 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie comerciala
» Aspecte specifice ale finantarii pe termen lung
|
|
Introducerea intreprinderii in bursa |
|
| Obiectul central al Bursei de valori este aceea de a forma o sursa de finantare pentru marile proiecte de investitii (strategice, de dezltare) ale intreprinderilor si ale Statului, prin plasarea emisiunilor noi de actiuni si de obligatiuni. Pornind de la aceasta, un obiectiv de performanta al Bursei este acela de a face lichide titlurile financiare emise, respectiv, de a le face negociabile. Numai printr-o posibila (re)vanzare a lor are ioc valorificarea randamentului actual al titlurilor (profit, dobanda si cresterile de capital) si/sau acoperirea fata de riscurile asociate acestor active financiare. Conditiile admiterii intreprinderii in Bursa Prin cele trei conditii ale bunei organizari a Bursei, respectiv, lichiditate, siguranta si egalitate de tratament, piata bursiera asigura atragerea si plasarea econ Toate aceste norme de performanta, care guverneaza activitatea Bursei, impun o rigoare specifica pentru admiterea intreprinderilor la cotarea in Bursa a actiunilor lor. Pentru majoritatea dintre ele, accesul in Bursa este "o bariera la intrare". Reglementarile juridice si cele economico-financiare, de a respecta regulile bursiere de lichiditate, de transparenta si de garantare a titlurilor, sunt, adesea, greu de indeplinit (a se vedea Normele metodologice privind admiterea societatilor comerciale la Cota oficiala a Bursei). fn mod concret este rba de: - un nivel minim (10-25%) de difuzare a actiunilor in public (persoane fizice exterioare societatii comerciale sau apartinand societatii, dar altele decat conducatorii si familiile lor); - o capitalizare bursiera (valoare totala a actiunilor emise si subscrise) minim acceptata ca potential financiar al societatii comerciale, cu care se garanteaza lichiditatea titlurilor; - o renilitate financiara minima (15% fara inflatie) pentru capitalurile proprii si capacitatea de a distribui dividende, in cel putin trei exercitii financiare precedente; - o rata de crestere economica superioara mediei pe sectorul industrial din care face parte intreprinderea s.a.m.d. Modalitati de introducere in Bursa O introducere in Bursa reprezinta o decizie strategica de importanta capitala pentru intreprindere. Avantajul de a "juca" in Bursa este insotit de riscul de a "fi jucat" in Bursa de catre operatorii bursieri. Pregatirea intrarii in Bursa nu se improvizeaza, ea presupune cel putin trei ani de munca. Este rba de a imbunatati situatia economico-financiara, pentru a da o buna "imagine" firmei. Este necesar, de asemenea, de a face un montaj juridic si financiar in scopul structurarii capitalului, in functie de normele bursiere, si de a pastra controlul societatii, in conditiile unei difuzari destul de importante a capitalului in public2. Modalitatile de introducere in Bursa pot lasa libera sau pot controla confruntarea dintre oferta de titluri (10-25%), ce urmeaza sa se vanda pentru prima cotare si cererea pentru aceste titluri din partea investitorilor interesati. De obicei, cererea, in astfel de ocazii, intrece oferta, investitorii de capital fiind animati de sperantele de castiguri de capital, care se obtin la introducerea titlurilor in Bursa. Este si motivul pentru care prima cotatie bursiera este insotita de operatiuni speculative. In functie de gradul de implicare a societatilor bursiere in confruntarea dintre si cererea de titluri, la prima cotare exista trei proceduri de introducere in Bursa: 1 - procedura ordinara, fara sau cu plasament garantat; 2 - punerea in vanzare sau vanzarea la licitatie; 3 - oferta publica de vanzare. 1. Procedura ordinara este din ce in ce mai putin utilizata, din cauza incertitudinii privind succesul operatiuni. Ea consta in punerea la dispozitie, catre societatile de intermediere bursiera, a unei cantitati de titluri oferite de catre vechii actionari, pentru a fi vandute la o anumita data si la un anumit pret (curs). Daca cererile sunt cu mult superioare ofertei (mai mult de 20 de ori), cot Plasamentul garantat (underwritting) este o inovatie anglosaxona si consta intr-un contract de cumparare ferma, pe cont propriu, a actiunilor de catre societatea de intermediere bursiera, in vederea vinderii lor la prima cotatie bursiera. Actiunile nevandute r ramane in portofoliul de titluri al societatii bursiere, urmand sa participe la viitoarele tranzactii bursiere. 2. Punerea in vanzare sau metoda celei mai bune executii posibile (best effort) este o vanzare la licitatie a actiunilor la prima cotatie, prin intermediul unei societati bursiere care actioneaza in numele vanzatorilor de titluri (vechii actionari). O punere in vanzare este considerata normala daca cererea nu depaseste de zece ori oferta de titluri. Altfel, se utilizeaza oferta publica de vanzare la un pret mai mare decat pretul minim de licitatie, fara sau cu depunerea prealabila a fondurilor de participare la operatiunea de vanzare. Pretul de oferta rezulta din evaluarea intreprinderii, cu ocazia introducerii ei in Bursa dupa metodele patrimoniale, financiare si mixte utilizate. 3. Oferta publica de vanzare (OPV) porneste de la un pret de vanzare a actiunilor la inceputul introducerii in Bursa. Daca cererea este foarte mare, in raport cu OPV, din cauza investitiilor speculative, societatea bursiera poate suspenda cotatia. Aceasta va putea fi reluata, cateva zile mai tarziu, la un pret de vanzare mai ridicat (cu 20% pana la 40%) si cu o cerere de fonduri banesti ca acoperire a ordinelor de cumparare. Avantajele si dezavantajele cotarii la Bursa Prin introducerea in Bursa, actiunile cotate devin liber negociabile si r avea un pret de piata (curs bursier) zilnic. Cotarea in Bursa asigura o recunoastere publica a competitivitatii si reusitei intreprinderii. Ea atrage noi investitori pentru cresterea capitalului propriu, pentru a vinde activele sale sau a rascumpara altele. Devine, astfel, posibil de a atrage fonduri importante pentru a finanta proiecte de investitii (greu finanile altfel), spre exemplu, cercetarea-dezltarea, publicitatea care ofera putine garantii investitorilor, fn plus, in strategia generala a intreprinderii, prin tehnici bursiere (oferta publica de cumparare sau de schimb) devin posibile actiuni de restructurare majora a marimii (fuziuni, cesiuni) sau a profilului (concentrare in domeniile financiar si industrial) intreprinderii. Valorizarea, continua pe piata bursiera, a actiunilor intreprinderii serveste conducerii la aprecierea performantei intreprinderii, la imbunatatirea motivatiei personalului si a comunicatiei in general. Prin introducerea in Bursa, intreprinderea se situeaza intr-o clasa de risc inferioara, in raport cu cele necotate, ceea ce permite sa se indatoreze mult mai usor catre sistemul bancar. Introducerea in Bursa marcheaza trecerea intreprinderii inchise la o intreprindere deschisa publicului, cu o suita de dezavantaje: dezvaluirea subtilitatilor de gestiune vis-a-vis de concurenta, riscul de a fi cumparata de catre invadatori ostili, deturnarea obiectivelor conducerii catre exigentele pietei bursiere (pe termen scurt), in raport cu perspectivele de dezltare (pe termen lung) etc. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
