daca avem in vedere artele, dar si daca ne referim la formele materiale ale produselor.

Ca stiinta estetica are un obiectiv larg de studiu incluzand domeniul artei cu toate formele sale precum si ambianta in care se desfasoara viata.

Noul gen de estetica care se ocupa cu trasaturile artistice ale obiectelor cu care omul vine in contact in fiecare zi, cu amenajarea cat mai placuta si mai frumoasa a mediului ambiant in care omul munceste si se odihneste se numeste estetica industriala pentru ca functiile sale se realizeaza in industrie, iar denumirea de design arata ca estetica se realizeaza pe baza de proiect. Estetica industriala imbina armonios arta cu tehnica, frumosul cu functionalul, fie ca este vorba de bunuri de consum, de mijloace de munca, de cladiri industriale sau de locuit, ea fiind expres 636b19g ia unitatii dintre stiinta, tehnica, si arta.

Profesiunea de design-er este complexa reprezentand o imbinare intre artist, arhitect, inginer si economist.

Estetica industriala reprezinta o disciplina stiintifica complexa care colaboreaza strans cu stiintele umaniste, tehnice si economice si urmareste promovarea in universul produselor industriale a unor valori estetice superioare organic incorporate in acestea, contribuind in acelasi timp si la formarea educatiei estetice a omului. Atat in estetica pura, cat si in estetica industriala se utilizeaza cateva notiuni fundamentale:

Armonia: reprezinta potrivirea a doua sau mai multe elemente estetice care se prezinta simultan si care produc senzatia de placere. Se poate vorbi de armonia culorilor, a tonurilor. Armonia este produsul gustului unei epoci, adica este un produs social; armonia se refera la raportul elementelor estetice din punct de vedere calitativ.

Proportia: se refera la raportul elementelor din punct de vedere cantitativ sau al marimii lor. Un anumit element estetic se gaseste intr-un raport precis cu altul sau cu un ansamblu reducandu-se in ultima instanta chiar la anumite formule matematice.

Simetria: reprezinta raportul constant intre elementele care formeaza o unitate producand, astfel un efect artistic. Da impresia de echilibru, de stabilitate, dar folosita in exces produce monotonie, chiar oboseala.

Specific esteticii industriale mai regasim termenii de functie, structura si forma. Bunurile de consum si mijloacele de munca sunt concepute de catre om in folosul omului pentru a indeplini anumite functii. Atunci cind se porneste la conceperea produselor se pleaca de la acele functii care vor imbraca aspectul unor rezolvari de ordin tehnic. Functiile vor fi indeplinite de catre anumite elemente materiale ale obiectului industrial (elemente mecanice, electrice, electronce). Modalitatile de conexiune si punere in interdependenta a acestor elemente materiale se numeste structura, iar o anumita structurare in spatiu a elementelor are drept rezultanta o anumita forma exterioara a produselor industriale. Structura si forma se gasesc in relatii de determinare reciproca. Structura impune o anumita organizare formala, dar sunt cazuri cand forma poate genera mutatii in structura.

Atunci cand se adopta solutii cu privire la forma obiectivului industrial se vor lua in considerare factori cum ar fi:

destinatia functionala

tehnologia de fabricatie

formele anterioare ale produselor

noile materiale aparute

Forma produselor este chemata sa impresioneze placut utilizatorul, iar pentru a crea aceasta impresie sunt ncesare urmatoarele:

forma aleasa sa fie unitara;

detaliile sa comunice clar si logic informatiile necesare

sa puna in evidenta functiile obiectivului

sa sugereze modul de folosire

sa aiba o justificare economica

sa aiba personalitate

sa fie cat mai simpla si usor perceptibila, folosindu-se la crearea ei forme geometrice.

La crearea aspectului estetic al unui obiectiv industrial se vor utiliza elemente care se folosesc si la operele de arta, dar cu unele particularitati:

materialul se alege tinand seama de trei criterii:

criteriul functional (materialul va trebui sa corespunda in primul rind scopului pentru care a fost ales si tehnologiei de fabricatie);

criteriul estetic (materialul sa transmita celor cu care vine in contact o senzatie cat mai placuta vizuala, tactila, olfactiva);

criteriul economic (sa se imbine functionalul si esteticul intr-o rezultanta cat mai economica)

linia este cea care da impresia de miscare si ca urmare se recomanda linii care inchid forme geometrice ca urmare a faptului ca perceptia este mult mai usoara generand un sentiment de echilibru;

culoarea este elementul care defineste valoarea estetica a produsului industrial. Intre forma si culoare trebuie sa existe o armonizare in asa fel construita incat cele doua elemente estetice sa se acorde reciproc. La alegerea culorilor se tine seama de reguli specifice care sa permita o vizualizare optima, precum si o valoare emotionala.

Implicatiile aplicarii esteticii industriale sunt de ordin economic, social si educativ. Implicatiile economice se manifesta prin:

cresterea productivitatii muncii -un om in procesul muncii va lucra cu mai multa placere cu un mijloc de munca functional, frumos intr-un mediu ambiant estetic, reducand gradul de oboseala etc.

marirea duratei de functionare mai ales a utilajelor deoarece grija utilizatorilor pentru ceea ce este frumos este mai mare, intretinerea va fi mai buna, costuri reduse si timp lung de functionare.

Implicatiile sociale se concretizeaza pe crearea unei noi atitudini a omului fata de munca in conditiile umanizarii muncii intr-un cadru estetic si cu valente spirituale.

Implicatiile educative pornesc de la grija pe care omul trebuie sa o manifeste fata de bunuri si confortul creat atat la locul de munca cat si in societate. Omul modern isi petrece o mare parte din timp la locul de munca, in ambianta locuintei, a aparatelor de uz casnic si in alte sfere (teren, cinema, expozitii). Cadrul obiectelor materiale nu are numai o valoare utilitara ci si o valoare emotional estetica. Crescand exigenta prin aplicarea estetica industriala, omul creator va cauta sa dea produselor si locului de munca noi valente estetice obtinandu-se astfel in timp atat o educatie estetica a oamenilor cat si o dezvoltare permanenta a creatiei industriale.

2. Conceptia estetica a produselor si locului de munca

Orice produs trebuie conceput mai intai functional dar sa nu se omita includerea elementelor estetice respectandu-se urmatoarele principii:

produsul sa aiba forme simple in care arta sa fie implicata si nu aplicata;

forma produsului sa corespunda functional destinatiei si sa tina seama si de posibilitatile de transport, montare, stocare, depozitare etc.;

produsul sa nu fie impovarat cu decoratiuni inutile sau cu elemente de camuflaj care sa nu aiba nimic in comun cu aspectul produselor sau cu protectia muncii;

utilajele, in special sa nu fie transformate in lazi prin acoperirea fara discernamant a organelor de lucru.

in conceptia produselor sa se utilizeze cele cele mai noi si mai ieftine materiale fara a dauna functionalului si esteticii;

pentru fiecare produs sa se aleaga corect gama de culori si nuante astfel incat prin culoare sa se puna in evidenta forma produsului, diferitele functii sau parti functionale si sa se creeze contraste;

sa se tina seama de miscarea, ritmul, proportia, formele, echilibrul elementelor de simetrie si asimetrie;

etichetele si inscriptiile de pe produse sa fie atractive, usor de interpretat, inteligibile, condensate etc.;

conceperea utilajelor si a locurilor de munca sa fie potrivita dimensiunilor statice si dinamice ale corpului omenesc.

Cerintele estetice sunt necesare si in conceptia si organizarea locurilor de munca. La conceperea locurilor de munca, la dispunerea acestora in cadrul sectiilor si atelierelor se tine seama in principal de cerintele fluxului tehnologic, dar nu poate fi neglijat elementul estetic creat de simetrie si asimetrie. Astfel, este necesar ca utilajele cu inaltime mare sa fie dispuse cat mai aproape de pereti pentru a nu crea un contrast puternic cu acestia. Amplasarea simetrica da senzatia de echilibru, dar folosirea in exces produce monotonie. Astfel, spatiile tehnologice si de depozitare trebuie sa fie marcate cu linii de culoare alba care accentueaza senzatia de ordine. Culoarea echipamentului de protectie trebuie aleasa astfel incat sa contrasteze cu culoarea utilajelor si peretilor. Un element estetic deseori neglijat este decorarea interioarelor, zugravirea peretilor, mobilarea etc. Pentru a conferi valente estetice atat produselor cat si locurilor de munca cercetatorii in domeniu au elaborat o serie de reguli care trebuie respectate:

Ø      materialele folosite sa coste cat mai putin, dar sa nu dauneze nici valorii functionale, nici calitatii (regula economiei);

Ø      lucrarea sa fie adaptata functiei pentru care a fost creata avand in vedere si implicarea elementelor estetice (regula adaptarii);

Ø      pentru a forma un tot unitar diferitele parti care constituie lucrarea sa fie concepute unele in raport cu altele si in functie de ansamblu (regula unitatii compozitiei);

Ø      orice lucrare sa fie conceputa astfel incat sa existe armonie intre satisfactia functionala si cea estetica (regula armoniei utilitate-aspect);

Ø      structura, forma, linia, materialele folosite, detaliile, culorile sa asigure un bun gust de ansamblu al lucrarii (regula gustului);

Ø      functiile estetice sa nu fie percepute numai la vedere ci sa antreneze cat mai multe simturi (regula satisfactiei);

Ø      acoperirile si placarile facute in scopuri estetice sa nu serveasca acoperirii unor deficiente functionale (regula probitatii);

Ø      la conceperea lucrarii sa se faca o integrare a gandirii artistice, arta sa nu fie un adaos, ci sa se confunde cu tehnica in scopul obtinerii produsului celui mai desavarsit, celui mai simplu, celui mai ieftin, mai util tinzand spre o perfectiune care este atinsa "nu cand nu mai este nimic de adaugat ci atunci cand nu mai este nimic de suprimat" (regula artelor implicate)