Intreprinderile mici si mijlocii pe piata internationala

Intreprinderile mici si mijlocii pe piata internationala

Managerii intreprinderilor mici si mijlocii sunt interesati de piata internationala pentru ca ei importa anumite produse pe care le folosesc ca materii prime (sau le vand ca atare) si de asemenea exporta produse proprii.

Comertul  international comporta doua aspecte, si anume:

Ø      importul;

Ø      exportul.

Importul, adica cumpararea unor produse fabricate in alte tari este practicat de intreprinderile mici si mijlocii care se afla in un 757j96h a din urmatoarele situatii:

intreprinderi care au ca obiect de activitate comercializarea produselor de import, deci care importa produse si le revand unor intermediari sau direct consumatorilor finali;

intreprinderi specializate in comert cu amanuntul si in servicii, acestea oferind spre vanzare, intre altele, si produse provenite din import.

Exista mai multe motive pentru care intreprinderile mici si mijlocii recurg la import, si anume:

produsele importate pot fi folosite ca materii prime in intreprinderile respective;

- produsele importate pot genera concurenta pentru alte intreprinderi mici si mijlocii in fazele de cumparare, fabricatie si vanzare;

creaza obiect de activitate pentru intreprinderile mici si mijlocii care se ocupa cu distribuirea si vanzarea acestor produse.

In multe situatii mai persista conceptia gresita ca numai intreprinderile mari se pot angaja in operatiuni de import si export. Practica a dovedit injustetea acesteia, astfel spre exemplu, in S.U.A., aproximativ 3 din 4 intreprinderi care exporta sunt de marime mica sau mijlocie.

Intreprinderile mici si mijlocii manifesta uneori retineri in efectuarea exportului datorita urmatoarelor idei gresite:

a) numai intreprinderile mari pot efectua export cu succes, dar de fapt marimea intreprinderii nu poate constitui o bariera in marketingul international. In S.U.A. de exemplu, cei mai probabili exportatori sunt intreprinderile cu un numar de angajati sub 500, adica tocmai intreprinderile mici si mijlocii.

b) plata pentru produsele vandute la consumatorii externi este incerta, dar realitatea practica a demonstrat ca sunt mai frecvente situatiile de neplata in comertul intern.      

c) costurile de initiere a operatiunilor de export sunt mari, dar de fapt o intreprindere mica sau mijlocie nu trebuie neaparat sa se angajeze singura in asemenea operatiuni, ci poate apela la intermediari in schimbul unei taxe acceptabile. 

Comertul international ofera intreprinderilor mici si mijlocii multiple perspective, intre care amintim:       

Ø      posibilitatea de diversificare a produselor si de extindere a pietelor;    

Ø      folosirea mai eficienta a resurselor umane si in unele tari chiar un cost mai redus al fortei de munca;        

Ø      disponibilitatea mai mare a resurselor materiale si eventual la un pret mai mic;

Ø      anumite avantaje pe linia taxelor si a impozitelor.

Exista totodata anumite riscuri si probleme in derularea operatiunilor de export- import, referitoare la:        

Ø      dificultati in transferul resurselor banesti intre tari;

Ø      concurenta nu este intotdeauna loiala;

Ø      in anumite tari se acorda un tratament preferential produselor si intreprinderilor autohtone;

Ø      pot apare schimbari rapide in sistemul politic al tarilor respective.

Pot fi identificate mai multe nivele la care o intreprindere se implica in operatiuni de comert  international, astfel:

Nivelul 1, cand o intreprindere mica sau mijlocie poate chiar sa nu stie ca este implicata in comert international, intrucat aceasta isi vinde produsele unui intermediar, care apoi le revinde consumatorilor externi. Totusi ocazional, cand intreprinderea dispune de un surplus de produse in stoc ea poate derula direct operatiuni de export.

Nivelul 2, cand intreprinderile mici si mijlocii se preocupa activ de gasirea unor parteneri straini pentru a-si exporta produsele.

Nivelul 3, cand o intreprindere mica sau mijlocie a incheiat intelegeri cu intreprinderi din alte tari pentru a-i comercializa produsele.

Nivelul 4, cand intreprinderea isi vinde singura produsele sale in alte tari, prin deschiderea unor birouri de desfacere pe aceste piete .

Nivelul 5, cand o intreprindere se angajeaza direct in activitati de comercializare pe piete externe, ceea ce implica un grad mare de risc. Alternativele pe care le are o intreprindere mica sau mijlocie in acest sens sunt:

Ø      sa-si desfasoare prin forte proprii aceste operatiuni;

Ø      sa achizitioneze o intreprindere existenta care se ocupa cu operatiuni de export-import;

Ø      sa participe la constituirea unor societati mixte.

Cand o intreprindere mica sau mijlocie doreste sa faca export, ea trebuie sa fie convinsa ca dispune de un potential de export concretizat in urmatoarele:

- are produse adecvate pentru a fi exportate;

- poate satisface cu produsele sale nevoile consumatorilor externi;

- poate oferi produsele sale la preturi competitive, precum si clauze contractuale adecvate.

Pentru a patrunde pe piata externa, intreprinderile mici trebuie sa faca un studiu al pietei, care sa ofere raspuns urmatoarelor probleme:

Ø      modificarile necesare a fi efectuate la produsele pe care le fabrica in scopul satisfacerii nevoilor consumatorilor externi (de exemplu la aparatele electronice si electrocasnice difera voltajul intre tari);     

Ø      nivelul de tehnologie folosit in diferite tari, in sensul ca, anumite tari cumpara utilaje si echipamente cu grad mai redus de automatizare pentru a preveni cresterea somajului; 

Ø      nivelul veniturilor din tarile in care se intentioneaza sa se exporte, intrucat acesta constituie un factor limitativ al cererii;

Ø      nivelul de acceptare al unor produse in anumite tari (de exemplu preparatele din carne de porc nu au desfacere asigurata in tarile care nu consuma acest tip de carne).