Echilibrul financiar al intreprinderii

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERII

Echilibrul economico-financiar al unei intreprinderi, ca expresie a corelatiilor dintre lichiditatea activelor si exigibilitatea capitalurilor care au asigurat finantarea lor, constituie o premisa dar si o consecinta a desfasurarii normale a activitatii intreprinderii, in conformitate cu obiectul sau.

Asigurarea echilibrului presupune corespondenta dintre nivelul resurselor financiare de care dispune intreprinderea si valoarea celorlalte categorii de resurse (umane, materiale si informationale) pe care intreprinderea le cumpara pentru procesul productiv.

O structura financiara sanatoasa ca reflectare a unor proportionalitati corespunzatoare intre diferitele fluxuri financiare dintr-o intreprindere, presupune respectarea a doua conditii esentiale:

asigurarea echilibrului dintre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment, pentru mentinerea solvabilitatii pe termen scurt a intreprinderii;

acoperirea mijloacelor de finantare a activelor imobilizate, indeosebi utilizand capitaluri permanente si nu prin datorii pe termen scurt.

Putem descompune bilantul unei intreprinderi, in plan financiar in trei mari mase, pe care le vom analiza in continuare: 313c25d

Fondul de rulment reprezinta partea din capitalul permanent destinata si utilizata pentru finantarea activitatii curente de exploatare. Concret, acesta constituie diferenta dintre capitalul permanent si activele imobilizate, sau altfel spus, excedentul capitalurilor permanente asupra activului imobilizat.

FONDUL DE RULMENT=Capitaluri permanente-Active imobilizate

Avand ca punct de plecare ecuatia fundamentala a bilantului se poate determina o a doua relatie de calcul a fondului de rulment:

Activ = Pasiv

Active = Capital propriu + Datorii

Capital permanent = Capital propriu + Datorii pe termen lung

Active fixe + Active circulante = Capitaluri permanente + Datorii pe termen scurt

Active fixe + Active circulante = Capital propriu + Datorii pe termen scurt + Datorii pe termen lung

Deci:  FONDUL DE RULMENT=Active circulante-Datorii pe termen scurt

Cele doua variante de calcul al fondului de rulment pun in relief faptul ca echilibrul financiar al unei intreprinderi se asigura:

Principalele motivatii ale existentei fondului de rulment sunt legate de:

finantarea unui stoc minim de marfuri, absolut necesar desfasurarii activitatii, stoc a carui valoare este practic blocata si deci asimilabila unei imobilizari finantate cu capitaluri permanente;
depasirea dificultatilor pe care le poate avea trezoreria firmei, fie in situatia in care stocurile de marfuri cresc, datorita reducerii vitezei de circulatie a acestora (ca urmare a incetinirii din diferite cauze a ritmului vanzarilor), fie ca efect al neincasarii la termen a facturilor emise.

Managerii trebuie sa urmareasca cu atentie oscilatiile fondului de rulment, fie ca este vorba de cresteri (ca rezultat al sporirii capitalurilor permanente prin aport de capital propriu, profit reinvestit sau imprumuturi, sau ca rezultat al reducerii imobilizarilor), fie ca este vorba de scaderi (ca rezultat al sporirii investitiilor, rambursarii imprumuturilor, sau producerii unor pierderi care afecteaza capitalurile proprii), astfel incat sa asigure o lichiditate generala cat mai apropiata de valoarea optima (egala cu 2), respectiv o finantare a capitalurilor circulante de aproximativ 50%.

Timpul de incasare si timpul de plata devin deosebit de importanti in utilizarea capitalului intreprinderii comerciale, aceasta trebuind sa dispuna de un fond de rulment care sa-i acopere nevoile de finantare in perioadele de defazaj intre iesirile si intrarile de bani. Apare astfel nevoia de fond de rulment (sau fondul de rulment normativ), reprezentand activele circulante ce trebuie finantate din fondul de rulment,determinabila prin relatia:

NEVOIA DE FOND DE RULMENT=Stocuri+Creante-Oblig. nefinanciare

Dintre categoriile de nevoi de fond de rulment cea care prezinta un interes deosebit pentru patronul-manager este nevoia de fond de rulment de exploatare. Acesta depinde de: cifra de afaceri; de durata stocurilor, creantelor si datoriilor; de partea valorii adaugate in cifra de afaceri (cu cat se adauga o valoare mai mare la input-uri cu atat nevoia de fond de rulment este mai mare pentru aceeasi cifra de afaceri).

Daca nevoia de capital initial este de regula satisfacuta cu ajutorul prietenilor, rudelor etc., pe masura ce afacerea se dezvolta necesarul de fond de rulment se acopera de catre furnizori si/sau clienti si de banci (de regula prin credite pe termen scurt).

Daca definim trezoreria unei intreprinderi ca diferenta intre lichiditatile si datoriile acesteia pe termen scurt, putem evidentia bine-cunoscuta relatie:

TREZORERIA=Fondul de rulment net-Necesarul de fond de rulment

Echilibrul financiar al unei firme este, prin urmare, asigurat atunci cand trezoreria acesteia este pozitiva, respectiv daca fondul de rulment este mai mare decat necesarul de fond de rulment. Existenta unei trezorerii pozitive echivaleaza cu inregistrarea unui disponibil in casa, ca element de protectie impotriva fluctuatiilor activitatii firmei.

Disponibilul in casa imobilizeaza insa capital propriu si eventuale datorii pe termen lung si mediu (care antreneaza cheltuieli cu dobanzile), fiind neproductiv. Acest lucru impune mentinerea lui la niveluri cat mai scazute, dar care sa tina cont atat de riscurile de insolvabilitate la care este expusa firma (reducerea volumului vanzarilor, intarzieri la plata a debitorilor etc.), cat si de capacitatea firmei de a-si procura cu usurinta fondurile necesare.

Rezulta astfel un al doilea plan esential de asigurare a echilibrului financiar, respectiv cel dintre sursele de finantare a activitatii intreprinderii comerciale: cele proprii (capitalul social, profitul nedistribuit, amortizarile etc.) si cele atrase (de regula sub forma  imprumuturilor).

Indatorarea micii firme comerciale in conditiile unor rate ale profitului de cele mai multe ori inferioare ratelor dobanzilor la imprumuturi trebuie realizata cu multa prudenta si astfel incat datoriile pe termen mediu si lung sa nu depaseasca 50% din fondurile proprii. Precizam insa ca in tarile dezvoltate economic, practic fara inflatie, intreprinderile lucreaza cu o proportie de circa 20% a capitalului propriu din total capital (80% reprezinta datoriile).

Echilibrul economico-financiar al intreprinderii poate fi urmarit prin analiza atenta a nivelului si evolutiei unui set de indicatori economico-financiari, prezentati in tabelul urmator.

Analiza nivelului si corelatiilor dintre indicatorii prezentati, permite diagnosticarea sanatatii   firmei, oferind informatii cu privire la:

starea economica generala: tendintele in evolutia activitatii firmei, de crestere, stagnare sau descrestere; gradul de profitabilitate; nivelul productivitatii muncii si al eficientei utilizarii activelor; gradul de securitate financiara etc;

potentialul de dezvoltare;

starea financiara: situatia si tendintele privind lichiditatea; capacitatea de plata a datoriilor curente si a celor pe termen mediu si lung; nivelul si evolutia fondului de rulment; perioada medie de rambursare a datoriilor si cea de recuperare a creantelor; situatia si tendintele activelor imobilizate, a celor circulante si a celor curente; viteza de rotatie  a stocurilor etc.

Se pot astfel evalua  punctele tari si cele slabe ale situatiei financiare a intreprinderii si in functie de acestea se pot formula directiile de actiune pentru amplificarea punctelor tari si ameliorarea sau eliminarea punctelor slabe si asigurarea echilibrului financiar. In practica, apar dificultati in masurarea rapida si usoara a situatiei financiare a firmei, deoarece: nu se cunoaste semnificatia unor elemente cheie din informatiile financiare privind afacerea, ignorand adesea relatia dintre lichiditati si profit; inregistrarile contabile sunt realizate cu intarziere si lipseste un sistem de raportare care sa permita o analiza rapida.