ROLUL INTERMEDIARILOR IN
DESFACEREA DE MARFURI
Intermediarii
comerciali sunt organizatii specializate
in desfacerea marfurilor, independente juridic dar dependente economic de
producatori (sau alte intreprinderi mari) prin formule de participare la
capital, contracte de cooperare sau solutii de finantare.
In multe cazuri, producatorii prefera
acest sistem de distributie dependent in locul sistemului propriu.
Interme 939c28j diarii faciliteaza circulatia bunurilor, serviciilor si informatiilor
realizand functii si activitati de certa utilitate. Recurgerea la serviciile
lor, desi costisitoare uneori, este modalitatea uzuala de lucru in comertul
international si in activitatea marilor corporatii.
De asemenea, tranzactiile realizate la
bursele de marfuri nu pot fi imaginate fara intermediarii specializati.
Intermediarii in
comercializarea bunurilor si serviciilor se mentin pe piete reusind sa aduca
profituri (ceea ce, in economia bazata pe concurenta, confirma utilitatea si
viabilitatea lor) prin valorificarea cunostintelor, informatiilor, experientei si contactelor bune in pietele
specifice.
Ei se fac
utili prin:
Cunostintele privind legislatia, uzantele
si limba vorbita pe o piata delimitata geografic; Informatiile si relatiile
privind importul si exportul, organizarea vanzarilor, retelele de distributie; Cunostintele legate de
regimul valutar, riscurile pe piata, regimul taxelor si impozitelor, regimul
preturilor, conditiile de plata; Relatiile bune cu
autoritatile publice, asociatiile, camerele de comert si persoane influente; Informatiile asupra
particularitatilor consumului si cererii, conditiilor de exploatare a
produselor si nevoilor de "service"; Cunoasterea reglementarilor
privind ambalarea, marcarea, etichetarea; Informatiile privind
bonitatea partenerilor de afaceri locali; Cunoasterea
particularitatilor geografice, climaterice, politice, sociale, demografice etc.
de care depinde atat de mult succesul in afaceri; Abilitatea deosebita de a
identifica parteneri de afaceri, clienti, oportunitati datorata pregatirii si
aptitudinilor personale ca si sistemului de determinare a veniturilor.
Cele mai
uzuale forme de realizare a distributiei prin intermediari dependenti sunt:
concesionarea, franciza, utilizarea reprezentantilor, a comisionarilor si
curtierilor.
Marii producatori sau exportatori pot incredinta desfacerea si
service-ul produselor lor, pe anumite piete, unor intreprinderi specializate pe
baza unui contract de concesiune.
Concesionarii sunt comercianti care
se specializeaza in desfacere si service pentru anumite produse, de marca, de
lux, de tehnicitate ridicata.
Prin contract se prevede posibilitatea de a folosi numele, marca
furnizorului, anumite brevete, licente ale acestuia ca si un know-how al
producatorului.
Pentru producator exista avantajul de a fi prezent pe o piata prin
utilizarea capacitatilor locale, fara a investi prea mult.
|
Concesionarul beneficiaza de un transfer de prestigiu al
producatorului asupra sa, de conditii favorabile de plata si operare.
Contractul de concesiune poate fi
incheiat cu sau fara clauza de exclusivitate. Poate fi
vorba de o exclusivitate teritoriala sau de produs.
In cazul exclusivitatii teritoriale, furnizorul se obliga sa nu mai
livreze produsul altor comercianti ce activeaza in aceeasi zona bine
delimitata.
Concesionarul sau distribuitorul care accepta o clauza de
exclusivitate privind produsele se obliga sa comercializeze numai produsele
furnizorului cu care a incheiat contractul de concesiune. Exclusivitatea
aduce avantaje in fata concurentilor dar poate fi interpretata ca o incalcare
a liberei concurente (mai ales in Europa).
|
Obligatiile
concesionarului sunt:
utilizarea unor spatii adecvate si echipate corespunzator exigentelor
comercializarii produselor de marca;
asigurarea personalului competent;
asigurarea serviciilor care insotesc vanzarea si a service-ului post
vanzare la standardul convenit cu producatorul;
existenta, in unitate, a unui stoc suficient de produse si piese de
schimb;
realizarea actiunilor promotionale convenite, inclusiv participarea la
targuri si saloane;
furnizarea informatiilor stabilite;
plata produselor livrate in conditiile contractului (de obicei, dupa
vanzarea catre clientul concesionarului);
respectarea pretului de vanzare catre clienti, convenit cu furnizorul;
indeplinirea unor obiective privind volumul vanzarilor, stabilite cu
furnizorul.
|
Drepturile
concesionarului sunt:
sa beneficieze de aprovizionare conforma comenzilor cu toate produsele
care fac obiectul contractului;
sa foloseasca numele
producatorului cu mentiunea
"distribuitor" sau "concesionar";
sa beneficieze de asistenta tehnica in formarea personalului, organizarea
vanzarii, cunoasterea produselor;
sprijin in promovarea vanzarilor: prin esantioane, machete, prospecte,
pliante, detalii tehnice, organizarea unor manifestari, nominalizarea in
campaniile publicitare realizate de producator;
stabilirea pretului de vanzare astfel incat sa contina o marja
acoperitoare a cheltuielilor concesionarului si o cota de beneficiu
acceptata.
|
Concesionarea este o solutie folosita mai
ales de firmele producatoare de autoturisme, echipamente electrocasnice si
industriale, sisteme de calcul si birotica. Exista o mare asemanare intre contractul de concesionare si contractul de distributie (unica).
Conditia comerciantilor care sunt distribuitori ai unor produse de marca este
similara celei a concesionarilor cu deosebirea ca distribuitorii vand
marfurile, in principal catre alti comercianti (detailisti) iar concesionarii
vand bunurile mai ales catre utilizatorii finali.
In practica exista o mare suprapunere
intre categoria de reprezentant comercial
si cea de agent comercial (sau de distributie).
Reprezentantii sunt comercianti, in
acceptiunea codurilor comerciale din tarile Uniunii Europene. Ei realizeaza,
in mod obisnuit si permanent activitati de identificare, derulare si
incheiere a unor afaceri, tranzactii sau vanzari pentru alte firme
(producatori, exportatori, importatori, angrosisti sau alti intermediari).
Reprezentantii - de obicei persoane
fizice autorizate sa realizeze acte de
comert sau persoane juridice - sunt persoane de incredere, care se implica in
afacerea pe care o reprezinta, cu o sfera relationala ampla, o buna
cunoastere a oamenilor si a tehnicilor de vanzare.
Principalele activitati specifice
realizate sunt:
|
identificarea si
atragerea clientilor;
primirea solicitarilor si comenzilor acestora;
transmiterea comenzilor catre firma pe care o reprezinta sau incheierea
contractului cu clientul (daca reprezentantul are aceasta imputernicire);
urmarirea derularii relatiei furnizor - client.
Reprezentantii
isi desfasoara activitatea in favoarea unui partener, in baza unui contract
de reprezentare (agentie)
in care se precizeaza functiunile ce le revin, competentele si aria de
activitate, alaturi de drepturile si obligatiile specifice. Incetarea
contractului de reprezentare se realizeaza numai cu un preaviz avand o durata
de minim o luna. Reprezentantii sau agentii nu au depozite sau spatii de vanzare, ei nu tranziteaza
fizic marfurile. In cazul in care au asemenea spatii ei nu le vor
folosi pentru produsele partenerilor cu care au un contract de reprezentare
sau agentie.
|
In functie de natura contractului,
reprezentantii comerciali se incadreaza in urmatoarele categorii:
a) dupa functia dobandita:
pentru vanzarea produselor,
pentru achizitionarea produselor.
b) dupa natura imputernicirii:
cu competenta de incheiere a contractelor cu clientii,
abilitati numai pentru identificarea clientilor si primirea comenzilor.
c) dupa aria de activitate:
cu arie locala,
cu arie regionala sau nationala.
|
Obligatiile
reprezentantului:
Obligatia de a depune toate eforturile
pentru apararea si reprezentarea intereselor partenerului;
Obligatia de a informa deindata firma
pentru care activeaza asupra clientilor si contractelor si de a elabora
rapoarte periodice;
Obligatia de confidentialitate, chiar si
dupa incetarea contractului de reprezentare, asupra informatiilor de afaceri
pe care le detine si interdictia de a le valorifica in interes personal sau
al tertilor;
Interdictia de a prejudicia firma pe
care o reprezinta in favoarea altor parteneri
ai reprezentantului, aflati in concurenta (daca exista o clauza de
exclusivitate, reprezentantul nu poate lucra si pentru alta firma).
|
Drepturile
reprezentantului: Dreptul de acces la documentele necesare
exercitarii activitatii sale (mostre de produs, schite, desene, fotografii,
liste de preturi, material publicitar si conditii uzuale de vanzare); Dreptul la informare. El poate cere sa fie
informat asupra acceptarii, modificarii conditiilor sau refuzului unor
afaceri aduse firmei; Dreptul de a obtine un venit (provizion). Un
reprezentant comercial poate obtine urmatoarele categorii de venituri:
Venit pentru identificarea de clienti
(furnizori), Venit pentru afaceri/contracte
incheiate la care a avut o contributie, Venit pentru toate contractele
incheiate in zona de activitate care i s-a atribuit prin contractul cu firma
pe care o reprezinta, chiar daca nu a contribuit direct la incheierea
acestora, Venit calculat ca procent din valoarea
incasarilor efective (Inkassoprovision) Venit acordat in cazul in care
reprezentantul se obliga in scris sa asigure incasarea sumelor datorate de
clienti pentru contracte incheiate (Delkredereprovision).
|
Nivelul provizioanelor se calculeaza, de obicei, ca
procent din pretul de vanzare al produselor, serviciilor. Obligatia platii provizioanelor fata
de reprezentant se naste deindata ce firma care angajeaza reprezentantul
incheie afacerea. Aceasta este obligata la plata provizionului si daca nu
incheie contractul de vanzare din vina sa, fiind exonerata de plata numai
daca afacerea nu se realizeaza din vina clientului. Valoarea provizioanelor
se calculeaza, de obicei, lunar, efectuandu-se si plata acestora.
Dreptul la o compensatie, in cazul incetarii
contractului de reprezentare, pentru toate avantajele viitoare pe care firma
le poate avea din activitatea anterioara a reprezentantului. Uzual, se
calculeaza la nivelul valorii provizionului pentru un an, in baza mediei
pentru cinci ani anteriori.
Competenta reprezentantului se
limiteaza, in mod obisnuit, la identificarea partenerilor, contractele urmand
a fi incheiate si realizate de firma care il angajeaza. Orice alta competenta
trebuie precizata explicit de cele doua parti.
|
Comisionarii sunt comercianti in spiritul codului comercial,
persoane juridice sau persoane fizice autorizate. Ei realizeaza operatiuni de
vanzare-cumparare de bunuri sau titluri de valoare, in nume propriu dar in baza
unui mandat, pentru comitent
(firma cu care au incheiat un contract de comision). Operatiuni de comision pot
fi realizate de comisionari specializati (care realizeaza numai asemenea
activitati) sau de catre intreprinderi de comert, pe langa alte categorii de activitati din
obiectul lor de activitate.
In baza
contractului cu un furnizor, comisionarii preiau marfurile de la acesta (fara a
deveni si proprietarii bunurilor), identifica clienti, transmit oferta, preiau
comenzi, livreaza marfurile la clienti, incaseaza contravaloarea acestora si,
ulterior, achita marfurile furnizorului. Comisionarii
vand si /sau cumpara marfurile in nume propriu, fara a fi obligati sa comunice
clientilor numele comitentului. Intre clientul comisionarului
si comitentul acestuia nu apare nici o relatie contractuala.
Comisionarul
isi asuma, in mod uzual, urmatoarele obligatii fata de comitent:
Sa realizeze operatiunile cu toata
corectitudinea la care este obligat un comerciant;
Sa tina seama de si sa apere interesele comitentului;
Sa-l informeze pe comitent despre derularea operatiunilor;
Sa achite contravaloarea marfurilor preluate de la
comitent si vandute clientilor;
Sa respecte orientarile, indicatiile precizate in
mandatul pe care il are de la comitent privind nivelul preturilor si
conditiile de vanzare
|
Comisionarul
are o serie de drepturi:
Dreptul de a obtine un comision negociat
ca procent din valoarea marfurilor vandute; Dreptul de a recupera de la comitent
cheltuielile efectuate pentru vanzarea-cumpararea marfurilor sau transportul
si depozitarea acestora, chiar daca ele nu au fost vandute clientilor; Cu conditia de a anunta in prealabil pe
comitent, comisionarul poate realiza operatiuni comerciale in nume propriu
(cumpara si vinde in interesul sau) cu produsele care fac obiectul
contractului de comision daca acestea sunt produse tranzactionate pe burse; Comisionarul are un drept de gaj asupra
bunurilor incredintate, astfel incat sa-si acopere din vanzarea acestora
sumele ce i se cuvin conform contractului, daca ele nu sunt achitate de catre
comitent.
|
In ce
priveste proprietatea asupra bunurilor se disting urmatoarele situatii:
A.Comisionarul insarcinat sa
cumpere marfuri pentru comitent devine proprietarul acestora. El transmite proprietatea comitentului in
momentul in care le vinde acestuia.
B.Comisionarul mandatat sa vanda produsele comitentului nu
dobandeste proprietatea asupra lor.
In multe situatii comisionarul depoziteaza
produsele preluate conform contractului de comision, alaturi de produsele
proprii, in spatiile sale. O asemenea solutie are o serie de avantaje:
promptitudinea livrarilor (mai ales in cazul comertului international),
diminuarea riscului pentru comisionar (care nu este obligat sa achite marfurile
la preluare) si o mai buna prezentare a ofertei, a unui sortiment mai larg.
|