Economia intreprinderii in cadrul stiintelor economice

ECONOMIA INTREPRINDERII IN CADRUL STIINTELOR ECONOMICE

Cele trei formulari exprima esenta principiului general al economicitatii.

Diferenta dintre valoarea productiei si costuri fiind definita ca venit net (profit) rezulta ca afirmarea principiului economicitatii impune maximizarea veniturilor.

In plus, comportamentul care nu ar urmari maximizarea venitului este imoral pentru ca prin eventuale pierderi inregistrate de intreprinderi se "fura" banii cu care populatia finanteaza in diferite formule intreprinderile.

Din resursele limitate pe care le poate atrage, intreprinderea urmareste obtinerea unui volum fizic si valoric cat mai mare de bunuri si servicii ca si a altor rezultate utile.

Orice activitate a intreprinderii are o componenta economica, presupune o decizie de alocare a resurselor. Conducerea intreprinderii moderne impune aplicarea stiintei economice alaturi de alte stiinte sociale, de cele fundamentale, ale naturii si tehnice.

O prima clasificare se opereaza avand in vedere cele trei dimensiuni ale cercetarii stiintifice economice: teoria economica, tehnologia economica si filozofia economica.

A doua clasificare. Fenomenele economice pot fi analizate atat din perspectiva generala, mondiala sau nationala cat si din perspectiva entitatilor economice mai mici (gospodarii ale populatiei, intreprinderi si componente ale acestora, mergand pana la locul de munca). Aceste doua posibile abordari au condus la impartirea stiintei economice in doua mari categorii: economia generala (sau nationala) si economia intreprinderii (unitatilor economice).

Economia generala (sau nationala - dupa unele acceptiuni destul de frecvent utilizate) cerceteaza cu precadere procesele si cauzalitatile economice generale din perspectiva mondiala, internationala sau nationala. Ea explica esenta, structurile si procesele economiei. In cadrul economiei generale se face distinctia intre microeconomie si macroeconomie - microeconomia fiind diferita de economia intreprinderii.
Economia intreprinderii este orientata spre unitatile economice. Ea abordeaza procesele si structurile economice concrete cu manifestarea lor reala si din perspectiva microeconomica.

Oamenii care "stiu cum" se afla intr-o situatie favorabila pentru obtinerea veniturilor, a bunurilor si serviciilor, sunt expusi unor riscuri mai mici de nerealizare a scopurilor.

Economia intreprinderii studiaza sub aspect structural si functional daca, in ce masura si cum pot obtine organizatiile venituri si le pot utiliza rational.

Intre economia intreprinderii ca stiinta dezvoltata in Europa occidentala si stiinta managementului dezvoltat pe continentul nord american se manifesta o interferenta si apropiere tot mai accentuata mergand pana la identitatea conceptuala

Economia intreprinderii ca stiinta are o tripla vocatie:
o teorie economica avand ca obiect de studiu intreprinderea, fenomenele, procesele si relatiile specifice;
o politica a intreprinderii menita sa infaptuiasca obiectivele in cadrul unor principii si norme;
o un ansamblu de instrumente, procedee si tehnici pentru planificarea organizarea si controlul activitatilor.

Stiinta conducerii rationale a intreprinderilor se ocupa cu toate problemele economice din intreprindere considerata ca un tot unitar (un organism) si aflate sub incidenta legii generale a economicitatii.

Rolul economiei intreprinderii pentru unitatile economice poate fi comparat cu cel al psihologiei si medicinei pentru oameni. Importanta aplicarii stiintei economiei intreprinderii este demonstrata de diferentele intre dezvoltarea unitatilor economice din tarile avansate in plan stiintific si dificultatile unitatilor economice din tarile in care economia intreprinderii abia isi face loc in cadrul preocuparilor stiintifice. Prosperitatea natiunilor este legata de profitabilitatea intreprinderilor si de aplicarea instrumentarului stiintific la acest nivel.

Economia intreprinderii se imparte in economia generala a intreprinderii (sau bazele economiei intreprinderii) si domeniile functionale si institutionale ale economiei intreprinderii.

Bazele economiei intreprinderii cerceteaza intreprinderea ca un sistem unitar si aspectele comune care se regasesc in toate tipurile de intreprinderi. Disciplina constituie fundamentul pe care se sprijina diferitele subdiviziuni ale economiei intreprinderii. Aceste diviziuni aprofundeaza cunoasterea si apar prin aplicarea a doua criterii in identificarea componentelor importante ale economiei intreprinderii: criteriul functiilor intreprinderii (criteriul functional) si criteriul ramurilor economice bazat pe gruparea statistica a intreprinderilor in ramuri economice dupa obiectul principal de activitate (criteriul institutional sau al obiectului de activitate).

Figurativ, bazele economiei intreprinderii poate fi reprezentata ca trunchiul unui arbore din care se ramifica discipline stiintifice specializate care permit aprofundarea cercetarii sistemului unitar al intreprinderii.
O structura devenita de referinta a tratatelor de economia intreprinderii include urmatoarele teme:
 obiectul, metoda si istoria economiei intreprinderii
   tipologia intreprinderilor
     obiectivele intreprinderii
        conducerea intreprinderii
          organizarea intreprinderii
            circuitul productiv al intreprinderii
      factorii de productie
        personalul intreprinderii
          aprovizionarea intreprinderii si gestiunea stocurilor
            organizarea si planificarea productiei si prestarilor
              desfacerea si marketingul
                finantarea intreprinderii si investitiile
          costurile si indicatorii de eficienta
            contabilitatea si bilantul intreprinderii
              impozitarea si taxele
                riscurile si asigurarea
                  relatiile intreprinderii cu mediul
                    strategia intreprinderii.
In functie de amploarea lucrarii si de orientarea autorilor sunt incluse si alte teme ca managementul calitatii, organizarea transporturilor, cultura organizationala, particularitati ale diferitelor tipuri de intreprinderi, aspecte tehnologice si un bogat instrumentar de diagnoza, planificare, organizare, decizie, evaluare si control pentru fiecare tema, alaturi de principiile si practicile de succes recomandabile.