Globalizarea economica

Globalizarea economica

Intr-o larga acceptiune, globalizarea economiei mondiale se poate defini ca fiind un proces dinamic al cresterii interdependentelor dintre statele nationale, ca urmare a extinderii activitatilor economice ale marilor companii multinationale si ale institutiilor financiar-bancare internationale. Altfel spus, globalizare 939d34j a este echivalenta cu accentuarea legaturilor dintre economiile nationale, pe piata globala a bunurilor, serviciilor si, mai ales, a capitalurilor.

Globalizarea economica reprezinta, de fapt, stadiul la care a ajuns procesul real si de lunga durata al internationalizarii economiei. Conceptul de internationalizare se refera la cresterea implicarii firmelor in operatiuni comerciale, investitionale si financiare externe si a aparut pentru prima data in scrierile economice in anii  '50.

Procesul globalizarii este reflectat de o serie de aspecte ale vietii economico -sociale, precum:

natura globala a siintei si tehnologiei (chiar daca progresul tehnic se concentreaza in tarile dezvoltate, cercetarea stiintifica se bazeaza pe resurse globale, iar beneficiile sunt pentru intreaga omenire);

marketingul global (strategiile de marketing ale firmelor raspund cerintelor globalizarii promovand marcile universale);

infrastructura de comunicatii (acoperirea mass-media la scara mondiala, Internetul, etc.)

Globalizarea este considerata ca un factor ce determina diminuarea rolului guvernului national, ca urmare a extinderii actiunii capitalului investitional extern si a societatilor transnationale. Altfel spus, asistam la un proces de administrare a lumii de catre forte transnationale.

Sustinatorii globalizarii considera ca principalele avantaje economice, generate de procesul mondializarii sunt urmatoarele:

Ø      reducerea costurilor de productie, ca urmare a economiilor de scara;

Ø     

Ø      extinderea puternica a pietelor si crearea de noi piete independente de anumite surse sau zone traditionale.

Dar, in acelasi timp, globalizarea n-a reusit sa asigure stabilitatea economiei mondiale, sa reduca saracia si poluarea mediului inconjurator. Statele industrializate urmaresc sa beneficieze intr-o proportie mult prea mare de avantajele acestui proces, in dauna tarilor mai slab dezvoltate.

In acest context, oponentii globalizarii invoca si uneori absolutizeaza consecintele negative ale acesteia:

Ø      reducerea locurilor de munca in tarile in curs de dezvoltare, cu un nivel mai redus al productivitatii muncii;

Ø      specializarea unor state in activitati de productie generatoare de poluare si care necesita un consum mare de munca, materii prime si energie;

Ø      accentuarea decalajelor economice, atat intre state, cat si intre persoanele fizice din intreaga lume (se apreciaza ca in prezent cu putin peste 200 de persoane miliardare in $ detin o bogatie egala cu cea a unei treimi din populatia planetei).

Aceste aspecte conduc la doua concluzii principale: pe de o parte nu sunt resimtite in mod egal de catre tarile lumii, iar pe de alta parte, globalizarea nu este un proces controlabil in totalitate si nu poate fi evitata. Orice economie nationala si orice intrepridere, indiferent de marimea ei, trebuie sa-si construiasca destinul luand in considerare acest fenomen.