Principiile dreptului civil

Principiile

1. Principiul contradictorialitatii

Contradictorialitatea - punerea in discutia tuturor partilor a problemelor de fapt si de drept ridicate in cauza - ingaduie partilor din litigiu sa participle in mod activ si nemijlocit la dezbaterea pricinii, avand atat dreptul de a-si prezenta, argumenta 636h79g si dovedi pretentiile, cat si dreptul de a combate sustinerile partii adverse. In temeiul acestui principiu, partile pot sa formuleze cereri, sa propuna si sa administreze probe si sa puna concluzii cu privire la toate problemele de fapt si de drept, in vederea justei solutionari a cauzei.

Principiul contradictorialitatii, desi nu este prevezut in mod expres de un text din Codul de procedura civila, se deduce din numeroase dispozitii legale:

cererea de chemare in judecata si intampinare se comunica, pentru ca partile sa poata lua cunostiinta de pretentiile si apararile partii adverse, precum si de probele pe care inteteleg sa le foloseasca ( art. 112 si 115 C.p.c.) ;

- ca regula, judecarea se face numai cu citarea partilor, care au astfel posibilitatea de a se infatisa si a-si sustine pozitiile( art.85, 114 alin.1 , 107 C.p.c.0;

- presedintele completului da cuvantul ambelor parti si este in drept sa puna in discutia lor orice imprejurare de fapt sau de drept care duce la dezlegarea pricinii ( art. 128 si 129 C.p.c.);

- incuviintarea probelor se face in sedinta, dupa ce partile si-au expimat parerea asupra admisibilitatii lor. Asadr, nici o proba nu poate fi opusa celeilalte parti daca nu I s-a dat posibilitatea de a o discuta, astfel ca o hotarare nu se poate sprijni pe inscrisuri depuse dupa inchiderea dezbaterilor;

- comunicarea hotararilor judecatoresti permit partilor sa o examineze si sa decida daca o ataca sau nu pe caile legale(art. 266 C.p.c.).

Principiul contradictorialitatii impune judecatorului sa puna in discutia partilor toate aspectele de fapt si de drept pe care le ridica din oficiu, in caz contrar nu se poate baza pe ele la pronuntarea hotararii.

Acest principiu este strans legat de dreptul la aparare si asadar esential pentru stabilirea adevarului,astfel incat nerespectarea acestui principiu este sanctionata cu nulitatea hotararii.

Principiul disponibilitatii

Spre deosebire de procesul penal, procesul civil este caracterizat de disponibilitate, in sens material ( dreptul partii de a dispune de obiectul procesului) si in sens procesual( dreptul partii de a dispune de drepturile procesuale acordate de lege).

In continutul sau, principiul disponibiliatii cuprinde mai multe drepturi :

- dreptul persoanei interesate de a porni sau nu procesul civil;

- dreptul de a determina limitele cererii de chemare in judecata sau ale apararii;

- dreptul de a renunta la judecata sau la dreptul subiectiv, dreptul de achiesare si dreptul de a stinge litigiul  printr-o tranzactie;

- dreptul de a ataca sau nu hotararea si de a starui sau nu in calea de atac exercitata;

- dreptul de a cere executarea silita a hotararii obtinute.

3. Principiul publicitatii

Procesul civil, cu exceptia deliberarii, se desfasoara inaintea instantei, in sedinta publica, in prezenta partilor, dar si a altor persoane straine de litigiu care doresc sa perticipe la dezbateri.

Acest principiu este un principiu constitutional, art. 126 din Constitutie stabilind ca " sedintele de judecata sunt publice, cu exceptia cazurilor prevazute de lege". Publicitatea este considerata ca o garantie a corectitudinii si impartialitatii judecatorilor, a independentei acestora.

In vederea asigurarii publicitatii, sedintele se tin, de regula, la sediul instantei, in zilele si la orele fixate, iar pentru fiecare sedinta de judecata este intocmita o lista a cauzelor care se afiseaza cu cel putin o ora inainte de inceperea sedintei, potrivit art. 125 C.p.c.

4. Principiul oralitatii

Codul de procedura civila prevede in mod expres in art. 127 ca " pricinile se dezbat verbal, daca legea nu dispune altfel", dar referiri la oralitate se fac si in alte texte din cod : art. 29 alin.1, art. 68 alin.2, art. 82 alin.2, art.118, art. 128, art. 146, art.186, etc.

Oralitatea asigura publicitatea reala, contradictorialitatea efectiva a dezbaterilor si exercitarea in conditii optime a dreptului la aparare, dand posibilitatea partilorde a-si expune si sustine toate cererile.

Deoarece sistemul pur oral ar prezenta serioase inconveniente, legea prevede ca unele acte de procedura se intocmesc in scris. Astfel, cererea de chemare in judecata, intampinarea, actiunea reconventionala, hotararea judecatoreasca imbraca forma scrisa. Pe de alta parte, sustinerile orale ale partilor si ale altor participanti se consemneza in acte scrise precum incheieri, depozitii de martori sau procese-verbale.

5. Principiul nemijlocirii

Principiul nemijlocirii consta in obligatia instantei de a cerceta direct si nemediat toate elementele care servesc la dezlegarea pricinii. Instanta trebuie sa-si sprijine solutia adoptata pe probe primare, ceea ce presupune un raport nemijlocit intre proba si fapt.

Activitatea de judecata presupune reconstituirea unor fapte care au avut loc in trecut, iar pentru aceasta trebuie sa foloseasca inscrisuri, depozitii de martori, probe materiale, instanta urmand a cerceta nemijlocit aceste probe, examinand inscrisurile originale(art. 112 si 139), audiind martori care au perceput personal faptele pe care le relateaza, dispunand efectuarea unei cercetari la fata locului.

6. Principiul rolului activ al judecatorului

Acest principiu este reglementat de art. 129 C.p.c, care prevede ca judecatorul, in tot cursul procesului conduce desfasurarea acestuia, vegheaza la respectarea dispozitiilor procedurale si are puterea de a fixa termenele si de a ordona masurile necesare judecarii cererii.

Judecatorul are dreptul de a pune intrebari partilor, de a pune in discutia lor orice imprejurare de fapt sau de drept care ar ajuta la solutionarea pricinii, chiar daca nu se regasesc in cererea de chemare in judecata sau in intampinare.

De asemenea, instanta va putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc.

Aliniatul final al articolului prevede si limitarea acestui principiu: in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra cererii deduse judecatii.