Participantii la procesul penal

PARTICIPANTII LA PROCESUL PENAL

Notiune

Procesul civil este o activitate desfasurata in timp de anumite persoane denumite participanti. Subiectele procesului civil sunt persoane, care prin activitatea lor, influenteaza desfasurarea, soarta procesului si carora legea le acorda drepturi procesuale si le impune obligatii procesuale.

In sens larg, participantii la procesul civil sunt:partile, tertii, organele de executare si instanta de judecata.

In sens restrans, participantii sunt:instanta si partile.Acestea sunt indispensabile oricarui proces.

Intr-o acceptiune si mai larga, intre participanti, figureaza si martorii, expertii, mandatarii.

Instanta judecatoresca este organul jurisdictional competent, imputernicit de lege cu solutionarea litigiului.

Reclamantul este persoana fizica/juridica ce a sesizat instanta cu o cerere de chemare in judecata pt. a i se recunoaste, proteja sau constitui un drept.

Paratul este persoana despre care reclamantul sustine ca i-a incalcat dreptul si care urmeaza sa raspunda in justitie pt. actele sau faptele lui.De regula, cele doua parti principale au pozitii antagonice, ofensiva si defensiva.

Hotararea judecatoreasca pronuntata produce efecte asupra patrimoniului partilor sau asupra persoanei partilor, dar niciodata si asupr 414h76e a reprezentantilor acestora. Pozitia procesuala a partilor in sens restrans este diferita: instanta de judecata are dreptul dar si obligatia de a judeca si solutiona litigiul cu care este sesizata. Actele procedurale ale instantei sunt obligatorii pt. parti. Partile au in principal drepturi si doar in subsidiar obligatii, fiind calauzite de norme de protectie dublate de capacitatea, disponibilitatea procesuala. Reclamantul poate sesiza sau nu instanta, sau poate renunta ulterior. Paratul poate recunoaste sau nu pretentiile reclamantului, partile impreuna pot cere sau nu probe, pot pune concluzii. In consecinta, partile au drepturi procedurale optionale (facultative).

Drepturile si obligatiile procesuale ale partilor

-partile trebuie incunostiintate despre data si locul desfasurarii procesului si a actelor de procedura (citatia, comunicarea hotararii);

-partile pot face cereri, respectiv sa raspunda la cererile adversarului;

-partile se pot apara cerand administrarea unor probe, invocand exceptii, punand concluzii;

-partile pot conduce procesul personal sau prin reprezentant;

-partile pot folosi interpretul in cazurile prevazute de lege;

-partile pot face cereri de recuzare;

-partile au dreptul sa ia cunostinta de continutul dosarului, sa obtina copii de pe inscrisurile acestuia, sa faca obiectiuni la continutul incheierii de sedinta;

-reclamantul are dreptul sa retraga actiunea, sa o completeze, sa o modifice si mai are dreptul

sa-si majoreze/micsoreze cuantumul obiectului cererii. Paratul poate recunoaste total sau partial pretentiile reclamantului. Partile pot stinge litigiul dinte ele prin tranzactie.

-partile pot ataca hotararea pronuntata, incheierea de sedinta, pot cere punerea in executare silita a hotararii.

Legea stabileste termene, conditii si alte cerinte pt. exercitarea acestor drepturi si obligatii. Daca

toate acestea sunt incalcate se aplica sanctiuni procesuale: nulitatea, decaderea. Instanta este obligata sa asigure exercitarea drepturilor si obligatiilor partilor in spiritul si in litera legii.

Abuzul de drept procesual

Ca toate drepturile, si dreptul procesual trebuie exercitat de titular cu buna-credinta potrivit scopului avut in vedere de legiuitor. Abuzul de drept apare atunci cand dreptul este deturnat de la finalitaea lui, sau cand dreptul este exercitat cu rea-credinta, in scop sicanatoriu, fara justificarea unui interes legitim, cu vointa premeditata sau cu constiinta ca scopul acestor maniere este acela de a presa adversarul sa conceada sau sa abandoneze.

Abuzul de drept se sanctioneaza prin:

-respingerea cererii;

-obligarea la plata cheltuielilor de judecata;

-posibila obligare la despagubiri pt. acoperirea prejudiciilor provocate;

-posibila obligare la plata unei amenzi civile in situatii cum ar fi: cererile abuzive de recuzare, de stramutare, neindicarea domiciliului paratului, desi reclamantul il cunoaste.

Conditii legale pt. a fi parte in proces

-capacitatea procesuala;

-calitatea procesuala;

-dreptul;

-interesul.

Aceste patru conditii trebuie respectate cumulativ.

1)Capacitatea procesuala este de doua feluri:de folosinta si de exercitiu.

Capacitatea procesuala de folosinta reprezinta aptitudinea generala a persoanelor de a dobandi drepturi si obligatii pe plan procesual. Titulari ai capacitatii de folosinta pot fi atat persoanele fizice cat si cele juridice.

Capacitatea procesuala de exercitiu reprezinta capacitatea unei persoane care are folosinta dreptului ei de a angaja si de a conduce personal procesul, exercitandu-si direct drepturile si obligatiile procesuale in scopul castigarii procesului. Capacitatea procesuala de exercitiu reprezinta capacitatea partii, respectiv persoanei de "a sta in judecata" personal.

De la aceasta regula exista si cateva exceptii:

-reprezentarea pt o persoana lipsita de capacitate de exercitiu (minorul mai mic de 14 ani, interzisul judecatoresc);

-asistarea pt. o persoana cu capacitate de exercitiu restransa (minorul intre 14-16 ani);

-autorizarea organului competent pt. actele reprezentantului legal -acte de dispozitie.

Reprezentarea legala temporara se face prin curator special si numai pt. un anumit proces, daca partea lipsita de capacitate de exercitiu nu are inca un reprezentant legal sau daca exista conflicte de interese intre cel lipsit de capacitate de exercitiu si reprezentantul lui legal.

Sanctiunea lipsei capacitatii procesuale este diferita dupa tipul de capacitate care trebuie sa existe

-daca lipseste capacitatea juridica, se respinge actiunea, exceptia putant fi ridicata in orice faza a procesului, iar actele procedurale intocmite in dosar sunt lovite de nulitate absoluta.

-pt. lipsa capacitatii de exercitiu (sau cu capacitate restransa), se anuleaza actele procedurale ale celui in cauza, acte facute fara reprezentant.

2)Calitatea procesuala reprezinta cerinta existentei unei identitati intre persoana reclamantului si titularul dreptului subiectiv din raportul juridic dedus judecatii, pe de o parte, (calitate procesuala activa) si identitatea intre parat si cel obligat in raportul juridic dedus judecatii (calitate procesuala pasiva) pe de alta parte. Cele doua identitati trebuie sa existe cumulativ.

Calitatea procesuala se determina in concret la fiecare speta, nu in general.

Sanctiunea lipsei calitatii procesuale este respingerea actiunii. Daca numai calitatea procesuala pasiva a lipsit si s-a respins actiunea, reclamantul poate introduce o noua actiune cu respectarea termenului de prescriptie impotriva adevaratului parat.

Exceptie: in cazul actiunii reale paratul, detentor precar al bunului litigios, poate cere cu consimtamantul reclamantului inlocuirea lui cu tertul care este adevaratul titular al dreptului dedus judecatii. Acest lucru se realizeaza printr-o cerere de interventie fortata denumita "aratarea titularului dreptului", fiind unica situatie din procedura civila in care o parte poate fi inlocuita cu o alta parte.

Transmisiunea calitatii procesuale presupune trecerea/transferarea drepturilor si obligatiilor unei parti la o alta parte straina pana atunci de proces (de ex, o parte decedeaza, transferandu-se calitatea procesuala catre mostenitor). Transmisiunea calitatii presupune trecerea calitatii procesuale de la o persoana la o alta persoana care astfel capata legitimare procesuala activa sau pasiva si poate continua procesul.

Transmisiunea calitatii procesuale este de doua feluri:

-legala: succesiunea, reorganizarea persoanei juridice;

-conventionala:are loc in urma unei conventii stabilita de o parte din proces cu un tert in cesiunea de creanta, preluarea datoriei sau vanzarea bunului litigios.

Transmiterea calitatii procesuale se poate face:universal, cu titlu universal si cu titlu particular. In orice situatie insa, dobanditorul calitatii primeste procesul in starea in care se gasea acesta la momentul transmiterii calitatii.

Legea reglementeaza si posibilitatea legitimarii procesuale si pt. alte persoane in urmatoarele situatii:

-procurorul, pt. anumite procese;

-autoritatea tutelara pt. litigiile cu minori, adoptii si decaderea din drepturile parintesti;

-persoanele apropiate celui impotriva caruia se cere punerea sub interdictie;

-primaria si parchetul pt. cererea de constatare a unei succesiuni vacante;

-creditorii in actiunile oblice (subrogatorii).

3)Dreptul

Actiunea este mijlocul legal pt. realizarea unui drept. Nu exista actiune fara un drept care trebuie valorificat. Dreptul trebuie sa indeplineasca trei conditii:

-sa fie recunoscut si ocrotit de lege;

-sa fie actual, adica sa nu fie supus unui termen sau conditii suspensive. Drepturile eventuale pot fi protejate totusi prin masurile asiguratorii sau conservatorii;

-dreptul sa fie determinat.

Pt. actiunea in constatare dreptul se considera in starea lui din acel moment. De la aceste reguli sunt permise doua exceptii in care este permisa o actiune preventiva (in futurum) care sa-si produca efecte inainte de implinirea termenului care afecteaza dreptul. Situatiile se refera la locatia imobiliara, pensia de intretinere. La locatia imobiliara, locatorul poate cere predarea bunului, cerere care se face inainte de termenul scadent cu scopul insa de a-si produce efecte la scadenta.

4)Interesul

Este folosul practic, imediat pe care il are o parte pt. a justifica punerea in miscare a procedurii judiciare.

Conditii:

-sa fie legitim (sa nu vina in contradictie cu legea);

-sa aiba caracter patrimonial, material cu precadere, admitandu-se si un caracter moral;

-sa fie nascut si actual (valabil indeosebi pt. actiunea in realizare);

-interesul sa fie personal. Actiunea nu poate fi promovata decat de persoana care are interes sau de reprezentantul ei.

Coparticiparea procesuala

Presupune o pluralitate de subiecti procesuali, adica mai multi reclamanti/mai multi parati ori mai multi reclamanti si mai multi parati. Coparticiparea procesuala este posibila cu conditia ca obiectul pricinii sa fie un drept/obligatie comuna, ori dreptul sau obligatia sa aiba o cauza comuna.

Coparticiparea procesuala poate fi:

-subiectiva -pluralitate de persoane cu interese identice;

-obiectiva -pluralitate de actiuni civile strans legate intre ele (vezi premisa conexitatii).

Mai poate fi:

-activa -mai multi reclamanti;

-pasiva-mai multi parati;

-mixta -mai multi reclamanti si mai multi parati.

De regula, coparticiparea procesuala este facultativa, ea fiind obligatorie in cazul iesirii din indiviziune.

Coparticipantii au o pozitie procesuala independenta. Actele procesuale ale unui coparticipant nu ii pot prejudicia pe ceilalti coparticipanti decat daca, potrivit legii, efectul actului procedural se intinde asupra tuturor. Actul procedural al unui coparticipant produce efecte si asupra celorlalti coparticipanti daca le este benefic, dar nu produce efecte niciodata impotriva lor daca le vatama drepturile.

Exista independenta intre coparticipanti, pe de o parte, si instanta de judecata, pe de alta parte, in sensul ca un reclamant/parat nu isi poate reprezenta coparticipantul fara procura, chiar daca apararea s-ar face in profitul tuturor. De la aceasta restrictie, practica judecatoreasca admite doua exceptii:

-coparticipantii isi pot numi un singur reprezentant;

-coparticipantii primesc cu totii un singur rand de inscrisuri depuse de partea adversa.

Uneori, chiar instanta de judecata, in baza rolului ei activ, provoaca situatii de coparticipare procesuala prin introducerea in cauza a altor persoane (forma a interventiei fortate) sau prin conexitate si litispendenta.

De regula, aceste situatii se creeaza la initiativa partii. Atunci cand exista multe parti in proces (sute), instanta poate dispune reprezentarea lor printr-un singur mandatar la domiciliul caruia se comunica toate actele procedurale pt. toti coparticipantii.

Participarea tertilor in procesul civil

Hotararea judecatoreasca, in principiu, are efecte relative aplicabile partilor in proces, cu exceptia hotararilor de stare civila care sunt opozabile erga omnes. Hotararea judecatoreasca are puterea de lucru judecat fata de parti si avanzii lor cauza. Prin exceptie, in unele situatii se impune participarea in proces a tertilor fie din initiativa lor fie la cererea partilor initiale. Odata ce tertii intervin in proces hotararea va solutiona in intregime raporturile juridice deduse judecatii si va fi opozabila atat fata de partile initiale cat si fata de terti.

Mijloacele procedurale prin care tertii sunt introdusi in proces sunt cererile de interventie. Clasificare:

cereri de interventie voluntare;

interventia fortata:

cereri de chemare in judecata a altor persoane;

cereri de chemare in judecata in garantie;

aratarea titularului dreptului.

Interventia voluntara este cererea facuta de un tert de a interveni in proces daca are un interes legitim in legatura cu pricina. Cererea este de 2 feluri: cerere principala (in interes propriu), accesorie (in interesul altei persoane). Tertul intervenient urmareste realizarea propriului drept in procesul ce priveste partile initiale - in primul caz. O asemenea cerere este o a 2-a actiune in proces fiind nevoie sa respecte elementele oricarei actiuni civile si neputand fi depusa decat la prima instanta pana la prima zi de infatisare, dar nu mai tarziu de intrarea in dezbateri. Daca aceasta cerere se depune mai tarziu, se va judeca separat de actiunea principala.

1. Interventia accesorie - tertul intervine in proces pentru a sprijini apararea sau pretentiile unei parti. Aceasta cerere se poate depune in orice faza a procesului. O asemenea cerere accesorie preia procesul din faza in care se afla.

Cererea de interventie are urmatoarele consecinte:

proroga competenta (instanta sesizata cu actiunea principala devine competenta prin extindere sa solutioneze si cererea de interventie);

tertul intervenient devine parte litiganta astfel incat hotararea ii va fi opozabila;

tertul intervenient poate ataca hotararea pronuntata cu exceptia interventiei accesorii atunci cand partea sprijinita prin interventie achieseaza la hotararea pronuntata, renunta la drept sau recunoaste pretentiile adversarului.

Procedura. Partile si instanta discuta cererea de interventie la termenul la care e depusa si o admite sau o respinge in principiu printr-o incheiere de sedinta atacabila odata cu fondul. Dupa admiterea in principiu se discuta si administreaza probe legate de cererea de interventie. Concluziile se pun la termenul final atat de participanti cat si de intervenienti si se pronunta o singura hotarare ce rezolva toate cererile.

Conditia sine qua non pentru adfmiterea cererii de interventie si pentru judecarea ei in conexitate cu cererea principala este ca obiectul si cauza ei sa fie in stransa legatura cu obiectul si cauza actiunii principale.

2. Interventia fortata.

Cererea de chemare in judecata a altor persoane este cererea facuta de o parte din proces de a fiintrodusa in cauza si o persoana care ar avea un interes in dosar, dar care evita/neglijeaza sa intervina voluntar pentru a se putea prevala si profita de inopozabilitatea hotararii. Aceasta cerere se face in timpul procesului de fond cel tarziu la prima zi de infatisare, practica administrand prelungirea pana la inchiderea dezbaterilor. De obicei o asemenea cerere o face paratul.

Cererea de chemare in garantie se face atunci cand o parte (de obicei paratul) are dreptul ca daca ar pierde procesul sa se indrepte impotriva altor persoane cu o cerere in despagubire sau in garantie. Aceasta cerere are un dublu scop: da posibilitatea tertului chemat in garantie sa-si faca toate probele si sustinerile sale,; daca reclamantul castiga procesul si cererea se admite, paratul este evins (scutit) de raspundere si prin hotarare este chemat tertul chemat in garantie sa plateasca in locul paratului. Astfel, intr-un singur proces, se lichideaza printr-o singura hotarare ambele raporturi juridice.

Conditia sine qua non pentru admiterea acestei cereri este ca obiectul si cauza celor 2 raporturi juridice sa se afle in stransa legatura.

Tertul chemat in garantie are dreptul sa cheme la randul sau o alta persoana in garantie, largind cadrul procesual.

Cererea de chemare in garantie trebuie sa intruneasca elementele oricarei acrei actiuni, se depune cel tarziu la prima zi de infatisare, se sustine prin cerere de probatorii si se rezolva prin hotarare pronuntata. Daca actiunea principala se respiunge atunci se va respinge si cererea de chemare in judecata a tertului, ea fiind ramasa fara obiect.efectul principal al admiterii cererii este judecarea in conexitate a celor 2 cereri si solutionarea lor intr-o singura hotarare. Daca pe percursul procesului se constata ca ritmul de solutionare este diferit, instanta poate disjunge cererea de chemare in garantie care se va judeca separat.

Aratarea titularului dreptului este posibilitatea pe care o are paratul netitular al dreptului, dar care este detentor precar al bunului litigios (nu bunuri fungibile, consumtibile) de a arata instantei care este persoana cu interes real in cauza si care e titular adevarat al dreptului. Cererea se depune cel tarziu la prima zi de infatisare, comunicandu-se o copie si tertului. Daca tertul citat va confirma sustinerile paratului, acesta este scos din cauza si cu consimtirea reclamantului, iar tertul devine parat. Este singurul caz din procedura civila in care o persoana cu capacitate procesuala este inlocuita cu o parsoana fara capacitate procesuala.