Metode empirice de alegere a lucrarilor de c-d

Metode empirice de alegere a lucrarilor de C-D

Metodele empirice de alegere a lucrarilor de C-D pe langa avantajul simplitatii, il prezinta si pe acela de a fi universal aplicabile, indiferent de natura lucrarilor ce se compara. Aceste metode folosesc randamente si indici de performanta [16].

Remarca Diferenta intre randamente si indici de performanta este aceea ca randame 444g66e ntele sunt marimi adimensionale, in timp ce indicii de performanta au dimensiuni.

In mod curent, se calculeaza [16]:

Raportul intre investitia in activitatea de C-D si investitia ulterior determinata de transpunerea industriala a rezultatelor cercetarii. Valoarea raportului trebuie sa fie cat mai mare (pentru ca investitia totala sa fie minima). Practic raportul este subunitar.

Raportul intre valoarea adaugata si investitia C-D (trebuie sa fie maxim).

Raportul intre investitia C-D si costurile de fabricatie a viitorului produs, trebuie sa fie cat mai mare pe seama diminuarii cat mai mult posibil a costurilor de fabricatie.

Raportul intre beneficiile aduse in urma transpunerii in practica a proiectului si beneficiile aduse de produsele din aceeasi clasa fabricate in prezent

Valorile obtinute se coreleaza, de regula, cu un indice de concordanta, care se determina cu relatia [16]:

(2.1)

in care: V reprezinta valoarea beneficiului (venit, economii) estimat a se realiza din vanzarea lucrarii de C-D; P_o - probabilitatea cu care se estimeaza succesul lucrarii de C-D (poate fi efectuata pe considerente tehnice, economice, tehnico-economice);        F_o - finantarea optima adica cheltuielile (investitii, costuri) strict necesare pentru realizarea lucrarii de C-D.

Remarca Produsul dintre V (valoarea beneficiului) si P_o (probabilitatea cu care se estimeaza succesul proiectului) determina valoarea estimata.

Un indice de performanta curent estimat este indicele Disman, care se calculeaza cu relatia [16]:

(2.2)

in care: P reprezinta valoarea neta actuala a lucrarii de C-D;                   R_t - probabilitatea de succes tehnic; R_c - probabilitatea de succes comercial; C_i - valoarea costului lucrarii de C-D in anul i (din cei n ani pe care se va fabrica produsul); r - rata de actualizare [100 de lei de peste 1 an sunt echivalenti cu 100/(1+r) astazi].

Indicele Hess determina valoarea neta actuala a lucrarii de  C-D cu relatia :

(2.3)

in care: n reprezinta numarul de ani pentru care se face calculul;         j - rata de actualizare instantanee, t - timpul.

Indicele Hess, prin faptul ca atribuie lui C - valoarea costului lucrarii de  C-D, o variatie contiuna in timp, reprezinta o reflectare mai corecta a realitatii.

O prelucrare dinamica a indicelui Hess stabileste calculul             P = f(n) si P = f(j) ceea ce, permite o estimare mai buna a indicelui intr-o paleta mai larga de conditii.

Se poate observa ca, valorile care se introduc in calculele randamentelor si a indicelui de concordanta sunt estimate, implicit subiective. O modalitate de a reduce elementul de subiectivitate consta, in a determina mai multe randamente si pentru fiecare din ele mai multe valori pornind de la date situate in jurul estimarii initiale. Urmarind modul in care variatiile datelor introduse se reflecta in ierarhizarea lucrarilor analizate, se pot alege acele lucrari de cercetare care sunt mai 'stabile'.