Reglementarea speciala a interceptarilor si inregistrarilor audio sau video conferita de legea privind siguranta nationala a romaniei

Reglementarea speciala a interceptarilor si inregistrarilor audio sau video conferita de legea privind siguranta nationala a Romaniei

Preliminarii

Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei reprezinta reglementarea  speciala in domeniul interceptarilor si inregistrarilor audio-video, putand fi invocate dispozitiile sale numai in cazul infractiunilor contra sigurantei statului si in conditiile anume prevazute in cuprinsul legii.

Legea in discutie a fost adoptata in 29 iulie 1991 si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 163/7.08.1991, data de la care nu a suferit nici o modificare. La momentul adoptarii acestei legi, Codul de procedura penala nu prevedea ca mijloace de proba interceptarile si inregistrarile de comunicatii, ele fiind introduse abi 242g68c a prin Legea nr. 141/1996 care atribuia procurorului (in conformitate cu Legea nr. 51) competenta de a autoriza efectuarea procedeelor probatorii in discutie. Legea nr. 281/2003 modifica acest aspect, in prezent revenindu-i instantei competenta de a autoriza, la cererea procurorului, interceptarile si inregistrarile audio sau video. Desi legea privind siguranta nationala a Romaniei, nesuferind, asa cum am mai spus, nici o modificare, atribuie puterea de autorizare procurorului, in art. X din Legea nr. 281/2003 se prevede: "ori de cate ori alte legi prevad dispozitii referitoare la dispunerea de catre procuror (.) a interceptarii si inregistrarii convorbirilor (.), se aplica, in mod corespunzator dispozitiile prevazute in art. I din prezenta lege". Asadar, chiar si in cazul folosirii procedeelor probatorii sus amintite in baza Legii nr. 51/1991 instanta este singura competenta sa autorizeze aceste efectuari.

Acest aspect era necesar a fi lamurit inainte de a trece la analiza propriu-zisa dispozitiilor privitoare la siguranta nationala a Romaniei incidente in materia interceptarilor si inregistrarilor audio sau video, intrucat in continuare vom folosi termenul de "instanta" ori de cate ori legea atribuie procurorului competenta de a autoriza efectuarea procedeelor probatorii in discutie.

Procedura de efectuare a interceptarilor si inregistrarilor
audio sau video

Cadrul organelor si subiectilor

(A). Cand procedeele probatorii analizate se efectueaza inainte de inceperea urmaririi penale

Interceptarea comunicatiilor, inregistrarea audio sau video si filmarea se realizeaza printr-un complex de activitati juridice si tehnice, din initiativa unor organe specializate ale statului, insarcinate cu aplicarea legii in domeniul sigurantei nationale, a caror principala preocupare este activitatea de culegere de informatii, care sunt enumerate limitativ in art. 8 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala si care sunt subiecti oficiali, si se pun in executare de catre specialisti ori tehnicieni care functioneaza in cadrul organelor sus enumerate sau care pot apartine altor institutii, si atunci sunt subiecti ocazionali.[1]

Subiectii oficiali ai interceptarilor si inregistrarilor audio sau video sunt agenti din cadrul organelor mentionate in art. 8 din Legea nr. 51/1991, organizati si functionand potrivit legilor organice:

Serviciul Roman de informatii - Legea nr. 14/1992 care indica drept agenti cu atributii in aplicarea prevederilor Legii nr. 51/1991 si ale Legii nr. 14/1992, in materie, "cadre abilitate in acest scop, care evident sunt angajati civili ori militari ai serviciului respectiv;

Serviciul de Protectie si Paza - Legea nr. 191/1998, care nominalizeaza generic drept agenti cu atributii in materia discutata, persoanele care functioneaza in cadrul "structurilor specializate" din cadrul serviciului respectiv;

Serviciul de Informatii Externe - Legea nr. 1/1998, care nu contine precizari, ceea ce se interpreteaza ca angajatii militari si civili din cadrul acestui serviciu au atributii de aplicare a prevederilor Legii nr. 51/1991, in materia discutata.

Instanta de judecata este cea care autorizeaza folosirea procedeelor probatorii analizate, dupa cum prevede Codul de procedura penala, iar nu procurorul, respectiv  procurorul anume desemnat de catre procurorul general al Romaniei, cum prevede Legea nr. 51/1991.

Nu este exclusa ipoteza ca, in anumite situatii, organele prevazute de art. 8 din Legea nr. 51/1991 sa solicite sprijinul unor tehnicieni sau specialisti din alte institutii, pentru punerea in executare efectiva a procedeelor probatorii in discutie, si atunci acestia devin subiecti ocazionali.

Interceptarile si inregistrarile audio sau video se pot utiliza fata se orice persoana aflata pe teritoriul Romaniei, atunci cand sunt indeplinite prevederile legale, legea nefacand nici o distinctie in acest sens. Astfel, persoana in cauza devine subiect neoficial.

Subiectii oficiali, apartinand institutiilor cu atributii in domeniul sigurantei nationale cu obligatia sa verifice daca in legatura cu subiectul pasiv al activitatii de interceptare a comunicatiilor, inregistrarilor audio sau video exista un minimum de date ori indicii ca are manifestari ilicite care constituie amenintari la adresa sigurantei nationale, in intelesul art. 3 din Legea nr. 51/1991, si daca este justificata activitatea de interceptare.

Instanta va verifica si aprecia asupra necesitatii activitatii de interceptare a comunicatiilor, inregistrarea audio-video cerute si, in cazul in care constata a cererea este justificata, va admite cererea si va emite un mandat care autorizeaza efectuarea activitatii respective. Mandatul este (la fel ca si cererea de autorizare) in forma scrisa, si cuprinde date prevazute in mod expres in art. 13 aliniatul 4 din Legea nr. 51/1991.

Intrucat, potrivit art. 20 al. 1 din Legea nr. 51/1991, activitatea de informatii - in cadrul careia se include si utilizarea procedeelor probatorii in discutie - are caracter secret de stat, o sarcina importanta a organelor raspunzatoare de aplicarea legii in domeniul sigurantei nationale si a agentilor acestora, este de a pastra secretul actiunilor efectuate, imprejurare valabila si pentru ceilalti subiecti oficiali si ocazionali.

Pentru a se indeplini efectiv activitatea de interceptare si inregistrare, legea confera anumite prerogative unor organe specializate ale statului.

Art. 14 din Legea nr. 51/1991 prevede ca exista titulari sau categorii de persoane imputernicite care au drept de a folosi si detine, fara a uza de mijloace de constrangere fizica sau morala, mijloace adecvate, printre altele, si pentru interceptarea comunicatiilor, si care mai au dreptul de a fi asistate de persoanele a caror prezenta este necesara.

In art. 8 din Legea nr. 14/1992, se mentioneaza a Serviciul Roman de Informatii este autorizat sa detina si sa foloseasca mijloace adecvate pentru obtinerea, verificarea, prelucrarea si stocarea informatiilor privitoare la siguranta nationala.

In legatura cu persoanele care executa efectiv activitatea de interceptare a comunicatiilor, Legea nr. 51/1991 le instituie mai multe obligatii, valabile, de altfel, pentru absolut toate persoanele care isi desfasoara activitatea in domeniu si anume:

in activitatea lor sa nu uzeze de mijloace de constrangere fizica sau morala;

sa nu desfasoare fara mandat, activitatile supuse autorizarii, in conditiile art. 13 din Legea nr. 51/1991, sau sa-si depaseasca mandatul acordat, in caz contrar fapta constituind infractiune prevazuta de art. 20 din aceeasi lege, care sanctioneaza si tentativa la aceasta infractiune;

sa nu detina, confectioneze ori sa foloseasca ilegal mijloace specifice de interceptare a comunicatiilor , activitatea contrara fiind sanctionata ca infractiune in art. 19 din Legea nr. 51/1991;

sa nu faca publice informatiile privind viata particulara, onoarea sau reputatia persoanelor, cunoscute incidental in cadrul activitatii desfasurate. Divulgarea sau folosirea in afara cadrului legal, de catre salariatii serviciului de informatii, a datelor mentionate in aliniatul precedent constituie infractiune prevazuta de art. 21 aliniatul  2 din Legea nr. 51/1991, care sanctioneaza si tentativa la aceasta infractiune.

Referitor la mijloacele tehnice prin care se pot efectua propriu-zis interceptari de comunicatii, Legea nr. 51/1991 nu le enumera si nici nu le defineste, stipuland doar a "nu trebuie sa lezeze in nici un fel drepturile sau libertatile fundamentale ale cetatenilor, viata particulara, onoarea sau reputatia lor, ori sa ii supuna la ingradiri legale".

Prevederile sus mentionate de Legea nr. 51/1991 sunt racordate perfect la prevederile Codului de conduita pentru persoanele raspunzatoare de aplicarea legii, adoptat de Adunarea Generala a ONU, in decembrie 1979.

Cu privire la subiectul interceptarii comunicatiilor legea prevede: "cetateanul care se considera lezat in drepturile sau libertatile sale prin folosirea mijloacelor prevazute de art. 16 al. 1 poate sesiza oricare din comisiile parlamentare pentru apararea si asigurarea ordinii publice ale celor doua camere ale Parlamentului" (art. 16, ultimul aliniat din Legea nr. 51/1991).

(B). Cand procedeele probatorii analizate se efectueaza dupa inceperea urmaririi penale

Subiectii oficiali ii reprezinta procurorul care efectueaza urmarirea penala obligatorie si cadrele anume desemnate de SRI, care acorda sprijin, la solicitarea organelor judiciare competente, in realizarea unor activitati de cercetare penala  pentru infractiuni privind siguranta nationala, intre care si procedeele probatorii in discutie. Acesti subiecti oficiali au aceleasi atributii descrise mai sus (litera (A)).

Subiectii neoficiali sunt aceiasi ca cei prezentati mai sus (litera (A)).

Conditii

(A) Conditii privind latura substantiala

Spre a se putea emite mandatul care autorizeaza interceptarea comunicatiilor, trebuie sa fie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

1) sa existe date sau indicii despre existenta uneia din situatiile prevazute in art. 3 din Legea nr. 51/1991, care constituie amenintari la adresa sigurantei nationale;

2) cazul pentru care se solicita autorizarea interceptarii comunicatiilor sa fie justificat, adica sa rezulte imperios necesitatea de a fi utilizata aceasta operatiune;

3) Respectarea prevederilor Codului de procedura penala.

(B) Conditii privind latura formala

1) Aspectul prin care se solicita autorizarea

Pentru a fi in masura sa emita mandatul prevazut de art. 13 din Legea nr. 51/1991, instantei trebuie sa i se adreseze o cerere de autorizare, care se formuleaza in scris si cuprinde in mod obligatoriu urmatoarele meni:

date sau indicii din care sa rezulte existenta uneia din amenintarile la adresa sigurantei nationale, prevazute de art. 3 din Legea nr. 51/1991, pentru a carei prevenire, descoperire sau contracarare este necesara emiterea mandatului;

categoriile de activitati pentru a caror desfasurare trebuie emis mandatul (interceptarea convorbirilor telefonice, fax, deschiderea corespondentei, comunicari radio, etc.);

identitatea persoanei ale carei comunicatii trebuie interceptate, daca este cunoscuta, sau a persoanei care detine informatiile, documentele ori obiectele ce trebuie obtinute;

descrierea generala, daca si cand este posibil, a locului unde urmeaza a fi executate activitatile autorizate;

durata de valabilitate a mandatului solicitat.

Cand sunt indeplinite aceste cerinte, instanta admite cererea primita.

2) Actul de autorizare

Cand instanta constata ca cererea organului solicitator este justificata, a sunt indeplinite conditiile cerute de lege si, pe cale de consecinta, a admis cererea, emite mandatul de autorizare a interceptarilor comunicatiilor, inregistrarii audio sau video ori filmarii.

Mandatul emis se prezinta sub forma scrisa (art. 13 aliniatul 6 din Legea nr. 51/1991) si va avea continutul prevazut in art. 13 aliniatul 4 din Legea nr. 51/1191:

aprobarea pentru categoriile de comunicatii care pot fi interceptate, categoriile de informatii, documente sau obiecte care pot fi obtinute;

identificarea persoanei, daca este cunoscuta, ale carei comunicatii trebuie interceptate ori care se afla in posesia datelor, informatiilor, documentelor sau obiectelor ce trebuie obtinute;

organul imputernicit cu executarea;

descrierea generala a locului in care urmeaza a fi executat mandatul;

durata de valabilitate a mandatului.

Potrivit Legii nr. 51/1991, "in situatiile care impun inlaturarea unor pericole iminente pentru siguranta nationala, se pot intreprinde activitatile mentionate in art. 13, chiar fara autorizarea prevazuta de lege, aceasta urmand a fi solicitata de indata ce exista posibilitatea, dar nu mai tarziu de 48 de ore" (art. 15).

Mandatul se emite potrivit art. 13 al. 5 din Legea nr. 51/1991 pentru durata necesara obtinerii elementelor de fapt pentru care s-a cerut autorizarea, dar nu poate depasi 6 luni. Calculul duratei de 6 luni se face de la data emiterii (a quo) si se indeplineste (ad quem) cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei la care a inceput sa curga.

Prelungirea duratei mandatului se face in aceleasi conditii in care s-a realizat dispunerea initiala a acestei masuri. Initiativa prelungirii mandatului apartine organelor prevazute de art. 8 din Legea nr. 51/1991, care au formulat cererea initiala de autorizare.

Forma in care se prezinta solicitarea de prelungire a acestei durate este scrisa si se adreseaza instantei care, daca apreciaza ca justificata propunerea de prelungire a mandatului, o va admite si va dispune prelungirea prin emiterea unui mandat, in care este mentionata expres durata pentru care este valabila aceasta masura. Situatia este comunicata organului solicitator, care are obligatia punerii in executare.

Durata prelungirii mandatului de autorizare a interceptarii, inregistrarii ori filmarii nu poate depasi, de fiecare data, durata de 3 luni (art. 13 al. 5 Legea nr. 51/1991); legea penala nu face precizarea de cate ori se poate prelungi durata mandatului.

Valorificarea utilizarii procedeelor probatorii analizate

Legea privind siguranta nationala (nr. 51/1991) nu contine nici o prevedere in ceea ce priveste modalitatile de valorificare a celor rezultate din utilizarea interceptarilor si inregistrarilor audio sau video.

Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii stipuleaza in art. 11 ca activitatile prevazute in art. 9 si 10 din aceeasi lege, intre care si procedeele probatorii in discutie, "se consemneaza in acte de constatare care, intocmite cu respectarea prevederilor Codului de procedura penala, pot constitui mijloace de proba".

In acelasi sens, Legea nr. 191/1998 privind organizarea si functionarea Serviciului de Protectie si Paza mentioneaza in art. 14(1) lit. f, ca rezultatele activitatilor prevazute in art. 14(1) lit. c si d din lege, intre care si procedeele probatorii in discutie, "se consemneaza in acte de constatare, cu respectarea prevederilor Codului de procedura penala, ce pot constitui mijloace de proba".

Valoarea probanta

In cazul urmaririi penale sau judecarii infractiunilor contra sigurantei statului, valoarea probanta a procedeelor probatorii analizate este aceeasi pe care am descris-o in capitolul IV al prezentei lucrari.

Garantarea procesuala

Orice cetatean care se considera vatamat in mod nejustificat prin activitatile de interceptare, inregistrare ori filmare poate face pere indreptata la instanta care a emis mandatul de autorizare a efectuarii acestor activitati.

Cetateanul care se considera lezat in drepturile sau libertatile sale prin folosirea mijloacelor prevazute la art. 16 al. 1 din Legea nr. 51/1991 poate sesiza oricare din comisiile permanente pentru apararea si asigurarea ordinii publice ale celor doua camere ale Parlamentului.