Planificarea productiei si controlul acesteia

Planificarea productiei si controlul acesteia 

Procesul de productie al unei intreprinderi mici sau mijlocii consta in transformarea intrarilor (resurse materiale, financiare, informatii si energie) in iesiri (produse finite, servicii).

Planificarea productiei trebuie sa se bazeze pe prognoza vanzarilor in perioada urmatoare. Daca vanzarile vo 313i87d r fi constante, atunci planificarea si controlul productiei se simplifica, intrucat nu se produc schimbari de la o perioada la alta. De obicei insa cererea consumatorilor variaza de la o perioada la alta, sub influenta unor factori, cum ar fi: sezonalitatea, stilul de viata, conditiile economice. Daca o intreprindere mica sau mijlocie isi alege un segment ingust de consumatori, atunci vanzarile sale se pot modifica semnificativ in cursul anului. In acest caz intreprinderea se va confrunta cu probleme privind angajarea sau dimpotriva, concedierea personalului, folosirea ineficienta a utilajelor, insuficienta cantitativa a unor produse etc.

Pentru a face fata variatiilor sezoniere ale cererii de produse finite, o intreprindere mica sau mijlocie poate alege intre urmatoarele strategii de productie:

. Desfasurarea procesului de productie cu variatii (crestere sau descrestere), corespunzator schimbarii cererii.

In acest caz cresc costurile privind angajarea suplimentara sau concedierea personalului, plata orelor de lucru prestate suplimentar de angajatii existenti si apare riscul aparitiei unor stocuri excesive de materii prime, respectiv de produse finite.

. Angajarea unor muncitori sezonieri sau care sa lucreze o jumatate de norma in perioadele cu cerere foarte mare.

Prin aceasta se poate rezolva partial problema necesarului de forta de munca. Este foarte dificil insa de a gasi muncitori sezonieri, calificati in meseriile necesare procesului de productie.

. Desfasurarea constanta a activitatii de productie, astfel ca in perioadele cu cerere mai mica produsele finite se depoziteaza, urmand ca intreprinderea sa vanda din stocuri cand cererea va creste din nou. Aceasta strategie atrage dupa sine cresterea costurilor de stocare, dar reduce nivelul costurilor datorate lipsei produselor finite din stoc. Procedeul este mai dificil de aplicat in cazul produselor perisabile, cu termene de garantie reduse (ex. lactate, panificatie).

. Extinderea obiectului de activitate a intreprinderii cu fabricarea unor produse complementare, prin aceasta reducandu-se influenta variatiilor sezoniere ale vanzarilor la produsele de baza.

. Folosirea subcontractarii cu alte intreprinderi a executiei unor operatii sau repere in perioadele cu cerere mare.

Prin aceasta strategie intreprinderea isi reduce cheltuielile privind crearea unor stocuri de produse finite, largirea capacitatii de productie, prestarea unor ore de lucru suplimentare, angajarea unui personal suplimentar. Dezavantajele acestei strategii se refera in principal la costurile suplimentare datorita subcontractarii si reducerea posibilitatii de control asupra desfasurarii procesului de productie.

. Luarea deciziei de a nu mari productia si deci capacitatea de productie in perioadele cu cerere de varf.

Folosind aceasta strategie intreprinderea pierde o parte din consumatorii sai, dar isi gaseste motivatia in cheltuielile mari generate de extinderea capacitatii de productie sau de prestarea unor ore de lucru suplimentare.

. Folosirea unor stimulente pentru cresterea vanzarilor in perioadele de extrasezon, cum ar fi: reduceri de pret, intensificarea reclamei, promotii la produsele cu vanzare redusa.

Programarea productiei in intreprinderile mici si mijlocii se refera la stabilirea succesiunii de executare a activitatilor (operatiilor) care compun procesul tehnologic, a momentelor la care trebuie sa inceapa executia si a timpului alocat acestora. Programarea productiei se foloseste atat in scopul onorarii la timp a cererii de produse finite, cat si pentru utilizarea mai eficienta a resurselor (timpul de munca nefolosit al muncitorilor si timpul neutilizat al utilajelor sa fie cat mai mici).       

Programarea productiei foloseste metode ale cercetarii operationale, cum ar fi: metoda drumului critic si metoda PERT.

Controlul productiei este necesar pentru a asigura desfasurarea procesului de productie in concordanta cu esalonarea livrarilor. In acest scop trebuie evitate opririle procesului de productie, eliminate locurile inguste si utilizate eficient resursele existente.

Chiar daca s-au elaborat cele mai bune planuri de productie, informatiile au un circuit rational, iar muncitorii lucreaza eficient, controlul productiei trebuie executat pentru a preveni orice dereglari (disfunctionalitati). In intreprinderile mici si mijlocii, controlul productiei consta in comparatii care se fac intre standardele stabilite (un nivel planificat al anumitor parametri) si realizarile efective pe faze ale procesului tehnologic, orice diferenta generand actiuni corective.