 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» doctrine si curente
» Liberalismul neoclasic sau marginalist la sfarsitul secolului xix si inceputul secolului xx
|
|
Conceptia lui e. bohm-bawerk (i85i'i9i4) despre capital sl dobinda |
|
| Preferinta neoclasicilor pentru microanaliza si statica economica le-a ingustat considerabil orizontul cercetarilor. Au existat insa in rindul lor si ginditori care au incercat sa depaseasca aceste limite. Printre ei se numara si austriacul E. Bohm-Bawerk, care a elaborat un model mai amanuntit de functionare a economiei de piata, a incercat sa tina seama, cel putin in parte, de rolul factorului timp in analiza economica si a participat activ la controrsele teoretice din timpul sau, ca principal sustinator si aparator al ideilor lui C. Menger, fondatorul scolii austriece. Tinind seama de amploarea viziunii sale despre mecanismul de functionare a economiei de piata, J.A. Schumpeter 1-a asemanat pe E. Bohm-Bawerk cu K. Marx in sensul ca opera economistului austriac a insemnat pentru burghezie ceea ce a insemnat opera lui K. Marx pentru muncitorime (1-a numit "Marx al burgheziei"). Opera econnomica principala (desi nefinisata) a lui E. Bohm-Bawerk a constat intr-o vasta lucrare despre capital si dobinda, publicata in doua volume, primul intitulat "Istoria si critica teoriilor despre dobinda la capital" (1884), iar al doilea "Teoria pozitiva a capitalului" (1889). Sinteza conceptiei sale despre functionarea economiei de piata este cuprinsa in sectiunea a IV-a a acestui ultim volum, intitulata "Piata capitalului pe deplin dezvoltata". Punctul de plecare al conceptiei lui E. Bohm-Bawerk despre capital este conceptia lui despre factorii de productie originari, iar analiza rolului indeplinit de acesta in economie s-a concretizat in notiunile de "perioada de productie" si "dobinda capitalului". Spre deosebire de alti autori care vorbeau de trei sau patru factori de productie (munca, natura, capitalul, intreprinzatorul, organizarea etc), E. Bohm-Bawerk considera ca exista numai doi factori originari sau primordiali de productie (munca si resursele naturale), ceilalti derivind din acestia. in consecinta, el considera ca factorul capital este un factor derivat din factorii orginari, este rezultatul prelungirii perioadei de productie prin combinarea muncii cu resursele naturale, din care se obtine un factor intermediar, avind drept consecinta cresterea randamentului productiei in continuare. Simplificind lucrurile, pentru a se face mai usor inteles, el face o paralela intre doua modalitati de satisfacere a trebuintelor omenesti cu ajutorul resurselor naturale si prin intermediul muncii. Exemplul pe care-l da E. Bohm-Bawerk este satisfacerea nevoii de apa a unui om recurgind la un izvor natural. Acesta isi poate potoli setea in mod direct, mergind de fiecare data cind are nevoie la izvor si bind din apa respectiva. Exista insa si o cale ocolita - indirecta, care presupune munca mai multa, dar care devine, ulterior rr.a. eficienta. Aceasta cale indirecta de satisfacere a unei nevoi consta in faptul ca o perioada de munca mai mult sau mai putin indelungata este folosita pentru a construi un mijloc care usureaza accesul la izvorul de apa in sensul ca, dupa ce acest mijloc a fes: construit (o galeata, o conducta), apa poate fi adusa mai usor si in cantitate mult mai mare prin munca directa efectuata cu ajutorul instrumentului produs in perioada de munca ocolita sau indirecta. Mai precis, galeata sau conducta pentru transportul apei reprezinta capital si este rezultatul combinarii muncii cu resuresele naturale in perioada de productie indirecta pentru satisfacerea nevoii de apa. Spre deosebire de ceilalti doi factori, capitalul nu are insa o unitate de masura naturala. Rezulta ca E. Bohm-Bawerk examineaza originea capitalului numai sub aspect fizic. natural, respectiv tehnic, nu si sub aspect social-economic, ca valoare, respectiv ca suma de bani. Importanta capitalului consta, dupa parerea lui, in faptul ca prin folosirea acestuia creste considerabil randamentul (productivitatea) muncii. Cu cit este mai indelungata perioada de productie, cu atit se obtin instrumente de productie mai complexe si mai eficiente, cu o influenta sporita asupra muncii directe viitoare, care devine mai rodnica. in felul acesta, capitalul devine un factor tot mai important al functionarii economiei moderne de piata.In ciuda acestei ierarhizari a factorilor de productie, E. Bohm-Bawerk, ca de altfel toti neoclasicii, considera ca, in procesul repartitiei, capitalul ocupa o pozitie asemanatoare cu orice alt factor de productie, ca serviciile pe care le aduce el proeductiei trebuie recompensate, nitul care poate fi obtinut cu ajutorul lui se numeste dobinda. Ocupindu-se de originea dobinzii, E. Bohm-Bawerk o explica in legatura cu preferinta oamenilor (indeosebi a celor saraci) pentru bunurile prezente, din care decurge inclinatia lor de a subaprecia bunurile viitoare (atribuindu-le o valoare mai mica in prezent) si de a supraaprecia bunurile prezente (adaugindu-le un spor de valoare, un adaos, deoarece pot dispune de ele imediat). De aici deriva si superioritatea tehnica a bunurilor intermediare prezente, ativ cu cele viitoare, in sensul ca primele pot fi imediat utilizate, pe cita vreme ultimele pot fi utilizate numai in viitor, ceea ce le face mai putin importante, mai putin utile. Fondul de consum pe care capitalistii il pun la dispozitia muncitorilor sub forma de salariu in momentul in care ii angajeaza, deci capitalul este un bun prezent, iar produsele pe care acestia le vor crea in viitor sint subapreciate de ei in prezent pentru ca nu exista si nu pot dispune de ele. in consecinta, pentru serviciile aduse de capitalist prin organizarea productiei el va obtine drept recompensa dobinda la capital, rezultat al cresterii randamentului productiei in perioada respectiva. Ocupindu-se de rolul dobinzii in functionarea economiei de piata, E. Bohm-Bawerk considera ca ea ajuta la adoptarea deciziilor in ce priste oportunitatea prelungirii perioadei de productie, in sensul ca, atunci cind dobinda este mica, intreprinzatorii sint stimulati sa faca institii si inrs, precum si ca, pentru continuarea procesului de productie se cere ca rata dobinzii sa fie pozitiva. Conceptia lui E. Bohm-Bawerk despre capital si dobinda a abordat probleme complexe si interesante, dar a fost insotita si de o serie de deficiente printre care: ocolirea problemei valorii capitalului, luarea in considerare mai ales a capitalului circulant si ignorarea capitalului fix, neclaritati legate de raportul dintre dobinda si profit, dintre dobinda si celelalte nituri, inconsecnte in ce priste explicarea originii dobinzii si a tehnicii de calcul a acesteia etc. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
