COMANDA DE MARFURI
Comanda se poate aborda din perspectiva
juridica - act ce genereaza obligatii si exprima o vointa si din perspectiva economica
- optimizarea momentului lansarii comenzii si a dimensiunii lotului de marfuri
comandat.
Comanda exprima vointa cumparatorului de a
achizitiona o anumita marfa in conditii precizate. Acestea presupun stabilirea clara a naturii,
cantitatii, calitatii si pretului marfii, precizarea conditiilor de plata si de
livrare (termen, loc, ambalare, mod de receptie) ca si a instantei pentru
rezolvarea eventualelor litigii.
In conditiile in care comanda se refera la
o anumita oferta cu conditii precizate si cu care cumparatorul este de acord,
nu mai este necesara detalierea, in comanda, a conditiilor mai sus enumerate,
ci doar referirea la aceasta oferta (furnizor, numar de inregistrare, data,
cod, obiect-referinta).
|
Printr-o comanda care urmeaza
unei oferte ferme
(la care furnizorul s-a obligat in momentul emiterii) se stabileste, de fapt,
o relatie contractuala intre
parti.
|
|
Daca o comanda se transmite urmare a
unei oferte generale facuta de furnizor, este necesara acceptarea comenzii de
catre acesta pentru a se ajunge la o relatie contractuala si a se produce
obligatii pentru parti.
|
|
|
Comanda
genereaza pentru emitent (client) aceleasi obligatii juridice pe care le genereaza oferta pentru furnizor. Comanda produce aceste obligatii numai
din momentul in care este primita de catre destinatar. Revocarea ei se poate
face, cel mai tarziu, pana la acest moment.
|
|
Prin acceptarea comenzii,
vanzatorul (ofertant) exprima vointa sa de a livra marfa in conditiile
precizate in comanda. Se poate solicita o acceptare a comenzii numai in
conditiile in care nu s-a stabilit o relatie contractuala prin oferta si
cerere identice in continut.
|
|
|
Confirmarea comenzii (acceptarea) se
poate face verbal, prin telefon sau in scris (scrisoare, telex, fax).
|
|
Livrarea
marfii comandate insotita de documentele uzuale de livrare constituie
acceptarea comenzii si are valoare de contract incheiat si executat.
|
|
In ce priveste forma, nu exista obligatii detaliate, fiind suficienta respectarea
regulilor corespondentei comerciale si ale convorbirilor de afaceri.
Comanda scrisa se poate transmite prin e-mail, scrisoare (posta, curier), telex, fax,
eventual pe un formular acceptat de parti sau uzual. In cazul e-mail-ului se
recomanda inserarea semnaturii electronice.
Pentru comanda verbala
directa sau telefonica se recomanda o reluare prin scris numai in cazurile in
care se doreste un mijloc probator.
Mentionam ca un volum imens de afaceri se deruleaza prin
acorduri verbale sau manifestarea acordului de cumparare prin semne sau
mimica fiind indiscutabila obligatia
respectarii acordului de vointa astfel exprimat (exemplul tipic il
constituie cazul licitatiilor cu strigare sau al unor burse).
Marimea comenzilor se
stabileste de catre cumparator pentru fiecare produs, articol,
sorto-tipo-dimensiune. Cantitatile de aprovizionat trebuie sa tina seama de doua deziderate contradictorii: . Asigurarea continuitatii in desfacerea
oricarui produs din sortimentul obisnuit al firmei (evitarea rupturilor de
stoc); . Mentinerea stocurilor la un nivel minim
incat sa se minimizeze cheltuielile de aprovizionare si stocare.
|
Intreprinderile
pot fi tentate sa lanseze comenzi mari pentru un produs sau in relatia cu un
furnizor mai ales cand acesta ofera conditii (aparent) avantajoase.
Cumpararea in cantitati mai mari si la intervale mai mari conduce la
reducerea costurilor de aprovizionare si ofera o anumita garantie a
continuitatii ofertei. In plus, in conjuncturi inflationiste poate crea
profituri suplimentare. Pe de alta parte insa, costurile mici de
aprovizionare din aceasta varianta se asociaza cu costuri mari de pastrare a
stocurilor si de finantare a lor pe perioada pastrarii (chirii, dobanzi la
credite, pierderi, cheltuieli de intretinere).
|
Teoria
stocurilor recomanda ca optima o marime a lotului de aprovizionare
in care se minimizeaza simultan costurile de aprovizionare si cele de stocare
pe unitatea de produs.
Marfurile trebuie sa soseasca in unitate
(sectie, atelier, magazin, depozit) inaintea epuizarii stocului existent pentru
a mentine continuitatea productiei si/sau vanzarilor, dupa caz. In functie de
caracteristicile cererii, ofertei la furnizor, sezonalitatea productiei si
politica de sortiment a firmei, pentru unele produse se admite "ruptura de
stoc" (lipsa produsului din stoc o anumita perioada), aparitia periodica a
marfurilor in sortimentul firmei.
Momentul cumpararii
marfurilor (implicit al lansarii
comenzilor) este determinat de o serie de factori precum:
|
Viteza de circulatie a marfurilor Produsele cu viteza lenta de circulatie
se comanda mai rar, pentru ele fiind necesar un stoc; de asemenea, ele pot fi
oferite numai urmare a unor comenzi ferme din partea clientilor (firmele
evita sa mentina in stoc produse cu vanzare lenta - le comanda de la
furnizorii lor sau le lanseaza in fabricatie numai cand au un client sigur).
Produsele cu viteza de circulatie accelerata se cumpara la intervale mici de
timp. Caracteristicile
fizico chimice
ale produselor. Unele marfuri pot fi pastrate in stoc urmare a termenului
mare de valabilitate; altele sunt perisabile, pot fi pastrate doar perioade
scurte (zile sau ore) fiind deci comandate mai frecvent. Marimea spatiilor de depozitare determina, de
asemenea, frecventa intrarilor. Spatiile mari permit un interval mai mare de
aprovizionare.
|
Evolutia in timp mai ales
sezoniera, a preturilor la furnizori.
La multe produse preturile scad inainte de aparitia noii recolte (masline, de
exemplu). Aparitia ofertei pe piata. De exemplu,
legumele si fructele apar in cantitati mari si la preturi avantajoase toamna;
fructele sudice - iarna; pestele si produsele de pescarie - dupa sezonul de
pescuit; modele si produse noi sunt lansate cu ocazia marilor targuri nationale
si internationale; inceputul fiecarui sezon este marcat de noi orientari in
linia modei etc. Cantitatile de marfuri aflate in
stoc, vanzarea sau consumul mediu zilnic intervalul mediu considerat optim pentru
aprovizionarea cu acel produs, numarul
de zile de la lansarea comenzii pana la primirea
produselor de la furnizor. Lansarea comenzii se face cand stocul a atins
nivelul de "reaprovizionare".
|
|
De exemplu: consumul mediu zilnic = 2 tone;
timpul mediu de la lansarea comenzii pana la
primirea marfurilor = 3 zile
intervalul optim = 10 zile stocul actual = 10 tone
Rezulta ca se va comanda o cantitate de 20 tone in momentul in care
stocul din unitate va fi de 6 tone
|
Comerciantii trebuie sa programeze
intrarile de marfuri pentru a le avea in stoc in cantitati suficiente inainte
de inceputul sezonului (la produsele cu cerere sezoniera) si pe tot parcursul
anului la celelalte produse. Corelarea intrarilor cu vanzarile/consumurile
presupune:
|
|
Relatii stabile si de durata
cu clientii si furnizorii prin contracte cadru urmand ca prin comenzi sa se
asigure derularea contractelor;
Stabilirea unor intervale de
aprovizionare cat mai reduse posibil cu furnizorii si garantia din partea
acestora de a respecta cu strictete termenele de livrare (marfa sa stea in
stoc la furnizor dar sa fie la dispozitia comerciantului exact atunci cand
are nevoie);
Convenirea unor grafice de
livrare cu furnizorii permanenti si pentru produsele cu desfacere/consum
relativ uniforme in timp;
Pastrarea, in cazuri
justificate, a unui stoc minim de rezerva pentru acoperirea fluctuatiilor in
cererea clientilor si a decalajelor in livrari;
Organizarea unui sistem
informational-decizional care sa permita sesizarea momentului optim de
lansare a comenzilor;
Asigurarea
disponibilitatilor banesti (fonduri proprii sau credite) la termenele
necesare pentru plata intrarilor.
|
