Procedura impartelii judiciare

PROCEDURA IMPARTELII JUDICIARE

Cand asupra unui bun sau asupra unor bunuri, mai multe persoane au un drept de proprietate comuna (pe cote-parti sau in devalmasie), acestea au posibilitatea de a solicita instantei sistarea starii de indiviziune in procedura reglementata de  art. 637¹-673¹⁴ Cod procedura civila.

Competenta materiala in solutionarea cererii de imparteala judiciara revine judecatoriei. In privinta competentei teritoriale, daca partajul are ca obiect  bunuri succesorale, competenta apartine instantei corespunzatoare de la ultimul domiciliu al defunctului conform art. 14 Cod procedura civila. In cazul impartirii bunurilor comune declarate in timpul casatoriei, dupa desfacerea casatoriei competenta teritoriala revine instantei de la domiciliul paratului, daca masa partajabila este alcatuita din bunuri mobile si instantei de la 919g64j locul situarii imobilului daca in masa sunt incluse si bunuri imobile. Daca actiunea de partaj este promovata in cadrul procesului de divort, competenta va reveni instantei sesizate cu actiunea principala.

Cererea de partaj trebuie sa indeplineasca o serie de conditii speciale pentru determinarea tuturor pretentiilor dintre mostenitori si pentru stabilirea drepturilor lor, precum si celelalte conditii generale impuse prin art. 112 Cod procedura civila. Astfel, art. 673² Cod procedura civila instituie obligatia in sarcina reclamantului de  a indica in cererea de partaj persoanele intre care urmeaza a avea loc imparteala, titlul pe baza caruia se cere imparteala, bunurile supuse partajului, evaluarea acestora, locul unde se afla si persoana care le detine sau administreaza.

In cazul neindicarii in actiune a unui coindivizar, aceasta omisiune poate fi complinita de reclamant pe tot parcursul judecatii in fata instantei de fond, ori prin formularea unei cereri de interventie voluntara a coindivizarului omis.

In privinta judecarii cererii de partaj, legea instituie obligatia in sarcina judecatorului de a interpela partile prezente cu privire la fiecare din bunurile supuse impartelii si sa ia act de recunoasterile si acordul lor cu privire la existenta bunurilor, locul unde se afla si valoarea acestora.

Pe intreg cursul judecatii, instantei ii revine obligatia de a starui ca partile sa imparta bunurile prin buna invoiala, iar in caz afirmativ va pronunta o hotarare potrivit intelegerii acestora. Legea permite ca imparteala prin buna invoiala sa se faca si in cazul minorilor ori a persoanelor puse sub interdictie, fiind insa necesara incunostiintarea prealabila a autoritatii tutelare si, daca este cazul, ocrotitorului legal.

Daca partile s-au inteles numai cu privire la imparteala anumitor bunuri, instanta va lua act de aceasta invoiala si va pronunta o hotarare partiala, urmand ca partajul sa continue pentru celelalte bunuri.

Daca partile nu convin asupra impartelii, pe baza probatoriului administrat, instanta va stabili bunurile supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia, creantele nascute din starea de proprietate comuna. In cazul partajului succesoral, instanta va stabili si pasivul succesoral, creantele comostenitorilor fata de defunct si sarcinile mostenirii.

In materie de imparteala, regula generala este cea a impartelii in natura, ocazie cu care instanta trebuie sa procedeze la formarea si atribuirea loturilor, iar daca acestea nu sunt egale, sa le compenseze prin stabilirea unei sulte.

Legiuitorul a prevazut ca pentru situatia in care la formarea loturilor sunt necesare operatii de masurare si evaluare, instanta sa pronunte o incheiere prin care sa stabileasca elementele aratate de art. 673⁵ alin. 1, ocazie cu  care se va dispune si efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor cu aratarea elementelor principale pe care trebuie sa le cuprinda raportul de expertiza. Aceste incheieri au caracter interlocutoriu, putand fi atacate odata cu hotararea data asupra fondului procesului.

Este posibil ca dupa pronuntarea unei atare incheieri, dar mai inainte de pronuntarea hotararii de imparteala, sa se constate ca exista si alti coproprietari sau ca o serie de bunuri partajabile au fost omise. In atare ipoteza, incheierea de admitere in principiu poate fi completata in sensul ca instanta va pronunta o noua incheiere care va cuprinde si coproprietarii sau bunurile omise. Tot printr-o incheiere ulterioara este posibil ca instanta - urmare a consimtamantului tuturor coproprietarilor - sa scoata un bun cuprins din eroare in masa partajabila.

Formarea si atribuirea loturilor, trebuie sa se faca tinandu-se cont de criteriile cele mai importante stabilite prin art. 673⁹ Cod procedura civila, precum si de cele inscrise in art. 741 Cod civil.

Procedura impartelii judiciare consacra trei modalitati principale de partajare:

-atribuirea in natura a loturilor intre copartasi;

-atribuirea bunului unui copartas, daca imparteala in natura nu este posibila ori bunul ar cunoaste o scadere importanta a valorii sale. Astfel, la cererea unui copartas, instanta prin incheiere ii va atribui provizoriu bunul, iar daca mai multi copartasi solicita atribuirea, instanta va tine seama de criteriile prevazute pentru formarea si atribuirea loturilor. Tot prin incheiere, instanta va determina termenul inlauntrul caruia proprietarul caruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat sa depuna sumele ce reprezinta cotele parti cuvenite celorlalti coproprietari. Daca aceste sume sunt achitate, atunci atribuirea provizorie se transforma intr-o atribuire definitiva, sens in care instanta va atribui bunul prin hotarare supra fondului procesului.

In situatia in care coproprietarul nu depune in termen sumele cuvenite celorlalti coproprietari, atunci bunul se va atribui altui coproprietar cu respectarea acelorasi conditii.

Atribuirea bunului se poate face direct prin hotarare asupra fondului procesului in functie de imprejurarile cauzei si pentru motive temeinice, ocazie cu care se va stabili sumele cuvenite celorlalti coproprietari si termenul de plata.

vanzarea bunului, ca modalitate subsidiara de finalizare a impartelii judiciare se poate realiza in doua modalitati: vanzarea prin buna invoiala si vanzarea de catre executorul judecatoresc si intervine in situatia in care nici unul din coproprietari nu a cerut atribuirea bunului ori daca acesta desi a fost atribuit provizoriu nu s-au depus termenul stabilit sumele cuvenite celorlalti coproprietari.

Daca partile se inteleg cu privire la vanzarea bunului, instanta va fixa termenul inlauntrul caruia se va realiza, termen ce nu poate fi mai mare de 6 luni. La implinirea termenului partile trebuie sa prezinte dovada vanzarii, in caz contrar vanzarea va fi efectuata prin executorul judecatoresc. Incheierile pronuntate de instanta vor putea fi atacate in mod separat cu apel. In cazul in care nu s-a exercitat calea de atac, atunci aceste hotarari nu vor mai putea fi supuse apelului odata cu hotararea asupra fondului procesului.

In cazul in care incheierea prin care s-a dispus vanzarea de catre executorul judecatoresc nu a fost apelata, acesta va fixa termen pentru licitatie, care nu va putea depasi 30 zile pentru bunurile mobile si 60 zile pentru bunurile imobile. Coproprietarii vor fi instiintati despre data si locul vanzarii, executorul avand obligatia de a intocmi si afisa publicatia de vanzare. Coproprietarii pot conveni ca vanzarea bunurilor sa se faca la orice pret oferit de participantii la licitatie.

In toate cazurile, instanta se pronunta printr-o hotarare asupra cererii de imparteala, iar daca imparteala nu se poate realiza in nici una din modalitatile prevazute de lege, va hotari inchiderea dosarului.