Status familiae

Familia romana

Familia patriarhala romana este o comunitate de bunuri si persoane aflate sub puterea aceluiasi pater familias.

Pater familias inseamna sef de familie si nu tata de familie. Astfel, putea fi pater familias un barbat necasatorit sau un copil fara parinti, in sensul  ca ei exercitau dreptul de proprietate asupra unor bunuri.

Familia romana organizata pe baza puterii lui pater familias (patria potestas) cuprindea doua categorii de persoane: sui juris si alieni juris.

Cei alieni juris sunt sub patria potestas, care este perpetua. Cei sui juris nu se afla sub puterea nimanui.

Rudenia in familia romana nu era bazata pe legaturi de sange (cognate), ci pe raporturi de putere. Rudenia cognatica este o rudenie exclusiv prin barbati, caci la moartea lui pater familias numai fiii lui vor deveni la randul lor pater familias.

Fac parte din familia romana:

pater familias

sotia (uxor), daca este casatorita cum manu

fii cu sotiile lor daca erau casatorite cum manu

fiicele pana la casatoria lor cum manu

nepoatele pana la casatoria cum manu

persoanele adoptate, adrogate sau legitimate.

Familia are o avere compusa din casa de locuit (domus)si terenul din jurul casei (heredium), precum si un teren in afara cetatii, destinat agriculturii, numit fundus. Heredium, fundus, sclavii si animalele mari constituie familia sau averea grupului. Un alt grup de lucruri apartinand familiei se numeste pecunia si cuprinde vitele mici, metalele, banii etc.

Patria potestas

Puterea parinteasca este perpetua si nelimitata (jus vitae necisque). La inceput s-a numit manus, dar apoi s-a diferentiat dupa cum urmeaza:

a.       Manus - era puterea asupra femeii casatorite cum manu.

b.      Patria potestas - puterea asupra copiilor

c.       Dominica potestas - puterea asupra sclavilor

d.      Mancipium - puterea asupra persoanelor aflate temporar sub stapanirea lui pater

e.       Dominium- puterea asupra lucrurilor

f.        Tutela si curatela - puterea asupra unei femei sui juris sau asupra unor sefi de familie incapabili

Izvoarele puterii parintesti

Acestea erau nasterea in casatoria legitima, adoptia, adrogatia si legitimarea.

nasterea in casatoria legitima.

Copiii nascuti in cadrul unei casatorii incheiate conform lui jus civile intrau sub puterea lui pater dupa recunoasterea lor de catre acesta. Acest drept de recunoastere era discretionar, pater putandu-si abandona copii la nastere.

adrogatia insemna adoptarea unui tanar care, el insusi este pater familias. In fapt, prin aceasta o intreaga familie intra sub puterea altui pater familias.

b.1. formele adrogatiei

in fata comitiilor callate.  In fata adunarii poporului (comitia curiata se transforma in comitia callata cu aceasta ocazie) se prezentau partile si era chestionata intreaga comunitate cu privire la oportunitatea acestei forme de adoptie.

In fata celor 30 de lictori

Pontifii sub conducerea unui magistrat isi dadeau acordul odata ce  adunarile populare au cazut in desuetudine.

prin rescript imperial - incepand din sec. II d. H. adrogatiunea de putea face, la cerere, prin ordin al imparatului.

prin contract

Este o modalitate mai rara de adrogatie, intalnita in provinciile ocupate.

prin testament

Prin aceasta modalitate Julius Caesar l-a adrogat pe Octavianus Augustus.

b.2. Conditiile adrogatiei

Adrogantul trebuia sa fie sef de familie trecut de 60 de ani si fara mostenitori.

Adrogatul trebuia sa aiba peste 25 ani si sa fie cu cel putin 18 ani mai tanar ca adrogantul.

b.3. Efectele adrogatiei

pe plan personal adrogatul intra in puterea adrogantului ca fiu si devine ruda agnatica cu toate rudele agnatice ale adrogantului. El iese din familia de origine, iar legaturile cu aceasta sunt rupte.

Pe plan patrimonial, intreaga avere a adrogatului intra in puterea adrogantului. Datoriile adrogatului se sterg, intrucat el nu poate face mai rea situatia noului pater familias.

c. Adoptia

Prin adoptie, un alieni juris paraseste familia sa si trece in puterea altui sef de familie.

Adoptia avea loc in doua etape. In prima, fiul de familie iesea din familia de origine, iar in a doua, el intra in noua familie.

Prima etapa se realiza printr-o tripla mancipare (instrainare). Astfel, Legea celor XII Table prevedea "daca pater vinde fiul de trei ori , el este liber fata de pater"¹

Etapa a doua avea loc in fata magistratului si lua forma unui proces simulat, prin care toate partile isi dadeau acordul.

c.1. Conditiile adoptiei:

cei doi sefi de familie si adoptatul erau obligati sa-si dea consimtamantul.

Adoptantul trebuia sa aiba cu cel putin 18 ani mai mult decat adoptatul.

c.2. Efectele adoptiei

- pe plan personal, adoptatul iese din familia de origine si intra sub puterea noului pater, devenind agnat cu membrii noii familii, dar copiii sai raman in familia de origine.

- pe plan patrimonial, drepturile succesorale se sting, in vechea familie si se dobandesc in cadrul noii familii.

d. Legitimarea

Prin aceasta institutie juridica aparuta destul de tarziu tatal natural dobandea patria potestas asupra copilului nascut in afara casatoriei legitime.

Legitimarea era de trei feluri.

prin casatorie subsecventa

prin rescript imperial

prin oferta la curia municipala

Casatoria romana

La origine casatoria romana se realiza prin trecerea femeii sub puterea barbatului. Mai tarziu, desi casatorita, femeia putea ramane sub puterea lui pater din familia de origine.

De aceea la romani casatoria era de doua feluri

cum manu

sine manu

1. Casatoria cum manu.

In aceasta forma femeia trecea sub puterea lui pater familias din noua familie. Acesta putea fi sotul si atunci ea dobandea in noua familie locul unei fiice, sau tatal sotului sau si atunci ea dobandea locul unei nepoate.

Aceasta casatorie se realiza in trei feluri:

a.       confarreatio - era o forma de casatorie rezervata patricienilor care avea loc intr-un cadru solemn, in fata pontifilor.

b.      Coemptio - consta intr-o instrainare fictiva a femeii.

c.       Usus- acest mod de a detine manus asupra femeii se obtinea printr-o quasi posesie de un an de zile.

Cand manus se dobandea prin confarreatio desfacerea casatoriei avea  loc printr-un act juridic simetric numit diffarreatio. In cazul unei coemptio sau unui usus repudierea se facea printr-o instrainare simbolica.

2. Conditiile de fond ale casatoriei.

Acestea sunt connubium, consimtamantul si varsta.

jus connubii - insemna aptitudinea unei persoane de a se casatori conform lui jus civile.

consimtamantul - Daca cei care se casatoreau erau alieni juris, se cerea consimtamantul celor doi sefi de familie. Daca erau persoane sui juris, se cerea consimtamantul acestora.

Varsta necesara pentru casatorie a fost fixata la 12 ani pentru fete si 14 ani pentru baieti.

3. Efectele casatoriei cum manu

La casatoria cum manu sotia cadea sub puterea sotului. Bunurile dotale intrau in patrimoniul noii familii, unde femeia dobandea drepturi succesorale. Ea le pierdea, insa, in familia de orgine.

D. Casatoria sine manu

In acest caz femeia ramanea in familia de origine, sotul neavand autoritate asupra ei. Casatoria se  incheia printr-o procedura simpla, neformalista, ce presupunea ca sotia sa fie condusa la noul domiciliu.

Casatoria se desfacea prin moartea unuia dintre soti, prin pierderea libertatii sau a cetateniei si prin divort pentru cauze temeinice.

E. Efectele casatoriei sine manu

La casatoria sine manu, femeia ramane sub puterea tatalui ei, asa incat era considerata straina in noua familie , unde nu avea drepturi succesorale.

F. Impedimentele relative la casatorie

Lipsa lui jus connubbii putea fi generata de urmatoarele cazuri:

Rudenia in linie dreapta la infinit si in linie colaterala, pana la gradul IV.

Era interzisa casatoria intre adoptat si adoptator.

Pana la Lex Canuleia 445 i. H. era interzisa casatoria intre plebei si patricieni.

Era interzisa poligamia

Vaduva nu se putea casatori timp de un an de la moartea sotului

Era interzisa casatoria intre femeia adultera si amantul sau, intre tutore  si pupil, intre curator si femeia aflata sub curatela.

Guvernatorii nu se puteau casatori cu femeile din provincie

Soldatii in timpul Principatului nu se puteau casatori ¹

G. Relatiile personale intre soti.

1.in cadrul casatoriei cum manu

Femeia dobandeste rangul social si domiciliul sotului si ii datoreaza respect si fidelitate. Adulterul era condamnat cu moartea in caz de flagrant delict.

2.in cadrul casatoriei sine manu

Femeia ramanea in continuare subordonata vechii familii. Avea obligatia de respect fata de sot si ii purta numele. In cazul in care parasea nejustificat domiciliul, putea fi adusa inapoi prin concursul justitiei.

In anul 18 i.H. Lex Julia de adulteriis sanctioneaza adulterul comis de femeie, dar si de barbat.

H. Raporturile patrimoniale intre soti

1.in cadrul casatoriei cum manu, regimul patrimonial era cel al comunitatii de bunuri, datorita integrarii tuturor bunurilor femeii in patrimoniul unic al noii familii.

In cadrul acestei familii femeia dobandea drepturi succesorale partea ei fiind echivalenta cu cea a copiilor.

2.in cadrul casatoriei sine manu functiona regimul separatiei de bunuri, femeia fiind singura care exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor sale.

I. Relatiile dintre parinti si copii.

Atat copii nascuti in cadrul casatoriei cum manu, cat si cei nascuti in casatoria sine manu urmau soarta juridica a tatalui

1. Relatiile personale

La epoca veche patria potestas constituia o putere absoluta ce culmina cu dreptul de viata si de moarte asupra copiilor (jus vitae necisque).

Pater familias avea dreptul de a-si expune copiii si drept de corectie nelimitat asupra acestora. Dispuneau de capacitatea de munca  a acestora si stabilea varsta matrimoniala.

Ulterior, aceasta putere se diminueaza considerabil:

a.       jus vitae necisque a suferit restrangeri prin Legea celor XII table si este interzis prin lege de imparatul Constantin.

b.      Dreptul de corectie nelimitat este interzis de Traian.

c.       Dreptul de expunere a copilului dispare in timpul lui Constantin

d.      Dreptul de a-si instraina (mancipio) copiii pentru incheierea unor afaceri dispare in timpul lui Diocletian.

e.       Abandonul noxal este interzis de imparatul Justinian¹

2. Relatiile patrimoniale

La epoca veche descendentii dobandeau bunuri pentru pater familias si in numele lui, fara a putea sa-i faca acestuia o situatie mai grea. Totodata, pater isi putea dezmosteni copiii.

Spre inceputul epocii clasice are loc, in conditiile diminuarii puterii parintesti, o schimbare esentiala a acestor raporturi.

Fiii de familie obtin dreptul sa incheie contracte sinalagmatice prin care puteau sa-i faca lui pater o situatie mai grea.

Ei dobandesc  dreptul de a introduce o plangere numita querella, impotriva abuzurilor lui pater.

Apar peculiile fiilor de familie

Peculiul era un drept de folosinta si administrare concedat de seful familiei fiului, asupra unei mase de bunuri. Asadar peculiul era un patrimoniu care asigura independenta financiara a fiilor de familie.

Aceste peculii erau de patru feluri

peculiul profecticiu - presupunea remiterea unor valori catre fiul de familie si exprimarea consimtamantului de a constitui acel peculiu.

Peculiul ostasilor - constituit din bunurile dobandite pe parcursul satisfacerii stagiului militar.

Peculiul quasicastrense - era peculiul constituit in timpul imparatului Constantin functionarilor publici

Bona adventicia- era formata din bunurile mostenite pe linie materna.

Tutela si Curatela

Tutela si curatela sunt institutii juridice create in scopul protejarii incapabililor de fapt. La origine, insa ele s-au manifestat ca puteri exercitate pentru protejarea averii familiei patriarhale.

Existau doua feluri de tutela :

tutela impuberului

tutela femeii sui juris

Dupa modul de infiintare, tutela era de 4 feluri:

Tutela legitima - in lipsa unei tutele testamentare, in baza legii era numit tutore agnatul in gradul cel mai apropiat.

tutela testamentara - era constituita prin testament si stabilita prin Legea celor XII Table.

tutela dativa - in lipsa unor tutori testamentari sau legitimi, pretorul urban desemna tutori celor lipsiti temporar de acestia. Cererea pentru instituirea tutelei putea fi facuta de orice persoana interesata.

Tutela fiduciara - revenea acelora care eliberau un individ mancipat anterior, conform lui Lex Duodecim Tabularum.

Curatela, spre deosebire de tutela asigura protectia celor incapabili din motive accidentale. Existau astfel:

curatela nebunului (furiosus)

curatela prodigului (risipitorului)

curatela minorului de 25 ani

Curatela putea fi legitima sau dativa. Ea nu se putea constitui prin testament.