Divortul contencios (art. 607-619 c. p.c.)

DIVORTUL CONTENCIOS (art. 607-619 C. p.c.)

Este o procedura derogatorie de la dr comun.

Actiunea de divort apartine numai sotilor si are un caracter strict personal. Nu poate fi promovata de alti participanti.

Exceptie: pentru interzisii judecatoresti actiunea poate fi promovata/continuata de curator; pentru persoanele declarate disparute- la fel.

Competenta apartine judecatoriei in raza careia se situeaza ultimul domiciliu comun real al sotilor, respectiv locul de unde s-a produs despartirea in fapt. Nu intereseaza domiciliul scriptic. Mutarea partilor dupa inceperea procesului nu produce nici o schimbare asupra competentei instantei. Daca sotii nu au avut domiciliu comun, competenta revine instantei de la domiciliul paratului si daca neavand domiciliu comun, parat 121e47b ul are domiciliul/resedinta in strainatate, competenta apartine instantei de la domiciliul reclamantului. Normele de competenta in divort au caracter imperativ.

Cererea de chemare in judecata - trebuie sa intruneasca elementele unei cereri generale + data, locul incheierii casatoriei, numele copiilor minori rezultati din casatorie si data nasterii lor cu obligatia de a se anexa actele de stare civila ale reclamantului si copiilor minori.

In cadrul cererii de divort sunt posibile capete de cerere accesorii cu privire la incredintarea copiilor minori, pensia de intretinere a acestora sau a unui sot, numele de dupa divort sau cu privire la spatiul locativ comun.

Daca exista copii minori din casatorie situatia lor juridica va fi solutionata obligatoriu de instanta, chiar si din oficiu, in ipoteza in care niciuna din parti nu cere.

Aceasta cerere se prezinta personal de reclamant in fata judecatorului de serviciu sau a presedintelui instantei.

Cererea reconventionala- se poate depune pana in prima zi de infatisare, dar practica o admite si mai tarziu, adica pana la incheierea dezbaterilor. Reconventionala devine obligatorie pentru paratul care doreste divortul, dar din vina exclusiva a reclamantului.

Cererea reconventionala se poate raporta fie la fapte ale reclamantului aparute inainte de introducerea actiunii de divort, fie la fapte ale reclamantului aparute in timpul procesului de divort.

Instanta sesizata cu cererea reclamantului isi proroga competenta atat asupra cererilor accesorii ale reclamantului cat si asupra cererii reconventionale a paratului. In materie de divort nu este admisa disjungerea cererii principale de cererea reconventionala.

Primirea cererii de chemare in judecata

Se face de catre presedintele instantei/judecatoriei de serviciu. Acesta la primirea cererii da sfaturi de impacare, iar daca reclamatul insista in hotararea sa, se fixeaza termenul de judecata in sedinta publica.

Partile in divort

Se pot apara singure sau pot fi asistate de avocat, dar nu pot fi reprezentate. Prezenta personala a reclamantului e necesara la fiecare termen de judecata. Exceptie: pot fi reprezentate in divort partile daca: au fost declarate incapabile sau daca au domiciliul/resedinta in strainatate, caz in care reprezentarea se poate face de catre avocat in baza unei procuri speciale.

Daca paratul nu se prezinta deloc, instanta trebuie sa verifice realitatea domiciliului acestuia asa cum a indicat-o reclamatul si sa dispuna citarea prin afisare pentru a evita posibilitatea unui divort fraudulos.

Daca ambele parti lipsesc nejustificat, dosarul se suspenda. Daca numai reclamantul la oricare din termene lipseste nejustificat iar paratul este prezent, solutia poate fi:

se respinge actiunea reclamatului daca paratul se opune la divort

se suspenda procesul daca paratul nu se opune la divort

Judecata divortului

Se face in sedinta publica cu exceptia cazurilor delicate in care reputatia sau demnitatea partilor sunt periclitate de sedinta publica, caz in care instanta poate dispune judecarea in sedinta secreta, dispozitie ce se ia, insa, tot in sedinta publica.

La primul termen, instanta da sfaturi de impacare pe care le poate regreta pe tot parcursul procesului. Daca intervine impacarea, procesul se stinge in orice faza s-ar afla, chiar si fara taxa de timbru platita. Reclamantul poate renunta oricand la actiune, indiferent daca paratul e de acord sau nu.

Este inadmisibila renuntarea la dreptul de a cere divort in aceasta materie. Chiar dupa impacare e posibila o noua actiune de divort pentru fapte culpabile noi, aparute dupa aceea.

Probele

Sunt cele din dreptul comun, cu 2 exceptii:

martorii pot fi rude/afini, chiar si de gradul I, dar nu si descendentii partilor

interogatoriul e inadmisibil in ceea ce priveste cererea principala (divortul), este insa admisibil in ceea ce priveste cererile acesorii.

Codul Familiei spune ca o casatorie reprezinta si un interes al statului, nu doar al sotilor → partile nu pot tranzactiona in divortul lor → nu se admite interogatoriul daca paratul recunoaste invinuirile.

Masuri provizorii in procesul de divort

Sunt posibile pe calea ordonantelor presedintiale si numai pe timpul judecarii procesului de divort. Sunt masuri acesorii, au caracter vremelnic, urgente. Aceste masuri privesc incredintarea minorilor, stabilirea pensiei, atribuirea si folosirea spatiului locativ comun.

Criterii de atribuire a spatiului comun:

antecedenta comportamentala a sotului ce face sau nu posibila conlocuirea

suprafata locativa suficienta pentru toti membrii familiei (10 m² pe persoana)

camere separate pentru soti si pentru copiii minori in functie de varsta, sex si starea de sanatate a acestora

asigurarea locuintei poate imbraca forma obligatorie de intretinere

Masurile provizorii adoptate pot fi confirmate/infirmate prin hotatare pronuntata de instanta pe fond. In divort, in ordonanta presedintiala nu se cere conditia neprejudecarii fondului (impusa pentru celelalte ordonante).

Hotararea judecatoreasca

a)      Poate sa admita actiunea, fie din culpa exclusiva a paratului, fie din culpa comuna, fie in cererea reconventionala a paratului din culpa exclusiva a reclamantului.

b)      Poate fi respinsa actiunea; conditii:

reclamantul nu-si dovedeste motivele temeinice de divort invocate in cerere si deci nu dovedeste vatamarea grava si iremediabila a casatoriei si imposibilitatea continuarii ei

din probe rezulta ca singurul vinovat pentru criza familiala este reclamantul, caz in care, fiind culpabil, nu poate triumfa in propria cerere (nimeni nu poate invoca propria vina)

Motivele de divort si culpa trebuie sa fie pertinente, concludente, cert stabilite in dosar, sa se refere la aspecte concrete care fac practic imposibila continuarea casatoriei.

Culpa trebuie sa fie determinanta in desfacerea casatoriei.

Instanta va solutiona obligatoriu situatia juridica a copiilor minori (incredintarea lor si pensia), chiar daca niciunul din soti nu cere acest lucru. S-a statuat ca nu e admisibil ca un sot sa ceara incredintarea minorilor catre celalalt sot.

Numele dupa divort va fi cel anterior casatoriei, cu exceptia situatiei in care exista acordul celuilalt sot sa se pastreze numele din casatorie sau exista motive temeinice cum ar fi renumele stiintific sau artistic al unui sot capatat in timpul casatoriei. Hotararea se comunica partilor, dar si oficiului de stare civila unde s-a incheiat casatoria si unde se va face mentiune de desfacere a casatoriei pe marginea certificatlui de casatorie.

Caile de atac

Sunt apelul si recursul in termen special de 30 zile de la comunicare, termen valabil atat pentru capetele de cerere principale cat si accesorii.

In apel si in recurs , judecata nu poate fi stinsa din lipsa nejustificata a reclamantului; corelativ, oricare din parti poate fi reprezentata.

In divort, revizuirea e inadmisibila

In principiu, in aceasta materie nu exista autoritatea de lucru judecat decat pentru actiuni si hotarari motivate pe aceleasi imprejurari de fapt.

Daca unul din soti moare in timpul procesului, procesul se stinge ca fiind ramas fara obiect, pentru ca prin deces casatoria inceteaza, in timp ce prin divort casatoria se desface.