Definirea intreprinderilor mici si mijlocii

Definirea intreprinderilor mici si mijlocii

Intreprinderile mici si mijlocii se prezinta sub multe tipuri si marimi, fapt pentru care este dificila definirea si clasificarea lor. Astfel de exemplu, statiile de benzina, restaurantele, magazinele sunt denumite intreprinderi mici sau mijlocii, iar firmele producatoare de automobile sunt considerate intreprinderi mari. Deseori in gruparea intreprinderilor ca fiind mari sau mici, respectiv mijlocii, intervine subiectivismul celui care face clasificarea.

In SUA specialistii din cadrul Administratiei intreprinderilor Mici si Mijlocii apreciaza ca definirea intreprinderilor mici si mijlocii trebuie sa se faca pe baza urmatoarelor criterii.

a) proprietarul intreprinderii sa fie o persoana sau un grup mic compus din cel mult 15-20 persoane,

b) managementul intreprinderii sa fie independent pentru ca de obicei managerul este si proprietar

c) exceptand functia de marketing, activitatea intreprinderii sa fie localizata geografic, adica intreprinderea sa actioneze numai intr-o localitate;

d) comparativ cu intreprinderile mari care actioneaza in aceeasi ramura de activitate, intreprinderea respectiva este mica sau mijlocie.

Exista intreprinderi care nu intrunesc toate criteriile mentionate, dar acestea se considera exceptii.

La nivelul statisticilor Uniunii Europene se evidentiaza trei categorii de intreprinderi mici si mijlocii: microintreprinderea care are un numar de 1-9 angajati, intreprinderea mica cu 10-99 angajati si intreprinderea mijlocie cu 100-499 angajati.

In Marea Britanic definirea intreprinderilor mici si mijlocii imbina criteriile cantitative cu cele calitative, astfel:

intreprindere mica are o cota relativ mica de piata si nu poate influenta piata; aceasta nu inseamna ca nu este suficient de mare pentru a influenta preturile sau cantitatea de bunuri vandute in economia nationala;

intreprinderea este condusa de proprietar sau de asociati, iar proprietarul care este si manager participa activ la managementul acesteia;

intreprinderea este independenta si nu constituie o parte a unei firme mai mari.

In aceasta tara se considera ca cifra de afaceri este un criteriu util pentru comertul cu amanuntul si cu ridicata, iar numarul de angajati este un criteriu adecvat pentru industrie si constructii. In domeniul industriei numarul maxim de angajati al unei intreprinderi mici este 200, respectiv 25 in domeniul constructiilor. In anul 1985 Legea Companiilor a adoptat criteriile pentru a defini intreprinderile mici si mijlocii, iar pentru ca o intreprindere sa fie considerata mica sau mijlocie trebuie sa satisfaca cel putin doua dintre urmatoarele criterii:

ð     Pentru o intreprindere mica:

cifra de afaceri sa nu depaseasca 1,4 milioane lire sterline;

numarul de angajati sa fie mai mic sau cel mult egal cu 50 persoane pe saptamana;

capitalul sa nu depaseasca 0,7 milioane lire sterline;

ð     Pentru o intreprindere mijlocie: 

cifra de afaceri sa nu depaseasca 5,75 milioane lire sterline;

numarul de angajati sa fie mai mic sau cel mult egal cu 250 persoane pe saptamana;

capitalul sa nu depaseasca 2,8 milioane lire sterline.

In Japonia, economia este dominata de intreprinderi mici si mijlocii atat sub aspect numeric, cat si al ocuparii fortei de munca. Aici intreprinderile mici si mijlocii sunt delimitate in functie de doua criterii: valoarea capitalului si numarul de angajati. Pentru o intreprindere mica aceste criterii sunt:

Ø      in domeniul industriei, minier si al transporturilor 299 persoane si 100 milioane yeni;

Ø      in domeniul comertului cu ridicata 100 persoane si 30 milioane yeni;

Ø      in domeniul comertului cu amanuntul si al serviciilor 50 persoane si 10 milioane yeni.

Aproximativ 75% din forta de munca din domeniul industriei este ocupata in cadrul intreprinderilor mici si mijlocii.

In Germania definirea intreprinderilor mici si mijlocii imbina criterii cantitative si calitative, astfel:

Ø      unitatea proprietatii si a riscului;

Ø      unitatea managementului (intreprinzatorul este liber sa ia decizii si isi asuma responsabilitati);

Ø      unitatea proprietarului si a firmei (aceasta influenteaza relatia personala intre patroni si angajati, caile prin care este finantata intreprinderea, contributia membrilor familiei la activitatea acesteia).

Institutul German de Cercetari pentru intreprinderi Mici si Mijlocii defineste aceste intreprinderi astfel:

intreprinderea mica are un numar de angajati de 1-49 persoane si o cifra de afaceri de maxim 1 milion Euro;

intreprinderea mijlocie are un numar de 50-499 angajati si o cifra de afaceri de maxim 100 milioane Euro.           

In Franta, asemenea majoritatii tarilor, nu exista o singura definitie a intreprinderilor mici si mijlocii. Cel mai frecvent este folosit criteriul numarului de angajati, astfel:

• microintreprinderea are un numar de angajati intre 1-9 persoane;
• intreprinderea mica are un numar de angajati intre 10-49 persoane;
• intreprinderea mijlocie are un numar de angajati intre 50-499 persoane.

In Danemarca in domeniul industriei aproximativ 90% din totalul intreprinderilor sunt mici si mijlocii, acestea ocupand 40% din totalul fortei de munca. Aici impactul recesiunii economice din Europa Occidentala asupra industriei a fost mai mic tocmai datorita flexibilitatii si adaptarii intreprinderilor mici si mijlocii. Intreprinderile sunt considerate mici daca au un numar de angajati mai mic de 50 persoane, respectiv mijlocii daca au intre 50-200 angajati.     

In Elvetia domina intreprinderile mici si mijlocii (reprezentand 99% din numarul total de intreprinderi), care ocupa 77% din forta de munca. Criteriul de clasificare este numarul de personal, o intreprindere fiind considerata mica daca are un numar de angajati intre 1-49 persoane, respectiv mijlocie daca are intre 50-199 angajati.

In Romania conform Legii nr. 346/2004 (care abroga Legea nr. 133/1999) privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii, o intreprindere se incadreaza in categoria intreprinderilor mici si mijlocii daca indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a)      au un numar mediu anual de salariati mai mic de 250;

b)      realizeaza o cifra de afaceri anuala neta de pana la 50 milioane euro, echivalent in lei, sau detin active totale care nu depasesc echivalentul in lei a 43 milioane euro, conform ultimei situatii financiare aprobate. (Prin active totale se intelege active imobilizate+ active circulante+ cheltuieli in avans).

c)      Respecta criteriul de independenta, adica nu sunt detinute in proportie de peste 25% din capitalul social sau din drepturile de vot de catre o alta (alte) intreprindere(i) care nu face (fac) parte din categoria intreprinderilor mici si mijlocii.

Intreprinderile mici si mijlocii se clasifica, in functie de numarul mediu anual de salariati si de cifra de afaceri anuala neta sau activele totale pe care le detin, in urmatoarele categorii:

Microintreprinderi- au pana la 9 salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala neta sau detin active totale de pana la 2 milioane euro, echivalent in lei; (iar veniturile sunt mai mici de 100,000 euro)

Intreprinderi mici- au intre 10 si 49 de salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala neta sau detin active totale de pana la 10 milioane, echivalent in lei;

Intreprinderi mijlocii- au intre 50 si 249 de salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala neta de pana la 50 milioane euro, echivalent in lei sau detin active totale care nu depasesc echivalentul in lei a 43 milioane euro.

Nu sunt intreprinderi mici si mijlocii societatile bancare, societatile de asigurare si reasigurare, societatile de administrare a fondurilor financiare de investitii, societatile de valori mobiliare si societatile cu activitate exclusiva de comert exterior. De asemenea nu intra sub incidenta acestor prevederi persoanele fizice si juridice a caror activitate principala o reprezinta cumpararea si revanzarea de produse sau inchirierea de bunuri mobile sau imobile.

Intreprinderile mici si mijlocii se pot constitui in urmatoarele domenii de activitate:

v     in industria prelucratoare sub forma: fabricilor de incaltaminte, fabricilor de jucarii, fabricilor pentru produse alimentare etc. In acest domeniu in tarile dezvoltate cu toate ca intreprinderile mari tind sa le umbreasca pe cele mici, totusi intreprinderile mici si mijlocii sunt puternice sub aspect numeric;

v     in constructii, domeniu in care intreprinderile mici si mijlocii se pot constitui pentru constructii industriale, administrative, de locuinte, etc.

v     in comertul cu ridicata, domeniu in care intreprinderile mici si mijlocii actioneaza ca intermediare intre productie si comertul cu amanuntul.

v     in comertul cu amanuntul intreprinderile mici si mijlocii actioneaza ca unitati independente sau ca lanturi de magazine.

v     in domeniul serviciilor se constituie intreprinderi mici si mijlocii pentru:     

servicii oferite altor intreprinderi, cum ar fi: intreprinderi de Consulting, agentii de publicitate;

servicii oferite indivizilor sub forrna: agentiilor de turism, curatatoriilor chimice, hotelurilor, motelurilor, restaurantelor, saloanelor de frizerie si coafura, etc.

Din considerente legate de necesarul capitalului pentru infiintare, al capitalului de lucru, al organizarii si managementului, dupa anul 1990, intreprinzatorii s-au orientat, intr-o prima etapa, preponderent catre infiintarea unor firme cu activitate din domeniul comertului. Treptat, pe masura acumularii de capital, a afluxului de capital strain, a avut loc o deplasare a sferelor de interes si catre alte activitati economice: constructii, transporturi terestre, hoteluri si restaurante, industria alimentara, agricultura etc.