 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie comerciala
» Impactul proceselor de reforma
|
|
Stadiul reformelor economice in tarile din centrul si estul europei in tranzitie la economia de piata. |
|
| Dupa aproape patru ani si jumatate de la colapsul regimurilor totalitare din Centrul si Estul Europei intreaga regiune se afla inca intr-o depresiune economica complexa. Totusi, in multe din aceste tari scaderea generala a productiei s-a incetinit inca din 1992 si pentru unele au aparut semnele clare ale relansarii activitatii economice. Continuand o tendinta inceputa in 1992, PNB in Polonia a crescut cu 4% in 1993, modest in Slovenia, iar productia industriala si agricola s-a relansat in Albania si Ungaria, recesiunea s-a atenuat in Cehia. Totusi, productia a continuat sa scada usor in Macedonia, Federatia Iugoslava si Bulgaria. Pe ansamblul regiunii, productia globala in Europa de Est a scazut cu 3% nivel ce Toate aceste tari au inregistrat progrese sesizabile pe calea transformarilor economice si integrarii in diverse forme cu economiile occidentale in comercial si al investitiilor de capital. in pofida unor progrese considerabile, chiar si cele mai avansate tari pe traseul reformelor, se confrunta cu serioase probleme in ul silizarii macroeconomice, privatizarii marilor intreprinderi de stat si reformei sistemelor financiar- bancare. Recentele relansari ale activitatii economice, sesizate in unele tari in tranzitie ridica problema mentinerii pe termen mediu si depasirii starii de recesiune economica. Daca Polonia va fi capabila sa mentina ritmul actual de crestere economica de 4% pe an se apreciaza ca nu se va inregistra nivelul din anul din 1989 inainte de anul 1997. Aceasta aritmetica a datelor nu ia insa in considerare modificarile necesare in privinta calitatii productiei si a consumului, problemele infrastructurale si de mentalitate. in alte tari in tranzitie amplitudinea si intensitatea problemelor este chiar mai mare ceea ce face dificila plasarea in categorii clare. Unele dintre aceste tari (Albania, Bulgaria si Republicile Baltice) au initiat ample reforme structurale si au facut deja transformari de fond in economie, dar problemele lor de ajustare structurala si de silizare macroeconomica sunt la inceput si se confrunta inca cu vulnerabilitatea structurilor productive si chiar decizionale. in fostele republici sovietice si in fosta Iugoslavie, problemele tranzitiei economice au fost complexate de problematica silitatii politicie si a identitatii nationale. in consecinta transformarile institutionale au fost intarziate si problemele silitatii economice s-au acutizat. Considerabile variatii in ce priveste progresele pe calea tranzitiei la economii de piata functionale reflecta gradul diferit de determinare si consistenta cu care riguroasele programe de silizare macroeconomica si ajustare structurala au fost puse in aplicare. Conducerea si aplicarea acestor programe sunt coordonate importante ale eficacitatii reformelor, dar diferentele de performanta intre economiile in tranzitie sunt fundamental influentate de o mare diversitate de factori cum ar fi: traditiile istorice, situarea geopolitica si conditiile initiale de la care au debutat in 1989 aceste procese de reforma. Ungaria si Polonia au experimentat reforme partiale catre economii cu o pronuntata componenta a pietei inca inainte de anul 1989, Cehoslovacia a debutat cu o situatie economica mult mai echilibrata in timp ce Slovenia, de departe cea mai prospera republica iugoslava, avea un sistem de gestiune sustinut de spiritul antreprenorial al populatiei si a debutat pe calea tranzitiei in conditii relativ mai farabile. Transformarea economiilor centralizate si ificate implica nu numai o restructurare a institutiilor si trasaturilor comportamentale ci si considerabile mutatii in distributia activitatilor economice. Liberalizarea comertului exterior si adoptarea unor sisteme descentralizate de preturi pe piete ale factorilor de productie tot mai libere conduc la modificari de substanta in comportamentul producatorilor actuali si potentiali de bunuri si servicii. O parte din stocul de capital fix existent a fost utilizat neeficient si se va restrange sau va fi reutilizat, in timp ce anumite activitati mai profiile pot sa atraga investitori nationali si straini ceea ce se poate traduce in expansiunea capacitatilor productive. Acest proces se afla inca in stadiu incipient dar se pot intrevedea o serie de modificari promitatoare.In ce priveste noile sectoare economice, cele mai noile mutatii in Europa de Est se inregistreaza in domeniul serviciilor. In perioada scursa dupa anul 1990 ponderea acestui sector in PNB a crescut cu 7-8% in Ungaria si Polonia si cu un ritm si mai inalt in Bulgaria. Expansiunea acestui sector este un important semn al desprinderii de mediul economiilor centralizate si reflecta nu numai cresterea rolului micilor intreprinderi ca urmare a succeselor pe calea privatizarii in comert si productie ci si crearea unor noi servicii financiare, bancare, de afaceri care joaca un rol esential in economia de piata. Este noil faptul ca in Belarus si Ucraina, doua tari in care procesul de tranzitie a inregistrat rezultate modeste, ponderea serviciilor in activitatea economica este sub jumatate din cea a statelor celor mai avansate pe calea reformelor. Activitatea in sectorul constructiilor a inregistrat o restrangere mai puternica decat a economiilor in ansamblu in majoritatea acestor tari ca reflectare a colapsului in domeniul investitionai, presiunilor in directia restrangerii cheltuielilor publice (care au avut in practica un efect disproportionat asupra investitiilor publice). Pe termen mediu, acest declin in sectorul constructiilor se va inversa pe masura restructurarii activitatii industriale, neii de extindere a investitiilor infrastructurale si presiunilor sociale pentru reinnoirea fondului de locuinte. Sectorul este definit prin crearea firmelor mici si mijlocii aflate in tot mai mare masura in proprietate privata. Productia agricola in tot spatiul est european si in statele fostei URSS a scazut permanent de la lansarea proceselor de tranzitie. Pe langa conditiile climatice mai putin farabile care au afectat serios productia in anul 1992, intarzierile in aplicarea reformelor agrare si incertitudinile cu privire la proprietatea asupra terenurilor au avut un efect negativ asupra productiei agricole intr-o serie de tari in tranzitie. Lipsa de resurse financiare ca si sistemul monopolist de distributie care impiedica fermierii sa beneficieze de intregul pret al produselor sunt alti factori care au intarziat procesul de restructurare a agriculturii si de extindere a fermelor private. in statele membre ale C.S.I. agricultura inalt mecanizata si energointen-siva a fost foarte vulnerabila la ajustarea preturilor la nivelul pietei mondiale. Cresterea rapida a preturilor la fertilizatori, combustibili si erbicide a dus la o considerabila reducere a productiei, indeosebi la carne si produse lactate. O serie de tari est-europene si-au redus semnificativ ponderea pe pietele de export in competitie cu exporturile subventionate provenind de la Uniunea Europeana. Cererea pentru protejarea agriculturii prin masuri de politica comerciala este deja destul de puternica in toate tarile in tranzitie iar taxele vamale la importul de produse agricole in tarile industrializate si diminuarea subventiilor practicate r putea conduce la atenuarea protectionismului agricol si r antrena dezltarea productiei si exporturilor in tarile in tranzitie. Restructurarea activitatilor productive a fost relativ limitata in substanta si sectorial intrucat multe intreprinderi de stat au supravietuit prin subventionarea de la buget, apelarea la credite interinteprinderi si reticenta autoritatilor in a accepta consecintele sociale ale nelichiditatii firmelor si a trece la privatizarea rapida sau falimentul marilor firme. Restructurarea poate implica expansiunea acelor activitati in care economiile in tranzitie pot dezlta avantajele ative existente sau unele noi, dar aceasta elutie va necesita redefiniri de fond si mutatii in compozitia investitiilor in capital fix si resurse umane.In multe dintre tarile cu economia in tranzitie stocul de capital uman calificat este relativ ridicat pentru nivelul actual al venitului pe locuitor dar se pastreaza inca un important decalaj in ce priveste calificarea managementului firmelor. Din 1989 si pana in prezent investitiile in capital fix au scazut pe ansamblul estului Europei in medie cu 37%, mai mult in Rusia si Ucraina (53% si 56%) si in tarile baltice (80%). in prezent se inregistreaza totusi o oarecare relansare in Polonia atat in echipamente cat si in constructii-montaj, in Ungaria indeosebi investitiile in masini si utilaje si in Cehia. Investitiile au crescut de asemenea cu 11% in Slovenia. Se contureaza tot mai mult ideea ca investitiile straine directe pot juca un rol crucial in procesul de tranzitie. Fluxul de capital strain spre Europa rasariteana a fost Crearea unor conditii economice functionale, multiplicarea stimulentelor fiscale si financiar-bancare pentru investitorii straini sunt premise ale amplificarii fluxurilor de capital. O alta trasatura a stadiului actual al proceselor de reforma este preocuparea de creare a unei mai pronuntate silitati macro-economice. Nivelul redus al activitatii economice in tarile cu economii in tranzitie este atat o reflectare cat si o cauza a multor rigiditati care au intarziat sau incetinit procesele de tranzitie. Fara o relansare puternica a proceselor investitionale indeosebi in capital fix nu va fi posibila extinderea restructurarii, a ofertei care este esentiala pentru reducerea presiunilor inflationiste. In acelasi timp, relansarea activitatilor profiile si aparitia de noi activitati sunt esentiale pentru crearea de noi locuri de munca pentru replasarea celor pierdute in procesul de restructurare a firmelor necompetitive. Mobilitatea fortei de munca este inca deosebit de redusa si ajustarile structurale r implica ample programe de pregatire a cadrelor si alte politici active pe piata muncii.Incetineala cu care s-a avansat in restructurarea si privatizarea marilor intreprinderi de stat este unul dintre factorii care au generat persistenta unor rate inalte ale inflatiei in toate tarile in tranzitie. Liberalizarea preturilor operata destul de rapid a fost afectata de ramanerea structurilor monopoliste care au fost o permanenta sursa de presiuni inflationiste, in acelasi timp, gama si eficacitatea instrumentelor de care dispun autoritatile in procesele de tranzitie ramane inca limitata. Ratele inflatiei (cu toate ca s-au obtinut unele succese in Polonia si Cehia) au ramas foarte inalte chiar in tarile in care s-au inregistrat unele succese in reducerea acestora si in niciuna dintre economiile in tranzitie nu s-au inregistrat niveluri anuale cu o singura cifra. in cele patru state mai "avansate" pe calea tranzitiei preturile au crescut in 1993 cu peste 20% in Ungaria si Cehia si cu 37% si respectiv 33% in Polonia si Slovenia. Aceste cifre reprezinta o importanta imbunatatire pentru Polonia si Ungaria si una considerabila pentru Slovenia. Slovacia este o alta tara in tranzitie cu o rata a inflatiei care a variat intre 20% si 37%. Mutatiile in trendul inflatiei sunt dificil de evaluat ca urmare a introducerii in cursul anului 1993 a taxei pe valoarea adaugata in multe state care a fost insotita in anumite cazuri de un control temporar al preturilor. Neajunsurile inflatiei ridicate pun problema - sau dilema - daca sa se continue eforturile de reducere a acesteia cu pretul unui somaj mai ridicat sau sa se incerce revigorarea investitiilor si a cresterii economice in speranta ca urmare a cresterii productivitatii paralel cu dimensionarea mutatiilor structurale se r crea premisele economice ale atenuarii presiunilor inflationiste. Polonia a decis sa urineze aceasta ultima cale cu anumite rezultate, accelerarea ratei inflatiei din ultima parte a anului 1993 se apreciaza a fi mai mult conjuncturala decat fundamentala.In celelale economii in tranzitie problema inflatiei se mentine acuta si a continuat sa se inrautateasca in anul 1993. in Federatia Iugoslavia hiperinflatia continua nestingherita, in Bulgaria a fost de peste 70%, iar in Macedonia de 350%, in anul 1993. in pofida temerilor existente cu catva timp in urma, Rusia a reusit un trend descendent al ratei inflatiei, care ramane totusi hiperinflatie, rata medie lunara situandu-se intre 20-26% cu o usoara decelerare spre finele anului ca rezultat al aplicarii unei mai riguroase politici monetare. In practica toate celelalte state membre ale C.S.I. in 1993 inflatia a depasit 1 000% si s-a deteriorat constant pe parcursul anului dupa colapsul zonei rublei. De asemenea in anumite cazuri, factori cum ar fi liberalizarea preturilor au creat salturi semnificative ale nivelurilor preturilor. Procesul de privatizare este central pentru intregul proces de transformare a fostelor economii centralizate in mecanisme de piata functionale. Privatizarea este la fel de mult o coordonata a obiectivelor proceselor de tranzitie si un mijloc de realizare a acestora. Progresele in privatiare si in special politicile de privatizare (componenta a reformei proprietatii) au fost fidel reflectate si au reflectat mutatiile in gandirea si actiunile ce au marcat programele de tranzitie dupa 1989. Imediat dupa declansarea proceselor relutionare, calea cea mai rapida catre economia de piata a fost considerata transformarea rapida a intreprinderilor de stat in firme aflate in proprietate privata. Rolul guvernelor era sa asigure silitatea macroeconomica prin aplicarea terapiei de soc, sa stapaneasca inflatia si deficitele bugetare si sa construiasca cadrul legal si institutional cerut de functionarea eficienta a mecanismelor pietei. In acest context, guvernul trebuia sa gestioneze alocarea eficienta, sa liberalizeze preturile si sa deschida economia in raport cu concurenta externa.Imbunatatirea eficientei productiei la nivelul firmelor trebuia sa rezulte din restructurare si activitatile investitionale ale proprietarilor privati prin retehnologizare, crearea cadrului concurential si aparitia unei gandiri manageriale care sa optimizeze atragerea si utilizarea resurselor. Aceasta acceptiune non-interventionista de restructurare a unor economii centralizat ificate, cu un rol strategic acordat investitiilor straine directe, a fost specifica primei etape a tranzitiei si a fost pe larg sustinuta atat in tarile in tranzitie cat si de guvernele occidentale si institutiile financiare internationale. Prezumtia ca realizarea unor stimulente noi pentru capital, munca si management va fi suficienta pentru a conduce la mutatii rapide a fost foarte atractiva pentru noile autoritati din tarile est-europene. Se poate aprecia ca au fost inregistrate progrese noile in procesele de privatizare in majoritatea economiilor in tranzitie. Mica privatizare paralel cu crearea noilor firme private, a condus la o crestere a numarului de firme private si a ponderii activitatilor lor in P.N.B. Astfel in Polonia sectorul privat realizeaza 47% din P.I.B. in 1992, iar in Republica Ceha 50% in 1993. Se experimenteaza in toate aceste tari diferite variante de privatizare, aflate in faza de inceput, dar au aparut si numeroase dificultati legate de lipsa de capital, nivelul scazut al sustinerii de catre cetateni a proceselor de privatizare, inexistenta sau nefunctionalitatea pietei de capital si a institutiilor financiare. Ceea ce defineste procesele de reforma in tarile din Centrul si Estul Europei se refera si la numeroasele redefiniri ale obiectivelor si mijloacelor de realizare a acestora, jumatatile de masura, ezitarile si chiar revenirea asupra unor deziderate. De asemenea, dezarticularea componentelor politicilor macroeconomice, imperfectiunile cadrului juridic si institutional, consensul politic necesar proceselor de tranzitie isi pun amprenta asupra soliditatii si armoniei transformarilor. Toate aceste elutii, de o amploare nemaiintalnita, au marcat si relatiile economice internationale ale acestor tari, au afectat elutia dinamica, structura si orientarea geografica a comertului exterior si au determinat adoptarea si utilizarea instrumentelor de politica comerciala specifice economiei de piata. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
