Sistemul generalizat de preferinte vamale nereciproce si nediscriminatorii in favoarea tarilor in curs de dezvoltare (s.g.p) : Sistemul generalizat de preferinte vamale (s.g.p)

Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii

ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie comerciala » Sistemul generalizat de preferinte vamale (s.g.p)
Sistemul generalizat de preferinte vamale nereciproce si nediscriminatorii in favoarea tarilor in curs de dezvoltare (s.g.p)
Scurt istoric; definirea sistemului generalizat de preferinte male; cadrul institutional Dupa cum s-a zut in modulul anterior, ideea privind instituirea unui sistem generalizat de preferinte male in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, nascuta initial in cadrul GATT-ului1, a fost lansata la prima Conferinta a Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (Gene, 1964). Negasindu-si o finalizare, problema a fost dezbatuta pe larg la cea de a doua Conferinta a Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (New-Delhi - 1968), dar nici atunci nu s-a putu t ajunge la o intelegere concreta cu privire la instituirea sistemului generalizat de preferinte male, ci numai la un acord de principiu. Sarcina negocierii acestui sistem a fost atunci transferata Comitetului special pentru preferinte, instituit de UNCTAD II ca organ subsidiar al Consiliului pentru Comert si Dezvoltare. Negocierile au continuat in cadrul acestui comitet pana la inceputul lunii octombrie 1970, cand a fost elaborat acordul cu privire la instituirea sistemului generalizat de preferinte male nereciproce si nediscriminatorii in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, acord care a fost acceptat de catre Consiliul pentru Comert si Dezvoltare (13 octombrie 1970) si inaintat apoi Adunarii Generale a O.N.U (Sesiunea a XXV-a) care l-a aprobat (24 octombrie 1970) si 1-a inclus in strategia internationala pentru cel de al doilea deceniu al dezvoltarii instituit de O.N.U. (1970-l980). A urmat apoi ratificarea sistemului de preferinte de catre parlamentele tarilor donatoare si obtinerea derogarii respective de la GATT. Adoptarea sistemului generalizat de preferinte male nereciproce si nediscriminatorii constituie un prim succes de mare importanta al UNCTAD, cu implicatii deosebite asupra comertului exterior si implicit asupra procesului de dezvoltare economica din tarile lumii a treia. Obiectivul de baza al acestui sistem este facilitarea diversificarii productiei in tarile in curs de dezvoltare, intensificarea procesului de industrializare si sporirea incasarilor din export. Sistemul generalizat de preferinte male comporta, din partea tarilor donatoare, scutire integrala sau partiala de taxe amale la importul de produse manufacturate provenind din tarile beneficiare de referinte (in principiu, toate tarile in curs de dezvoltare). Preferintele male acordate in cadrul acestui sistem sunt unilaterale si, ca urmare, ele nu constituie obiectul negocierilor (intre tarile donatoare si cele beneficiare).Sistemul de preferinte male este general (sau generalizat) pentru ca se aplica (mai exact - trebuie sa se aplice) de catre toate tarile dezvoltate (industrializate) la importul produselor manufacturate (finite si semifinite) provenind din tarile in curs de dezvoltare. Faptul ca este general (sau generalizat) nu inseamna si uniformitate de tratament din partea tarilor donatoare de preferinte. Este nediscriminatoriu intrucat se aplica (mai exact - ar trebui sa se aplice) de catre tarile donatoare in relatiile lor comerciale cu toate tarile in curs de dezvoltare. In sfarsit, este nereciproc intrucat tarile beneficiare de preferinte nu sunt obligate sa acorde concesii echilente tarilor donatore de preferinte adica nu sunt obligate la reciprocitate. Cu toate eforturile depuse cu ocazia negocierilor nu s-a putut realiza un sistem uniform (unic) de preferinte male care sa fie aplicate de catre tarile donatoare in aceleasi conditiuni. A triumfat ideea unor scheme individuale de preferinte, care difera de la o tara donatoare la alta sau de la un grup de tari la altul, atat in ce priveste gradul de reducere a taxelor male la import si produsele la care se aplica, cat si clauzele de salvgardare, regulile de origine etc. intr-o anumita masura, tarile capitaliste dezvoltate si-au armonizat insa schemele lor individuale de preferinte in cadrul O.C.D.E. in cursul negocierilor s-a cazut de acord ca sistemul generalizat de preferinte male sa fie aplicat, pentru inceput, pe o perioada de 10 ani (in principiu, 1971-l980), desi tarile in curs de dezvoltare au solicitat ca perioada initiala de aplicare sa fie de 20 de ani. De remarcat ca in anul 1979, prin adoptarea de catre GATT a "clauzei de abilitare", s-a legalizat si s-a permanentizat tratamentul preferential in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, ceea ce a permis trecerea, in mod treptat, de catre tarile donatoare la extinderea S.G.P.-ului pe o noua perioada de 10 ani (cu exceptia cator scheme de preferinte care nu au limita de timp). Tarile donatoare de preferinte si principalele caracteristici ale schemelor preferentialeIn anul 1983, S.G.P.-ul era constituit din 17 scheme preferentiale diferite, care au fost acordate treptat de urmatoarele state sau grupe donatoare: URSS (de la 1.1.1965), Australia (1966), C.E.E. (1.VII.1971), Japonia (1.VIII.1971), Norvegia (1.X.1971), Finlanda (1.1.1972), Suedia (1.1.1972), Ungaria (1.1.1972), Noua Zeelanda (1.1.1972), Cehoslocia (28.1.1972), Elvetia (1.III.1972), Austria (1.IV.1972), Bulgaria (1.IV.1972), Canada (1.VII.1972), Polonia (1.1.1976), R.D.G. (1974) si S.U.A. (1.1.1976). Schema preferentiala a URSS a fost introdusa anterior punerii in aplicare a S.G.P., in baza recomandarilor primei sesiuni a UNCTAD din 1964. De asemenea, Australia, care a aplicat un tarif preferential in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, inainte de adoptarea S.G.P., a introdus la 1.1.1974 o schema noua si substantial mai larga in cadrul S.G.P. De mentionat, totodata, ca in cursul anului 1974, R.D. Germana a anuntat ca se aliniaza masurilor speciale in favoarea tarilor in curs de dezvoltare subliniate in declaratia comua a celor cinci tari socialiste europene (Bulgaria, Cehoslocia, Ungaria, URSS si Polonia), facuta la cea de a patra sesiune a Comitetului special pentru preferinte.Incepand cu 1 ianuarie 1986, Spania si Portugalia au devenit membrii cu drepturi depline in Comunitatea Economica Europeana si s-a aliniat la schema comunitara de preferinte.In felul acesta, in anul 1986, schemele preferentiale la importul de marfuri din tarile in curs de dezvoltare erau aplicate de 28 de tari din care 22 tari capitaliste (cele 12 tari membre ale Pietei Comune, alte 5 tari vest-europene, S.U.A., Canada, Japonia, Australia si Noua Zeelanda) si 6 tari din Estul Europei.In continuare, se vor prezenta ativ principalele elemente ale S.G.P. acordate de catre tarile capitaliste dezvoltate, insistandu-se indeosebi asupra tratamentelor preferentiale acordate de Comunitatea Economica Europeana, Japonia si S.U.A. (respectiv pietele care absorb cea mai mare parte a importului preferential provenind din tarile in curs de dezvoltare), in scopul evidentierii atat a principalelor particularitati ale acestora, cat si a modului efectiv de functionare. Analiza ati are in vedere principalele cinci elemente ale S.G.P., respectiv: tarile beneficiare, gama de marfuri care intra sub incidenta S.G.P., amplitudinea reducerii taxelor male, mecanismele de salvgardare si reglementarile privind provenineta marfii supusa tratamentului preferential (regulile de origine). TARILE BENEFICIARE DE PREFERINTE Acordul negociat cu privire la instituirea sistemului generalizat de preferinte male, nereciproce si nediscriminatorii preciza ca "tratamentul tarifar special trebuie sa fie aplicat exporturilor tuturor tarilor, teritoriilor sau regiunilor care pretind, de buna credinta, statutul de "mai putin dezvoltat". Cu alte cuvinte, la baza silirii listei tarilor beneficiare de preferinte sta principiul autoselectiei. Tarile donatoare de preferinte si-au rezert insa dreptul de a refuza acordarea de preferinte unor tari "pentru motive care le-ar considera imperative". Tarile si teritoriile care au cerut statut de beneficiari ai sistemului generalizat de preferinte male sunt urmatoarele: a) "Grupul celor 77", format pana in anul 1990 din 127 de tari (printre care si 5 socialiste sau foste socialiste: R.S.F. Iugoslavia, R. Cuba, Romania, R.P.D. Coreeana si Vitenam. b) alte tari care s-au autodeclarat in curs de dezvoltare: Albania, Bulgaria, R.P. Chineza, Grecia1, Israel, Mongolia, Malta, Muscat, Nauru, Portugalia1, Samoa, Spania1, Tonga si Turcia; c) teritorii dependente (ale caror relatii externe sunt asigurate prin intermediul unor tari terte ), clasificate in functie de cine realizeaza relatiile externe. Tarile si teritoriile de mai sus se subimpart in alte doua grupe si anume: 1) tari in curs de dezvoltare care nu beneficiaza decat de sistemul generalizat de preferinte din partea tarilor donatoare; 2) tari si teritorii care, pe langa sistemul generalizat de preferinte, mai beneficiaza si de alte preferinte (speciale) din partea unor tari capitaliste dezvoltate, in «special fiind vorba de tari asociate la Comunitatea Economica Europeana.In general, ureaza pe lista beneficiarilor de preferinte male marea majoritate a tarilor din "Grupul celor 77", alte tari care s-au declarat in curs de dezvoltare, precum si cea mai mare parte a tarilor dependente. Lista beneficiarilor de preferinte acordate de catre C.E.E., Australia, Noua Zeelanda, Japonia, Austria, Elvetia, Finlanda, Norvegia, Suedia si Canada, cuprinde intre 100 si 160 de tari si teritorii. Mai discriminatorie este lista beneficiarilor de preferinte male acordate de catre S.U.A. cu incepere de la 1 ianuarie 1976. Congresul american a dezbatut si aprobat proiectul de lege privind reforma comertului exterior abia in decembrie 1974, iar legea a intrat in vigoare in ianuarie 1975. Aceasta lege (Trade Act 1974) cuprinde si reglementari cu privire la tratamentul preferential mal pe care SUA il acorda unor tari in curs de dezvoltare si unor teritorii dependente. Spre deosebire de alte tari, in SUA legislatia privind acordarea tratamentului preferential este foarte complicata si greoaie. Legea americana prevede ca termenul de "tara in curs de dezvoltare beneficiara", se refera la orice tara fata de care este in vigoare o dispozitie executi a presedintelui SUA, desemnand-o ca fiind o tara in curs de dezvoltare beneficiara. Cu alte cuvinte, presedintele S.U.A. desemneaza tarile in curs de dezvoltare beneficiare ale tratamentului preferential american, dar inainte de a face o asemenea desemnare el trebuie sa notifice Camerei Reprezentantilor si Senatului tara sau tarile respective, impreuna cu considerentele pentru care ia o astfel de decizie privind inscrierea acestora pe lista beneficiarilor. Legea mai prevede ca presedintele SUA nu poate desemna printre beneficiarii de preferinte urmatoarele categorii de tari in curs de dezvoltare: - tarile socialiste care nu beneficiaza din partea SUA de clauza natiunii celei mai favorizate, care nu sunt membre ale GATT si FMI; - tarile membre ale OPEC sau alte tari care iau parte la aranjamente speciale, care, prin actiunile pe care le intreprind produc perturbari in economia mondiala si conduc la majorarea nerezonabila a preturilor la o serie de produse. Din aceasta categorie de tari, presedintele SUA poate excepta pe acelea care sunt membre ale unui acord (bilateral sau multilateral) din care face parte si SUA si care asigura accesul acesteia in mod echiil, continuu, si la preturi rezonabile la sursele de aprovizionare cu produse necesare economiei americane; - tarile in curs de dezvoltare care au nationalizat, expropriat sau confiscat in alt mod proprietati ale cetatenilor si firmelor americane sau nu desfasoara negocieri sincere in acest scop; - tarile in curs de dezvoltare care nu coopereaza cu autoritatile americane in actiunea de control asupra narcoticelor, drogurilor etc. pentru ca acestea sa nu poata patrunde ilegal pe teritoriul S.U.A.; - tarile in curs de dezvoltare care nu recunosc si nu pun in aplicare deciziile arbitrale in favoarea cetatenilor americani sau a firmelor americane. Trebuie mentionat ca Legea pentru Acordurile Comerciale, din 1979, a modificat art. 502 (b)(2) din Legea Comertului din 1974, dand imputerniciri presedintelui SUA sa desemneze ca tara beneficiara de preferinte orice tara membra a OPEC care incheie acorduri comerciale bilaterale de produse specifice cu SUA inainte de 3.1.1980 (aceste acorduri se incheie in baza sectiunii 101 a Legii Comertului din anul 1974). intrucat S.U.A. a incheiat astfel de acorduri cu 3 tari membre ale OPEC (Indonezia, Ecuador si Venezuela), care nu au participat la embargoul privind exportul de titei catre S.U.A. din anii 1973-l974, presedintele SUA a notificat in martie 1980 Congresului intentia sa de a include aceste tari pe lista beneficiarilor de preferinte si ele au fost incluse.In ceea ce priveste tarile socialiste, acestea au acordat in general preferinte tuturor tarilor in curs de dezvoltare, exceptand insa, de la caz la caz, tarile care practicau, eventual, discriminari la importul de marfuri din tarile donatoare si care aveau un venit national pe locuitor mai mare decat al tarii donatoare. O atentie speciala a fost acordata tratamentului preferential pentru marfurile provenind din tarile in curs de dezvoltare cel mai slab dezvoltate. inca din anul 1983, un numar de sapte scheme preferentiale (CEE, Finlanda, Norvegia, Japonia, Bulgaria, Cehoslocia, Ungaria) au inclus masuri speciale in favoarea tarilor cel mai slab dezvoltate. Astfel, C.E.E. a acordat o scutire totala de taxe male la importul de cantitati nelimitate de marfuri, ce intra sub incidenta S.G.P. din toate tarile cel mai slab dezvoltate, exceptie facand doar 4 produse agricole la care scutirea se acorda in limitele contingentelor tarifare. Norvegia (din iunie 1976), Bulgaria (din iunie 1977), Ungaria si Cehoslocia (din anul 1978) au extins scutirea integrala de taxe male la toate importurile provenind din tarile cele mai slab dezvoltate. Finlanda a inclus in cadrul S.G.P. un numar de 7 produse la care tratamentul preferential se aplica numai tarilor in curs de dezvoltare cel mai putin ansate. GAMA MARFURILOR CARE INTRA SUB INCIDENTA S.G.P.In general, produsele vizate in cadrul schemelor individuale de preferinte ale tarilor capitaliste sunt, asa cum s-a convenit in principiu, produsele manufacturate (finite sua semifinite) cuprinse in modulele 25-99 ale Nomenclatorului Vamal de la Bruxelles (NVB), cu unele exceptii care sunt cuprinse de catre tarile donatoare in asa numitele liste negative (sau de exceptii). In cea mai mare parte a schemelor individuale de preferinte au fost inscrise pe listele negative produse cum sunt: textilele, produsele din piele, pieile acite si hidrocarburile. Situatia se prezinta diferentiat de la o tara la alta in privinta produselor inscrise in listele negative.In afara produselor manufacturate, tarile donatoare acorda preferinte male si pentru unele produse agricole prelucrate, semiprelucrate sau neprelucrate, cuprinse in modulele 1-24 ale Nomenclatorului Consiliului de Cooperare Vamala de la Bruxelles (NCCVB), precum si pentru unele materii prime cuprinse in modulele 25-99, situatia prezentadu-se diferentiat de la o tara la alta sau de la un grup de tari la altul. Produsele care beneficiaza de preferinte male sunt inscrise de catre tarile donatoare in asa numitele liste pozitive. Trebuie mentionat ca gama produselor agricole din listele pozitive a cunoscut o extindere importanta in cadrul CEE incepand cu anul 1974 si diferite niveluri de extindere in cadrul celorlalte scheme. De asemenea, ca urmare a negocierilor comerciale multilaterale din cadrul G.A.T.T., de la 1.1.1977, un numar insemnat de tari (CEE, Australia, Elvetia, Finlanda, Norvegia si Suedia), au inclus produsele tropicale pe listele pozitive. AMPLITUDINEA REDUCERII TAXELOR VAMALE Din punct de vedere al amplitudinii reducerii taxelor male, in baza S.G.P., tarile donatoare se pot imparti in (situatia la nivelul anului 1986): - tari care au prezut o scutire totala de taxe male la marfurile care cad sub incidenta S.G.P.: Finlanda, Norvegia, Suedia, S.U.A. si U.R.S.S.; - tari care au prezut o scutire totala de taxe male la importurile de produse incluse in modulele 25-99 al NCCVB si reduceri riabile de taxe male la importul de produse agricole din modulele 1-24 ale NCCVB: CEE; - tari care au prezut o scutire totala de taxe male la importul de produse din modulele 25-99 al NCCVB, exceptand un numar redus de produse, sau exceptand improturile provenind din anumite tari la care se aplica taxe male reduse in procente diferite, precum si reduceri diferentate la importul de produse agricole: Japonia, Elvetia; - tari care au acordat reduceri de 50%: Bulgaria, Cehoslocia; - tari care au acordat diferite niveluri de reduceri sau scutiri totale de taxe male la unele produse: Australia (scutire totala de taxe male cand acestea sunt mai mici de 12.5% sau reducerea cu 10 puncte procentuale cand acestea sunt peste 12,5%), Austria (reducere de 50% la produsele industriale si reduceri diferite la produsele agricole), Canada (reducere cu 1/3 a taxelor preferentiale britanice sau a taxelor aplicate in baza clauzei natiunii celei mai favorizate, dupa cum taxa ce rezulta prin unul din procedee este mai miea), Noua Zeelanda, Ungaria, Polonia (reduceri de 50-l00%). MECANISMELE DE SALVGARDARE Toate tarile capitaliste donatoare de preferinte au elaborat si anumite masuri de salvgardare in cadrul schemelor individuale de preferinte pentru a pastra un control asupra comertului cu tarile beneficiare. Ele si-au rezert dreptul de a modifica, de a limita sau chiar a retrage (temporar) preferintele male acordate tarilor beneficiare, care vor considera necesara o astfel de actiune din motive de ordin intern sau extern. La insistentele tarilor in curs de dezvoltare s-a obtinut o declaratie de principiu din partea tarilor donatoare de preferinte in sensul ca masurile de salvgardre preconizate vor fi luate numai in cazuri exceptionale si cu consultarea tarilor interesate. Masurile de salvgardare prezute in schemele individuale de preferinte ale tarile capitaliste imbraca doua forme si anume: ulterioare aplicarii S.G.P, (clauze esapatorii) si prealabile aplicarii S.G.P. (clauze apriori). Cu exceptia CEE, Japoniei, S.U.A. si Australiei, celelalte tari capitaliste dezvoltate pred aplicarea clauzelor de salvgardare esapatorii. Aceste clauze rezer tarilor donatoare dreptul de a retrage partial sau total tratamentul tarifar preferintial cand produsul a fost importat intr-o asemenea cantitate incat a cauzat sau ameninta sa cauzeze un prejudiciu serios producatorilor interni ai acelorasi produse sau a unor produse de inlocuire. De remarcat ca aceasta clauza a fost invocata pana in prezent in mod cu totul exceptional. Sistemul de salvgardare al C.E.E. consta din clauze esapatorii la majoritatea produselor agricole si din clauze apriori la importul tuturor produselor industriale. Sistemul comunitar de limitare a importurilor de produse industriale este alcatuit din 4 elemente esentiale si anume plafoane si plafoane individuale, contingente tarifare comunitare si plafoane tarifare individuale. Plafoanele (vizeaza produse nesensibile sau semisensibile la concurenta): constituie tipul de limitare apriori care se aplica la cea mai mare parte a produselor industriale importate. in anul 1983, nivelul plafoanelor a fost de 138%; and ca baza anul 1980 = 100%. Plafoanele individuale (vizeaza produsele sensibile la concurenta), pe tari sau teritorii dependente: in anul 1983, au afectat 135 pozitii tarifare, din care 6 produse laminate si 129 alte produse manufacturate si au fost silite in unitati de cont comunitare. Contingentele tarifare comunitare (vizeaza produsele sensibile la concurenta): afecteaza aceleasi pozitii tarifare de mai sus, dar au un element restrictiv in plus in sensul ca marimea contingentului este repartizata intre tarile membre ale C.E.E. Plafoanele tarifare individuale (vizeaza produsele sensibile la concurenta): in anul 1983 au afectat 147 pozitii tarifare de produse textile si au fost silite in tone pe tari, la unele tari beneficiare de S.G.P. introducandu-se ca element restrictiv suplimentar impartirea plafonului pe tari membre ale C.E.E. Sistemul de limitari apriori practicat de Japonia la importul de produse industriale din tarile beneficiare de S.G.P. are doua elemente esentiale si anume: plafoanele si procentele maxime de utilizare a acestora de catre o anumita tara beneficiara. Schema preferentiala a S.U.A., care se bazeaza pe asa numitul "criteriu de mentinere a competitivitatii", prevede retragerea tratamentului preferential pentru un anumit produs de la un beneficiar cand importul SUA provenit de la beneficiarul respectiv a depasit o anumita suma (in anul 1983 au fost excluse importurile care in 1982 au depasit 50,9 milioane dolari) sau 50% din importul SUA la produsul respectiv. De remarcat faptul ca, procentul limitat de 50% nu se ia in considerare atunci cand un produs similar nu se poate produce in S.U.A., sau cand importul din tara beneficiara de S.G.P. este de sub 1,2 mii. dolari. REGULI DE ORIGINE S.G.P. implica respectarea regulilor de origine pentru a se asigura ca numai marfurile originare din tarile beneficiare sunt supuse tratamentului preferential. Cu ocazia negocierii S.G.P. s-a convenit de comun acord asupra principalelor elemente ale regulilor de origine si anume: conditiile care se cer a fi indeplinite pentru a beneficia de preferinte, doda documentara, verificarea si cooperarea reciproca pentru a se veghea la respectarea conditiilor silite. Principalele conditii care se cer a fi indeplinite de catre tarile in curs de dezvoltare, beneficiare ale sistemului generalizat de preferinte, sunt urmatoarele: - ca regula generala, produsele supuse sistemului preferintelor sa fie expediate direct de la tara beneficiara la tara donatoare de preferinte, fara tranzit pe teritoriul altei tari sau cu tranzit pe teritoriul uneia sau mai multor tari, cu sau fara transbordare si depozitare temporara, cu conditia ca produsele respective sa ramana sub control mal in timpul tranzitului si sa nu fie supuse vreunui proces sau tratament intermediar; aceasta conditie a fost silita pentru a se asigura administratia milor din tarile donatoare de preferinte ca produsele importate de ele sunt cele care au parasit tara beneficiara (ca n-au fost inlocuite pe parcursul transportului cu alte produse) si ca nu au fost supuse unor procese de prelucrare, sortare, ambalare etc. pe parcursul tranzitarii acestora; - produsele supuse sistemului preferential trebuie sa indeplineasca criteriile de origine definite de catre tarile donatoare de preferinte si anume: in principiu, produsele sunt considerate originare dintr-o tara beneficiara de preferinte daca au fost produse in aceasta tara, fie in intregime, fie printr-o prelucrare substantiala a materiilor si (sau) componentelor importate sau de origine nedeterminata; cu ocazia negocierilor, sistemului generalizat de preferinte au fost silite de catre tarile donatoare de preferinte grupele de produse care sunt in general considerate a fi in intregime produse in tarile beneficiare si ce se intelege printr-o transformare (prelucrare) substantiala a produselor exportate de catre tarile beneficiare de preferinte; desi se intalnesc reguli specifice aproape in toate tarile donatoare, principiul de baza este acela ca materialele sau partile componente importate de tarile beneficiare de preferinte sunt considerate a fi suferit o transformare (prelucrare) substantiala atunci cand produsele finite obtinute se incadreaza intr-o noua pozitie tarifara a Nomenclatorului Consiliului de Cooperare Vamala de la Bruxelles; pentru anumite cazuri in care prelucrarea substantiala nu determina o schimbare de pozitie tarifara, tarile donatoare au silit doua liste de exceptii de la regula generala si anume: lista A, in care sunt enumerate prelucrarile care nu determina pentru un produs un tratament preferential chiar daca se produce o modificare a pozitiei tarifare (NCCVB) si lista B, in care sunt enumerate cazurile in care se aplica tratament preferential chiar si pentru o prelucrare care nu a determinat modificarea pozitiei tarifare a produsului final. Cate tari donatoare de preferinte (Australia, Noua Zeelanda si Canada) folosesc ca regula de origine criteriul lorii adaugate; procentul maxim al lorii adaugate, incorporata in loarea produselor finale, difera de la o tara la alta, asa cum difera si modul de calculare al acestei lori (ex.: uzina, cif, fob). Cu privire la doda documentara, regula silita de catre tarile donatoare de preferinte este ca tarile beneficiare de preferinte sa ateste printr-un document scris originea marfurilor exportate in tarile donatoare. Doda documentara consta intr-o declaratie completata de firma exportatoare din tara beneficiara de preferinte, certificata (atestata) de o autoritate oficiala din aceasta tara. Daca exista acordul intre o tara donatoare si una beneficiara de preferinte, certificarea (atestarea) poate fi facuta de un organ neguvernamental agreat. Documentul tip (standard) in care se inscriu informatiile necesare, pentru a solicita preferinte male este denumit "Certificatul de origine" (declaratie si certificat) - formular A, care este completat de exportatorul din tara beneficiara si este certificat (atestat) de un organ guvernamental sau nonguvernamental numit si autorizat in tara respecti. Cu privire la verificarea originii marfurilor provenind din tarile beneficiare de preferinte s-a convenit, in principiu, ca tarile donatoare sa poata cere si do suplimentrae pentru a constata daca marfurile respective pot sau nu sa beneficieze de preferinte. Romania, tara in curs de dezvoltare, beneficiara de preferinte Participand activ la sesiunile UNCTAD si, incepand din noiembrie 1971, la activitatea GATT, devenind membra cu drepturi depline si in "Grupul celor 77", Romania s-a pronuntat pentru punerea in aplicare a unui complex de masuri in vederea sprijinirii eforturilor de crestere economica a tuturor tarilor in curs de dezvoltare, indiferent de sistemul lor social-politic si de zona geografica in care se gasesc si pentru instaurarea unei noi ordini economice si politice, care sa duca la inlaturarea subdezvoltarii si a decalajelor care despart tarile in curs de dezvoltare de tarile dezvoltate. Intrand in GATT ca membra cu drepturi depline si demonstrand ca este o tara in curs de dezvoltare, Romania a solicitat partilor contractante sa i se recunoasca acest statut si sa beneficieze de prevederile partii a patra din Acordul General pentru Tarife si Comert care se aplica tarilor in curs de dezvoltare. De asemenea, Romania a solicitat in cadrul UNCTAD sa fie recunoscuta ca tara in curs de dezvoltare si sa fie inscrisa pe lista beneficiarilor de preferinte de catre tarile donatoare. Pana la sfarsitul anului 1976 si inceputul anului 1977, au acordat preferinte male Romaniei urmatoarele tari capitaliste donatoare: Australia (1.III.1972), Noua Zeelanda (15.IX.1972), Japonia (1.IX.1972), Canada (1.XII.1974), Austria (1.IV.1972), Finlanda (1.XI.1972), Comunitatea Economica Europeana (cei 9) (1.1.1974), Suedia (1.1.1975), S.U.A. (1.1.1976), Elvetia (1.1.1977) si Norvegia (1.1.1977).In principiu, Romania poate exporta in regim preferential, in tarile care i-au acordat sistemul generalizat de preferinte, orice produs cuprins in listele lor pozitive (cap. 1-24 al NCCVB, pentru produsele agricole transformate si 25-99 NCCVB pentru produsele de baza si produsele manufacturate). Aceste liste pozitive se revizuiesc anual de catre tarile donatoare. S.G.P.-ui acordat de tarile donatoare Romaniei a avut un impact favorabil asupra exporturilor anumitor produse industriale din tara noastra. Astfel, ponderea exporturilor romanesti eligibile pentru aplicarea tratamentelor preferentiale a crescut in totalul exporturilor Romaniei spre tarile donatoare de la 7% in 1974 la 16% in 1975, peste 20% in 1977 si 24,6% in 1980. in perioada urmatoare situatia nu s-a imbunatatit substantial. Schemele preferentiale au afectat pozitiv nu numai evolutia unor marfuri traditionale la exportul Romaniei (ca de ex.: produsele petroliere, tractoare, rulmenti, hartie, produse clorosodice exportate in CEE, aluminiu brut, covoare tesute mecanic, articole din blana, articole de artizanat exportate in Japonia, mobila exportata in SUA, ingrasaminte chimice, mobila, fructe proaspete, vin exportate in Suedia, produse siderurgice, mobila si piersici exportate in Finlanda), dar a stimulat si exportul unor noi produse pe anumite relatii (ca de ex.: autovehicole de teren, camioane exportate in CEE, tractoare exportate in Canada si Suedia, sarma de aluminiu exportata in Japonia, masini unelte si componente electronice in SUA). Asa cum s-a evidentiat anterior, tratamentele preferentiale contin insa si numeroase elemente restrictive care afecteaza negativ incidenta lor asupra tarilor beneficiare. Analiza modului in care Romania beneficiaza de S.G.P. evidentiaza doua aspecte principale care afecteaza negativ influenta S.G.P. asupra exporturilor romanesti. Un prim aspect este acela ca regimul tarifar preferential aplicat Romaniei este in general mai restrictiv decat cel care se aplica multora din tarile in curs de dezvoltare. Aceasta se realizeaza prin excluderea Romaniei de la tratamentul preferential la unele produse care prezinta un interes deosebit la exportul nostru. Astfel, in anul 1981, schema preferentiala a CEE excludea, de exemplu, numai Romania de la tratamentul preferential aplicat la 10 pozitii tarifare de produse chimice, la pozitia tarifara de articole de blana, la patru pozitii tarifare de incaltaminte, la modulul de materiale de constructii din piatra, ciment, azbest, mica si materiale similare, la tevile de otel si fonta, la profilate si plate din aluminiu, la podusele plate din zinc. Suedia excludea in anul 1980 de la tratamentul preferential un numar de peste 80 pozitii tarifare cuprinzand marfuri provenind din Romania, R.P. Chineza si Bulgaria. Marfurile excluse selectiv de Suedia de la importul din aceste tari faceau parte in principal din grupa produselor chimice, produselor textile si confectiilor, materialelor de constructii, produselor siderurgice si laminatelor din aluminiu. in 1987 S.U.A. au retras regimul mal preferential Romaniei la un numar mare de produse industriale, in baza prevederilor acordului cu privire la Clauza de abilitare negociat la Runda Tokio (1979)1. Un al doilea aspect principal este influenta negati rezultata din aplicarea clauzelor de salvgardare apriori, precum si a excluderii de la inceput a unor produse sau grupe de produse de sub incidenta S.G.P. Astfel, in anul 1982, tratamentul nepreferential a fost reintrodus la importul CEE din Romania in cazul a 9 pozitii tarifare ca urmare a procentului maxim de utilizare a plafoanelor sau contingentelor tarifare, in timp ce in anul 1977, numarul pozitiilor tarifare afectat a fost de 5. in acelasi timp, schemele preferentiale ale principalilor donatori (CEE, SUA si Japonia) au exclus de la inceput din S.G.P. o serie de grupe de produse cu pondere insemnata la exportul tarilor in curs de dezvoltare si al Romaniei. And in vedere aceasta situatie, la a Xl-a Sesiune a Comitetului Special de Preferinte, Romania a luat pozitie referitor la urmatoarele aspecte mai importante: - aplicarea de catre tarile capitaliste dezvoltate donatoare a principiului "diferentierii" intre tarile beneficiare, respectiv de retragere a preferintelor pentru unele tari care se apreciaza ca au devenit competitive pe international la anumite produse sau la toate produsele, este considerata de Romania ca o politica contrara principiului preferintelor generalizate, fara reciprocitate si fara discriminare; acest principiu creaza impresia gresita ca ar putea acorda antaje mai mari tarilor in curs de dezvoltare mai putin competitive, dar, in realitate, tarile donatoare il folosesc pentru a elimina importurile provenind din tarile in curs de dezvoltare ale caror exporturi apar ca o amenintare pentru producatorii din tarile donatoare; - limitarile cantitative prezute de multe scheme preferentiale trebuie inlaturate deoarece ele reduc considerabil antajele SGP-ului. Pe de alta parte, faptul ca plafoanele sau contigentele sunt exprimate loric, pot duce la o reducere a volumului de import preferential and in vedere cota inflatiei si fluctuatiile cursurilor de schimb; - o serie de principali parteneri comerciali ai Romaniei au luat masuri restrictive (liste de exceptari, limitari cantitative etc.) care au afectat exporturile in regim preferential ale tarilor noastre. Cu toate acestea situatia nu s-a imbunatatit. Dupa revolutia din decembrie 1989 si punerea treptata in practica a programului de reforme privind trecerea la economia de piata, Romania continua sa se bucure de tratament preferential din partea marii majoritati a tarilor dezvoltate. S.G.P-ul a adus anumite antaje tarilor beneficiare de preferinte pe linia sporirii exporturilor acestora in regim preferential pe pietele tarilor donatoare de preferinte, dar aceste rezultate n-au fost la nivelul celor scontate de tarile beneficiare cel putin din urmatoarele motive: - aplicarea in practica a S.G.P. a coincis cu declansarea crizei economice mondiale, ceea ce a determinat tarile donatoare de preferinte sa faca uz de clauza de salvgardare si sa revizuiasca destul de des atat lista produselor cat si a beneficiarilor; - dupa adoptarea "Clauzei de abilitare" la Runda Tokio, tarile capitaliste donatoare de preferinte au inceput sa puna in practica "principiul gradualizarii" si sa restranga listele pozitive, pana la eliminarea totala, pentru o serie de tari considerate de ele ca fiind suficient de competitive pe piata internationala la exportul de produse manufacturate. La Runda Uruguay, tarile in curs de dezvoltare si-au exprimat dorinta ca Sistemul generalizat de preferinte male nereciproce si nediscrimiantorii sa fie perfectionat si prelungit, cerere, in principiu, acceptata.

Politica de confidentialitate

Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact