CRIZA INTREPRINDERII
In anumite conditii o intreprindere poate ajunge la:
|
scaderea desfacerilor
reducerea castigurilor
pierderi de durata
consumarea capitalului propriu
cresterea datoriilor
dificultati de plata
incapacitate de plata
|
|
Incapacitatea de
plata este cosmarul
oricarui intreprinzator onest.
O asemenea evolutie descrie criza intreprinderii.
Existenta unei intreprinderi poate fi marcata de o
succesiune de perioade de crestere si perioade de criza.
|
Subdezvoltarea
si criza economiei nationale:
|
volum al productiei insuficient pentru
acoperirea nevoilor interne;
valorificarea slaba a resurselor n 313b12d ationale;
productivitatea scazuta a muncii;
piata interna subdezvoltata;
dependenta economiei de capitalul strain si
tehnologia importata;
salarizarea la nivelul subzistentei fizice;
multiplicarea conflictelor;
|
inflatie accentuata;
devalorizarea monedei nationale;
blocaj financiar;
somaj;
capital redus de spirit antreprenorial;
atrofierea sperantei de redresare si relansare
economica, de "mai bine" general (cu reactia "scapa cine poate" si "fiecare
pentru sine").
|
Schimburile internationale inegale drenarea resurselor tarilor slab dezvoltate, exodul creierelor, prelevarea
unei parti importante a valorii create in
aceste tari)
Influenta unor factori generali, cu
specific national, asupra productivitatii muncii (infrastructura deficitara)
Distorsionarea competitiei si comportamentului corect pe piete.
Unele efecte negative ale
interventiei statului in economie (masuri de stabilizare
macroeconomica cu efecte adverse la nivelul unitatilor)
Concurenta foarte dura pe piata (Pe o piata limitata, succesul unor
intreprinderi aduce insuccesul altora, daca nu reusesc sa ajunga la formule de
convietuire. Multe intreprinderi intra in criza si dispar sau parasesc o piata
incercand sa se instaleze pe alta ca urmare a "loviturilor" primite de la
concurenti)
Evolutii imprevizibile ale mediului, in general, si ale pietei, in special (calamitati, conflicte, panica si
scaderea increderii).
Resurse insuficiente
in raport cu obiectivele intreprinderii ca si dificultatea de a obtine aceste
resurse;
Erorile de
conducere a intreprinderii sunt deosebit de costisitoare. In
general, se spune ca in afaceri orice greseala se plateste. (O grava eroare in conducerea afacerii
este legata de alegerea colaboratorilor
si salariatilor. Cele mai mari
pierderi in intreprindere le provoaca incompetentii, persoanele fara
aptitudini, hotii, tradatorii, mincinosii, lenesii);
Conflictele
intre asociati-proprietari;
Conflictele intre salariati (sindicate) si
manageri/proprietari;
Lipsa conducerii - intreprinderea "scapa de sub control";
Criza intreprinderii poate fi provocata de managerii ei
prin rea intentie si manevre frauduloase.
|
Grupul American de
Consulting pentru "Business Practice" inventariaza urmatoarele 22 de motive
ale esecului in afaceri:
|
|
supravegherea ineficienta a
cheltuielilor firmei; incapacitatea sustinerii
competitiei in raport cu concurentii;
gestiunea nesatisfacatoare a
stocurilor;
lipsa capitalului circulant;
stabilirea unor preturi prea
joase;
comportare neplacuta fata de clienti;
relatii proaste cu furnizorii;
incapacitatea conducerii de a lua
decizii si de a le aplica;
imbolnavirea unei persoane-cheie
din organigrama firmei;
polita de asigurare insuficienta;
relatii personale proaste intre
lucratori;
|
demisia unor persoane aflate in posturi
esentiale; instruire
insuficienta a colectivului de salariati;
cunostinte nesatisfacatoare asupra
produsului vandut;
esuarea incercarilor de prevedere
a evolutiei pietei;
pierderea controlului asupra
managementului numerarului;
dezvoltarea neinsotita de o
finantare corespunzatoare;
ignorarea unor informatii asupra
situatiei financiare a firmei;
inexactitati in contabilitate;
acordarea de credit excesiv
clientilor;
proasta administrare a sistemului
de incasari;
contractarea de imprumuturi prea
mari sau apelarea exagerata la credite.
|
Asanarea intreprinderii se poate realiza cu aport suplimentar de capital din partea
proprietarilor sau prin reducerea capitalului la nivelul celui efectiv
(pierderile fiind suportate de proprietari). Ea presupune diagnoza
intreprinderii urmata de adoptarea unor masuri pentru eliminarea pierderilor si
asigurarea viabilitatii firmei:
|
reorganizarea si rationalizarea
proceselor;
|
|
revizuirea
ofertei, sortimentului, tehnologiilor;
|
|
reducerea
costurilor, inclusiv a celor de personal;
|
|
inchiderea unor capacitati si vanzarea
unor active;
|
|
schimbarea
conducerii;
|
|
atragerea unor
resurse financiare, eventual prin asociere sau schimbarea proprietarului;
|
|
instituirea
unor proceduri de supraveghere stricta.
|
In anumite conditii creditorii unei intreprinderi
(furnizori, bugetul statului, salariati) pot prefera sa ajunga la o intelegere cu debitorul si sa il sprijine
pentru depasirea perioadei de criza si evitarea falimentului si lichidarii.
(Este posibil ca in acest fel sa mai recupereze ceva din debite sau rata de
recuperare sa fie mai mare decat in cazul lichidarii).
Se poate alege una din
urmatoarele trei variante:
|
amanarea si reesalonarea termenelor de
plata a datoriilor in baza unui program comun (moratoriu);
|
|
|
reducerea datoriilor cu un anumit
procent; creditorii renunta la o parte din pretentiile lor si intreprinderea
isi continua activitatea (concordatul);
|
|
intreprinderea
este lichidata, creditorii valorifica activele acesteia si renunta la partea
din debit care ramane neacoperita.
|
Tratamentul juridic aplicat comerciantilor in dificultate in Romania este precizat prin Legea nr. 64/1995,
modificata in 1997, "Legea privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului". Legea instituie o
procedura de reorganizare, avand ca scop salvarea intreprinderii aflate in
dificultate si o procedura de lichidare a patrimoniului debitorului prin faliment,
atunci cand reorganizarea nu este posibila sau nu da rezultate.
