 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» doctrine si curente
» Marxismul - a doua tendinta din gindirea economica
|
|
Destinul istoric al teoriei sl doctrinei economice marxiste |
|
| in ciuda controverselor aprinse la care a dat nastere opera economica a lui K. Marx sau poate tocmai datorita acestora, el ramine unul dintre gigantii gindirii economice moderne, cum au apreciat, pe buna dreptate, P. A. Samuelson si W. D. Nordhaus in ultima editie a manualului international "Economics" (1989) atunci cind scriau ca "La fel cum Newton, Einstein si Planck au revolutionat cunostiintele in fizica, tot astfel au procedat si gigantii din stiinta economica de felul lui Smith, Marx si Keynes care au transformat cunoasterea economica, convertindu-i pe cei tineri si cu orizont intelectual larg"14. Examinat la scara unui secol si jumatate de existenta, marxismul se dovedeste a fi avut un destin dramatic, cu suisuri si coboriri care au depin Aparut ca o "erezie" fata de gindirea economica dominanta (liberala) a timpului sau, pe care a criticat-o cu o pricepere si pasiune rar intilnite, marxismul a fost mult timp ignorat de aceasta. Mesajul general democratic si contestatar pe care-l transmitea marxismul i-a asigurat adeziunea intelectualilor mai apropiati de masele populare (social-democratii) si simpatia din partea unor dizidenti fata de gindirea conventionala, denumiti, ulterior, ginditori eterodocsi (J.A. Schumpeter, Th. Veblen, J. Robinson etc). Raspindirea gindirii economice marxiste si simpatia unei parti insemnate a opiniei publice mondiale au crescut considerabil dupa moartea lui K. Marx, la sfirsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, sub influenta marilor sfidari social-politicee ale timpului, indeosebi primul razboi mondial si revolutiile care au avut loc la sfirsitul acestuia. Dar lucrurile s-au complicat din nou, datorita multiplelor divizari care au aparut chiar in rindul aderentilor traditionali ai marxismului, dind nastere unor pozitii ireconciliabile (revolutionarism, reformism, revizionism, anarhism, stingism etc), ceea ce a favorizat indepartarea de opera originala a lui K. Marx si nu rareori deformarea ei, fie prin apologia triumfalista, fie prin dogmatizare stingista, care cu timpul a evoluat spre dicatatura totalitara de sorginte stalinista, contrara intereselor reale ale maselor populare si democratiei autentice. Controversele teoretice deslasurate in perioada postbelica intre marxisti si ginditorii conventionali din tarile occidentale, dar mai ales razboiul declarat dogmatismului de catre o serie de intelectuali cu predispozitie democratica si umanista au favorizat revigorarea si improspatarea marxismului in toate categoriile de tari, aparitia de noi aderenti atit in tarile denumite socialiste cit si in tarile dezvoltate (mai ales radicalii) si in tarile in curs -de dezvoltare (adeptii dezvoltarii autonome ai acestora).In aceasta etapa, marxismul a fost apreciat mai ales pentru analiza contradictiilor si a insilitatii economiei contemporane de piata, precum si pentru analiza schimburilor neechilente de pe piata mondiala dintre tarile inegal dezvoltate ale lumii. Pozitia economistilor de diferite orientari fata de opera economica a lui K. Marx a fost foarte diversa. Au existat destule atitudini extremiste care socheaza prin caracterul lor evident unilateral: unii reprezentanti ai gindirii economice conventionale care luau in deridere performantele lui teoretice, ca si unii reprezentanti vulgari ai marxismului care incercau sa-l transforme intr-o noua credinta, fara sa se preocupe de rigoarea argumentelor pe care se bazau diferite idei economice si optiuni doctrinare ale marxismului. Respingind toate categoriile de atitudini extremiste fata de marxism si dovedind respect fata de lorile stiintifice autentice cultite de acesta, fara a aproba pe deplin mesajul lui, doamna Joan Robinson, binecunoscuta reprezentanta a scolii economice britanice de la Cambridge, atrage atentia confratilor sai asupra faptului ca "daca Marx ar fi fost studiat ca un economist serios, in loc de a fi tratat, pe de o parte, ca un oracol infailibil, si pe de alta parte, ca o tinta pentru ironii ieftine, aceasta ne-ar fi scutit pe toti de o mare pierdere de timp". Luind un exemplu in acest sens, autoarea continua, scriind ca "schema reproductiei largite (elaborata de Marx - n.ns. - S.S.S.) ofera o abordare foarte simpla si neaparat necesara pentru problema acumularii si a investitiilor, precum si pentru echilibrul dintre productia de bunuri capitale si cererea de bunuri de consum. Aceasta (schema mentionata - n.ns. - S.S.S.) a fost redescoperita de catre Kalecki si asezata la baza tratarii problemelor lui Keynes, iar apoi a fost reinventata de Harrod si Domar ca temelie pentru teoria dezvoltarii pe termen lung"15.Intr-o incercare de generalizare a intamintelor care pot fi trase din ostilitatea reciproca a economistilor de diferite orientari, J. Robinson face o apreciere care este labila si in zilele noastre. Ea scrie ca "este o prostie sa respingi o analiza deoarece nu esti de acord cu judecata politica a economistului care a formulat-o. Din pacate, aceasta este atitudinea predominanta in abordarea problemelor stiintei economice. Refuzind Pe baza celor de mai sus se poate spune, in concluzie, ca prin eruditia sa, prin metoda de investigare si prin multitudinea unghiurilor din care a examinat economia moderna de piata la diferite niveluri si in orizonturi diferite de timp, K. Marx ramine unul dintre cei mai mari economisti ai lumii moderne. Recunoscindu-i meritele reale, el nu trebuie insa fetisizat, nu trebuie trecute cu vederea lacunele si greselile care insotesc impresionanta sa opera economica. Printre acestea, trebuie retinute: faptul ca exista numeroase parti neterminate ale operei sale (nu numai module si probleme insuficient prelucrate, dar chiar volume mai cuprinzatoare), ca unele idei au fost abia schitate (de exemplu, problema relatiilor economice internationale din epoca moderna). Partea cea mai vulnerabila a gindirii economice a lui Marx este, fara indoiala, cea referitoare la tranzitia de la capitalism spre socialism si mecanismul de functionare, precum si treptele de maturizare ale socialismului. Slabiciunile reale ale acestei parti a gindirii economice a lui K. Marx au fost propulsate in prim de evenimentele recente de mare anvergura legate de esecul tarilor cu economie denumita socialista. in aceste imprejurari au scazut brusc prestigiul si popularitatea gindirii economice marxiste in fata unei insemnate parti a opiniei mondiale, desi, pentru orice obsertor atent este clar ca nereusita experimentului socialist are cauze mai numeroase si mai adinci decit lacunele si erorile teoretice si doctrinare ale lui K. Marx. Intrata, cel putin in prezent, in conul de umbra al unor grave indoieli, gindirea economica a lui K. Marx face totusi parte din zestrea culturala a omenirii, care trebuie privita si analizata in mod stiintific, ca opera oricarui alt ginditor, retinind partile perene, cu aderat loroase, care au imbogatit stiinta si respingind ipotezele nesatisfacator argumentate. Acesta este un comandament elementar al exegezei stiintifice a oricarei creatii spirituale, decurgind din realitatea democratica a pluralismului de opinii. Cit priveste erorile teoretice sau doctrinare, ele pot sa fie explicate daca le raportam la contextul social in care au fost formulate. in plus, uneori se pot trage intaminte pentru stiinta si din unele greseli si contradictii.In legatura cu libertatea de critica dar, totodata, si rigoarea stiintifica de care trebuie sa dea doda exegetii operei economice a lui K. Marx este semnificati pozitia nuantata pe care a adoptat-o G. Abraham-Frois intr-o lucrare recenta (1988). Asociindu-se multor generatii de economisti liberali care au criticat, intre altele, teoria lui K. Marx privind transformarea lorii in pret de productie, economistul francez citat conchide ca "Daca formula ratei profitului a lui Marx este falsa, aceasta nu inseamna ca teoria sa trebuie sa fie respinsa in totalitate. intr-ader, se poate dovedi, folosind instrumente matematice ce mai sofisticate ca intre rata profitului si rata exploatarii continua sa existe o legatura si ca, daca rata profitului este corect calculata, R, ea nu este poziti decit daca muncitorii sint exploatati. Faptul ca Marx a facut deosebirea intre teoria lorii si teoria preturilor (de productie) este un aport deosebit de important; aceasta fi reluata aproape cu un secol mai tirziu de catre P. Sraffa care realiza progrese importante"18. Istoriografia contemporana a gindirii economice poate continua sa exploreze cu folos opera acestui mare ginditor, cintarind cu grija performantele lui stiintifice si examinind posibilitatea folosirii lor pentru analiza problemelor economice actuale. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
