CLASIFICAREA
INTREPRINDERILOR
Tabloul economiei contemporane
prezinta o mare diversitate de intreprinderi si structuri ale acestora, cu
dimensiuni, roluri si caracteristici mult diferite; se regasesc, simultan, in
lume:
|
intreprinderi
specifice unor moduri de productie precapitaliste si formule ale viitorului;
intreprinderi care nu au 626f51g
salariati, fiind o alta formula organizatorica si juridica a locului de munca
si intreprinderi cu sute de mii de salariati; |
|
intreprinderi
care nu au sediu distinct de locuinta patronului si intreprinderi care au
sedii cu multe nivele in marile metropole;
intreprinderi care folosesc tehnologii
primitive si cele in care robotii industriali inlocuiesc in mare masura munca
oamenilor.
|
|
Dupa amprenta unui mod de productie
se disting: Intreprinderi de tip precapitalist
(exploatari agricole traditionale, activitatea mestesugarilor independenti);
Intreprinderi de tip capitalist (cazul
relevant - societatea pe actiuni);
Intreprinderi de tip paracapitalist
(cooperativele).
|
Dupa forma de proprietate
se diferentiaza: Intreprinderile aflate in proprietate privata;
Intreprinderile proprietate de stat (sau
publica);
Intreprinderile in proprietate de grup
cooperatist;
Intreprinderile cu un regim combinat al
proprietatii.
|
3) Dupa natura
juridica, legislatia tarilor cu economie de piata reglementeaza
urmatoarele: Intreprinderi individuale;
Societati comerciale:
- societati
de persoane (societatea in nume colectiv si cea cu raspundere limitata);
- societati
de capitaluri (societatea pe actiuni si in comandita pe actiuni).
|
4) Dupa marime
(estimata dupa numarul de personal, cifra de afaceri, capitalul social): Intreprinderi mici;
Intreprinderi mijlocii;
Intreprinderi mari.
|
5) Dupa gradul de
specializare (diversitatea activitatilor): Intreprinderi strict specializate (pe un
produs sau o anumita tehnologie);
Intreprinderi specializate (cateva produse
sau tehnologii inrudite);
Intreprinderi generale (nespecializate) cu
obiect larg de activitate in mai multe ramuri.
|
6) Dupa obiectul de
activitate (activitatile realizate, dupa clasificarea uzuala
oficiala): Intreprinderi de productie;
Intreprinderi de comert;
Intreprinderi de servicii
|
Dupa sectorul economic in
care poate fi incadrata intreprinderea:
Intreprinderi din sectorul primar
(agricultura, pescuit, exploatare forestiera, industrie extractiva);
Intreprinderi din sectorul secundar
(industrie prelucratoare);
Intreprinderi din sectorul tertiar
(distributie, banci, asigurari, transport, formare profesionala, servicii
pentru populatie).
|
Dupa natura tehnologiei si
seria de fabricatie:
Intreprinderi care realizeaza unicate si serii
mici;
Intreprinderi care produc in serii mari si
foarte mari.
|
Dupa aria de activitate:
Intreprinderi cu arie de activitate locala
(un oras sau o zona din acesta, un sat);
Intreprinderi cu arie de activitate
regionala (o parte din tara, mai multe judete);
Intreprinderi cu arie de activitate
nationala;
Intreprinderi cu arie de activitate
transnationala sau mondiala.
Intreprinderile aflate in
proprietate privata sunt
considerate cele mai dinamice, mobile, adaptate cerintelor pietei, inovatoare
si eficiente. Explicatia rezida in cumularea efectelor urmatorilor factori care
determina atitudinea si comportamentul proprietarilor:
|
libertate de actiune si manifestare economica;
autoritate asupra afacerii si salariatilor;
prestigiu ridicat;
posibilitati de castig material, teoretic
nelimitate;
raspunderea (uneori nelimitata) pentru bunul mers al intreprinderii;
riscul de esec cu consecinte dramatice asupra existentei personale; micii
intreprinzatori duc o lupta "pe viata si pe moarte" pentru afacerea lor.
|
Caracteristicile principale ale cooperativei sunt:
|
Asociere libera, de persoane sau intreprinderi
(mici, de obicei);
Intreprindere condusa democratic, dupa regula
un om - un vot si decizii adoptate cu
majoritate de voturi;
Proprietate
comuna a membrilor cooperatori;
Participare
egala la cheltuieli, rezultate si riscuri;
Dublu scop:
imbunatatirea conditiilor de existenta materiala pentru membrii cooperatori
si cultivarea solidaritatii, intr-ajutorarii, justitiei sociale si
responsabilitatii.
|
Dupa
pozitia intreprinderii (cu un anumit grad de specializare) in sistemul de
distributie, natura operatiunilor si a clientilor ca si bunurile
comercializate, intreprinderile de comert se grupeaza in:
|
A. Intreprinderi de comert cu amanuntul:
a) comert fix, prin magazine;
b) comert ambulant;
c) comert prin
corespondenta.
|
B. Intreprinderi de comert cu ridicata:
a) cu bunuri de consum;
- cu depozite;
- fara depozite;
b) cu bunuri de productie
(comert interindustrial).
|
|
C. Intreprinderi integrate (cumuleaza functia cu ridicata si cea
cu amanuntul)
- se pot grupa la randul lor
dupa natura produselor, formele de vanzare, dimensiune, categoria de clienti
etc.
|
|
D.
Intreprinderi de comert exterior:
a) de import;
b) de export;
c) intermediari specializati.
|
E. Intreprinderi care activeaza pe piete
specializate:
a) targuri expozitii si
piete generale sau tematice (permanente, saptamanale, anuale);
b) piete specializate:
- intreprinderi
de licitatii;
- burse de
marfuri.
|
In practica se realizeaza o individualizare
a unor tipuri de intreprinderi de comert (cu personalitate bine
conturata) dupa criterii dintre cele mai eterogene. Se pare ca exista anumite
configuratii de succes care fac intreprinderile sa combine intr-o varianta
tipica piata geografic delimitata cu:
|
categoria de clienti
forma de vanzare
marimea
forma juridica
natura produselor si serviciilor
marimea spatiilor comerciale
largimea si alcatuirea sortimentului
derularea relatiilor cu clientii
formarea si nivelul preturilor
amplasamentul preferat
formele de plata.
|
