Sporirea continua a nivelului de cilizatie genereaza o mare bulversare in modul de ata, consumul, indeosebi, cunoscand ample modificari. Astfel, in timp ce cheltuielile destinate asigurarii hranei tind sa scada puternic, in unele tari ca Franta, Anglia, Germania, SUA etc. injumatatindu-se, iar cele destinate imbracamintei si locuintei continua sa se reduca si ele, cheltuielile destinate echiparii gospodariei, precum si cele prind ata sociala (transportul, comunicatiile, informarea si instruirea, petrecerea timpului liber etc.) sporesc neincetat. intelegerea acestor modificari continue ale consumului, interpretarea lor si, indeosebi, silirea principalelor tendinte care vor sta la baza evolutiei cererii de consum si vor da, astfel, itoarele coordonate ale actitatii comerciale, poate fi facilitata printr-o analiza amanuntita asupra influentelor exercitat e asupra fenomenului consum de catre nivelul de solvabilitate al consumatorilor, cat si asupra mecanismului modificarilor structurale ale respectivului consum sub influentele sale exterioare. O asemenea analiza presupune, dupa parerea noastra, aducerea in discutie a legaturilor dintre consum si Produsul National Brut, unele limitari ale consumului, legitatile modificarii in timp a structurii consumului, precum si multiplele aspecte legate de propensiunea consumului.
Legaturile dintre consum si Produsul National Brut
Se apreciaza ca urmarirea evolutiei interne a consumului prezinta un grad ridicat de interes atat pentru cercetatori, cat si pentru practicieni, in stradaniile lor de a surprinde obiceiurile de consum si de a proiecta itoarele sale structuri, in vederea definirii coordonatelor evolutive ale actitatii comerciale.In aceasta printa, in profil macroeconomic, un interes deosebit il prezinta relatia dintre evolutia in timp a consumului si fluxul produsului intern brut. O interesanta analiza in acest sens o realizeaza economistii americani R.L.Heilbroner si R.C.Thurow, in lucrarea \"Understanding Macroeconomics\", publicata in anul 1978, pe baza unor serii de date cuprinse intre anii 1930-l970. intrucat seria datelor respective cuprinde perioade deosebit de semnificative pentru o analiza in dinamica a relatiei respective-criza economica si depresiune (1929-l933), razboi (1939-l945), prosperitate (1960-l970) - am considerat necesar sa facem uz de aceasta analiza si de cele cateva concluzii generale, valabile pentru mecanismul economic al fiecarui stat, si deosebit de importante pentru proiectia in timp a dimensiunilor actitatii comerciale.
aTŠ Prin intermediul graficului 4-l a fost proiectata evolutia in timp a produsului national brut si a cheltuielilor de consum. Urmarirea celor doi indicatori scoate in edenta cateva aspecte cu caracter de legitati. Un prim aspect il constituie faptul ca in cadrul produsului national brut cheltuielile de consum totale, respectiv cele prind bunurile durabile, semidurabile, nedurabile si serciile, reprezinta categoria cea mai importanta, ele ajungand sa detina circa doua treimi din volumul total al PNB.
aTŠ Un al doilea aspect are in vedere respectivul consum, pe langa faptul ca reprezinta cel mai important element al produsului national brut, el este, in acelasi timp, si cel mai sil dintre toate fluxurile de cheltuieli. Fenomenul se datoreaza tendintei gospodariilor de a-si mentine un nivel de trai obisnuit, cu mici oscilatii datorate conditiilor defavorabile sau prosperitatii, in timp ce investitiile sau cheltuielile publice pot manifesta miscari bruste si deosebit de accentuate, ele fiind mai sensibile la impactul restrictiilor in perioada de criza sau la stimulii perioadelor de razboi sau ai celor de prosperitate.
♦ in calitatea sa de component al produsului national brut, consumul poate prezenta, totusi, fluctuatii considerabile sub aspectul sau relativ. Fluctuatiile respective nu reflecta insa evolutia volumetrica a consumului propriu-zis, ci, indeosebi, modificarile cantitative si relative deosebit de accentuate ale altor sectoare, cele prind investitiile si cheltuielile publice, care, asa dupa cum s-a aratat anterior, pot sa scada puternic in perioada de criza si de depresiune si sa creasca vertiginos in perioadele de razboi sau de prosperitate.
♦ in sfarsit, in cadrul relatiilor dintre consum si produsul national brut, trebuie remarcat si faptul ca, desi consumul respectiv reprezinta circa 2/3, acesta nu poate, prin el insusi, compensa si influenta produsul national brut. intreprinzatorii, cumparatorii de bunuri pentru investitii, institutiile publice sunt esentialmente cei care determina amploarea circuitului veniturilor si cheltuielilor, orientarea evolutiei si dimensiunile produsului national brut .
Unele limite ale consumului
Economia de piata presupune o societate libera, in cadrul careia - asa dupa cum s-a silit in modulul 3 - fiecarui indid sa-i fie permis a-si orienta actitatea in functie de capacitatile sale economice. Respectivul indid trebuie sa fie liber sa organizeze diferite actitati, dar, in aceeasi masura, sa poata actiona pentru a-si cumpara bunurile pe care le poate plati sau de a-si materializa intentiile prind satisfacerea nevoilor sale dupa prioritati pe care si le sileste singur. Totul trebuie sa se bazeze pe raporturi contractuale, negociabile si nu pe raporturi olente, de constrangere sau de dominare. Deci, in contextul unor asemenea coordonate, sub rezerva respectarii ordinii publice, actitatea economica este sub semnul libertatii. Cu toate ca in cadrul acestui concept sistemul este aparent anarhic, economia nu este totusi un domeniu arbitrar; dimpotriva, evolutiile aparent anarhice in campul posibilitatilor de optiune si, indeosebi in campul decizional indidual, combinandu-se procesual, fac ca in fond sa se contureze un sistem global al regulilor sale. in cadrul acestui sistem global de reguli, ce caracterizeaza economia de piata, se incadreaza si limitele consumului.
Prima dintre aceste limite a liberei alegeri este impusa de stat, indiferent de tipul oranduirii sociale sau al formei de guvernamant. Se are in vedere, analizand aceasta limita, ca unele consumuri sunt decise de anumite colective si fonduri, fara consultarea consumatorilor, lipsindu-i, astfel, pe acestia de posibilitatile de alegere directa si reala. in principal, se incadreaza aici serciile publice colective, care asigura prestatii in beneficiul general al colectitatii si nu al fiecarui cetatean, luat in mod indidual. Drept urmare, pentru cea mai mare parte din aceste consumuri, etatizarea lor este ineila, ele referindu-se la cheltuielile generale de aparare a tarii, politie, justitie etc. In cadrul acestei prime categorii de consumuri, limitate prin interventia statului, sunt integrate si cele referitoare la o serie de actitati publice de care beneficiaza anumite categorii de indizi - instruirea, asistenta medicala, asigurarea locuintei. in acest al doilea caz, rolul consumatorilor creste prin liberalizarea optiunilor, dar limitele se mentin, intrucat colectivul este cel care fixeaza nivelul prestatiilor, maniera de repartizare intre cetateni, precum si nivelul obligatitatii de a consuma si de a plati. De subliniat ca astfel de consumuri, ce sunt decise de colectitate si care ingradesc alegerea indiduala, cunosc usoare, dar constante, cresteri, in tarile dezvoltate din punct de vedere economic ele reprezentand circa 2% din consumul total. Mai trebuie adaugat ca realizarea unor astfel de sercii, cat si posibilitatea de a beneficia de ele sunt dependente de modul de actiune al institutiilor statului si de reglementarile corespunzatoare acestora.
O a doua limitare a consumului si indeosebi a campului de optiune al consumatorilor pentru anumite bunuri si sercii ne din partea producatorilor. Cu toate ca nevoile reprezinta elementul de fundamentare si de pornire a productiei, producatorii, comerciantii si finantatorii sunt cei care decid natura si calitatea bunurilor si serciilor care vor fi vandute si, in consecinta, care vor fi consumate. Aceasta deoarece realizarea oricarui bun de consum sau serciu impune investitii ridicate, greu de suportat de orice intreprinzator, presupune alegerea cailor de realizare si de functionare a unitatilor producatoare si de comercializare, alegerea cailor de finantare, toate bazate pe interese mediate ale unor grupuri de oameni de afaceri, interese care nu intotdeauna coincid cu cele ale consumatorilor. Singurul mobil care face ca interesul oamenilor de afaceri sa se apropie de doleantele consumatorilor il reprezinta interesul de a capta rezervele banesti ale acestora. Or, pentru aceasta trebuie sa se straduiasca sa proiecteze, sa realizeze si sa comercializeze produsele cele mai des solicitate de populatie, produse care, in ultima analiza, formeaza campul de alegere al consumatorilor.
Cea de a treia limita a consumului este data de catre insasi colectitatea consumatorilor. Cercetarile au scos in edenta ca in procesul de realizare a cumpararilor, oricat de independent s-ar considera consumatorul si oricat de larg ar fi campul sau de alegere, el ramane tributar categoriei sociale din care face parte si, mai mult chiar, categoriei sociale careia ar dori sa ii apartina. Aceasta dependenta are o arie foarte larga, afectand aspiratiile consumatorului incepand cu alegerea modului de ata, a casei sau masinii si terminand cu petrecerea timpului liber sau a vacantelor, cuprinzand, astfel, atat nevoi fiziologice (hrana, imbracaminte etc), cat si, in special, nevoi spirituale, marcate de grija unei afirmari puternice in raporturile cu vecinii, colegii si prietenii. Consumul dene, intr-un asemenea context, unul dintre criteriile utilizate in localizarea indidului si a familiei sale in ierarhia sociala. Un asemenea fetiomen transforma consumul, in mare masura, intr-un factor de dezvoltare a societatii, prestand rolul sau social, rol care se intensifica pe masura cresterii veniturilor, ducand la aparitia unor consumuri superflue sau, in unele cazuri, ostentative.
Aceasta a treia limitare a consumului, care se datoreaza insesi colectitatii consumatorilor, reprezinta, in acelasi timp, si o orientare fortuita, dar extrem de dinamica, pe care societatea, in general, si intreprinzatorii, in special, incearca sa o valorifice din plin, fundamentandu-si eforturile de investitii pe rezultatele unei asemenea orientari. Urmare a faptului ca se cauta in permanenta produsele cele mai noi si mai fine, iar cheltuielile pentru hrana, pentru imbracaminte, pentru amuzament, si chiar pentru ingrijire, pot fi multiplicate prin diferite sensuri de care lumea este mai putin saturata, intreprinzatorii - producatorii si comerciantii - pot exploata gusturile si aspiratiile consumatorilor, precum si dorinta acestora de a imita, pot lansa continuu noi produse, intotdeauna mai sofisticate, inlocuindu-le pe cele vechi si demodate. Prin aceasta se demonstreza, inca o data, ca mecanismul de creare permanenta a noi nevoi si noi dorinte, ce nu se pot satisface decat cercetand si castigand mai mult, reprezinta principalul motor al dezvoltarii sociale. Acest mecanism, desi liber si deosebit de independent, presupune totusi, in anumite limite, interventia statului; totul consta, insa, in a sili cum si in ce situatii trebuie sa interna .
Propensiunea consumului
Pornind de la legaturile existente intre consum si produsul national brut si luand in considerare cele cateva limite mentionate cu prire la evolutia consumului, se pot contura doua importante categorii de informatii: prima priveste propensiunea consumului, cea de a doua are in vedere legile Engel.
Propensiunea consumului reprezinta raportul dintre consumul total si venituri(venit primar brut, venit disponibil brut, venit national etc), ca elemente ale produsului national brut. Avand in vedere relatia dintre comportamentul consumului si venituri, notiunea de propensiune a consumului, sub formele sale de exprimare si prin modalitatile de calcul, ofera importante modele operationale ce pot fi utilizate in prezionarea itoarelor consumuri indiduale, pornind de la evolutia unor indicatori determinati la nivel macroeconomic prin programele de dezvoltare ale fiecarei societati,cum ar fi produsul national brut, produsul social total, venitul national etc. Aceasta notiune de propensiune a consumului a fost definita si introdusa in stiinta economica de catre economistul american J.M. Keynes, in lucrarea "Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor", aparuta in anul 1936. Dupa Keynes, propensiunea consumului, pe langa faptul ca pune consumul - ca fenomen aparent independent - in relatie directa cu unul dintre indicatorii usor de prevazut si de urmarit, ea reliefeaza, in acelasi timp, si tendinta constanta a gospodariilor ca pe masura cresterii veniturilor sa-si sporeasca consumul. Cresterile respective nu inregistreaza insa aceleasi proportii. Aceasta, deoarece, concomitent cu sporirea consumului, populatia tinde sa-si sporeasca si economiile. Cu prire la aceasta ultima idee, trebuie remarcate si unele exceptii, ele referindu-se la faptul ca, in perioadele mai deosebite din evolutia economica a unui stat (criza economica, razboi etc), cand veniturile gospodariilor se restrang, o asemenea restrangere actioneaza, in principal, asupra economiilor si mai putin asupra consumului, care are tendinta ca, in asemenea perioade, sa se mentina constant la un nivel atins anterior declansarii perioadei de restrictie.
Pentru a urmari evolutia fenomenelor semnalate mai sus, specialistii, pornind de la schema lui Keynes, cu prire la propensiunea consumului, pun la dispozitie doua posibilitati cu prire la comensurarea relatiei economice fundamentale dintre consum si economii .
- Prima posibilitate de calcul o ofera propensiunea medie a consumului, care consta in a considera un nivel oarecare al venitului si a calcula relatia procentuala intre consum si respectivul venit potrit formulei:
c = C/X
in care: c - reprezinta propensiunea medie a consumului; C - consumul; X - venitul.
macroeconomic prin progra
mele de dezvoltare ale fiecarei societati,cum ar fi produsul national brut, produsul social total, venitul national etc. Aceasta notiune de propensiune a consumului a fost definita si introdusa in stiinta economica de catre economistul american J.M. Keynes, in lucrarea "Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor", aparuta in anul 1936. Dupa Keynes, propensiunea consumului, pe langa faptul ca pune consumul - ca fenomen aparent independent - in relatie directa cu unul dintre indicatorii usor de prevazut si de urmarit, ea reliefeaza, in acelasi timp, si tendinta constanta a gospodariilor ca pe masura cresterii veniturilor sa-si sporeasca consumul. Cresterile respective nu inregistreaza insa aceleasi proportii. Aceasta, deoarece, concomitent cu sporirea consumului, populatia tinde sa-si sporeasca si economiile. Cu prire la aceasta ultima idee, trebuie remarcate si unele exceptii, ele referindu-se la faptul ca, in perioadele mai deosebite din evolutia economica a unui stat (criza economica, razboi etc), cand veniturile gospodariilor se restrang, o asemenea restrangere actioneaza, in principal, asupra economiilor si mai putin asupra consumului, care are tendinta ca, in asemenea perioade, sa se mentina constant la un nivel atins anterior declansarii perioadei de restrictie.
Pentru a urmari evolutia fenomenelor semnalate mai sus, specialistii, pornind de la schema lui Keynes, cu prire la propensiunea consumului, pun la dispozitie doua posibilitati cu prire la comensurarea relatiei economice fundamentale dintre consum si economii .
- Prima posibilitate de calcul o ofera propensiunea medie a consumului, care consta in a considera un nivel oarecare al venitului si a calcula relatia procentuala intre consum si respectivul venit potrit formulei:
c = C/X
in care: c - reprezinta propensiunea medie a consumului; C - consumul; X - venitul.
Un exemplu de calcul al propensiunii medii a consumului este prezentat in elul 4-l.
Tabelul 4-l. Calculul propensiunii medii a consumului
Venit Consum Propensiune
- mld. lei - (C) - mld. lei - (X) -%-(c = C/X)
600 510 0,85
615 504 0,82
630 498 0,79
645 490 0,76
660 482 0,73
675 473 0,70
intr-o acceptiune macroeconomica, propensiunea medie a consumului indica modul in care, intr-o societate, sunt repartizate veniturile globale intre consum si economii. Fenomenul prezinta importanta, deoarece este vorba de comensurarea comportamentului populatiei prind alocarea veniturilor intre consumul actual si economiile pe termen lung. Dat fiind faptul ca o asemenea repartizare este bazata pe anumite obiceiuri de consum, obiceiuri care, asa dupa cum se reliefeaza in statisticile timpului, se modifica foarte lent, agentii de piata - producatori, comercianti etc. - au posibilitatea de a urmari aceste orientari prind valoarea veniturilor si de a calcula atat capacitatea si structura pietei, in general, cat si pentru fiecare produs in parte, daca se cunoaste locul acestor produse in cadrul consumului.
Cea de a doua posibilitate de calcul o ofera propensiunea marginala a consumului. Aceasta reprezinta raportul dintre variatia consumului si variatia venitului, respectiv:
c' = AC/AX
in care: c' - reprezinta propensiunea marginala; AC - variatia consumului; AX - variatia venitului.
Un exemplu de calcul al propensiunii marginale este prezentat in elul 4-2.
Tabelul 4-2. Calculul propensiunii marginale
Venit Consum Variatia venit Variatia s Propensiunea
X C AX consum AC marginala a consumului c' = AC/AX
600 510 - - -
615 504 15 6 0,40
630 498 15 6 0,40
645 490 15 8 0,53
660 482 15 8 0,53
675 473 15 9 0,60
Analizand datele referitoare la variatia consumului si cele prind propensiunea marginala a acestuia reiese ca pe masura cresterii venitului, o parte din ce in ce mai mare rene economiilor, partea aceasta crescand, in exemplul luat, de la 0,40 la 0,60.
Propensiunea marginala a consumului apare ca deosebit de utila in modelarea macroeconomica comerciala. Ea ofera, pe de o parte, posibilitatea realizarii unui model dinamic, care poate surprinde evolutia fenomenului in timp, sub forma unei cresteri, respectiv AC - C'Ax, iar, pe de o alta parte, permite reliefarea unui alt aspect foarte important al comportamentului consumului, respectiv modul in care gospodariile repartizeaza cresterile sau scaderile de venituri intre consum si economii.
Dupa cum se poate observa din cele doua ele de calcul, propensiunea marginala a consumului este foarte diferita de propensiunea medie a consumului. Acest fenomen se explica prin aceea ca ea ofera informatii referitoare la modul de utilizare a sporului de venit, in timp ce propensiunea medie reda modul de alocare a veniturilor in intregime. Ambele notiuni prezinta insa o mare importanta in analiza si preziunea comerciala macroeconomica, intrucat prima contribuie la silirea relatiei dintre ansamblul consumului si totalitatea veniturilor, atragand atentia asupra unui comportament ce inglobeaza o mare diversitate de situatii si conditii, in timp ce a doua - propensiunea marginala - are in vedere doar comportamentul consumului in functie de variatia veniturilor, avand o valoare deosebita pentru analiza efectelor
fluctuatiilor produsului national brut asupra consumului .
Existenta propensiunilor medii si marginale ale consumului, precum si a diferitelor modalitati de a surprinde atat consumul, cat si venitul, face posibila constructia a diferite tipuri de modele prind propensiunea consumului. Astfel, pentru prima parte a relatiei pot fi avute in vedere anumite elemente ale consumului public, ale consumului de bunuri durabile, nedurabile, sercii etc. in ceea ce priveste partea a doua a relatiei (numitorul fractiei) este posibil de a folosi venitul national, venitul brut disponibil, venitul net disponibil etc.
Studii efectuate in S.U.A., Franta, precum si in alte tari, cu prire la calculul diferitelor tipuri de propensiuni ale consumului si utilizarea acestora in modelele de sinteza ale dezvoltarii macroeconomice, au reliefat cateva aspecte cu caracter de legitate. intre acestea, mai importante apar:
♦ necesitatea interpretarii cu atentie si utilizarea cu mai multa prudenta, in modelele de piata, a fiecarui tip de propensiune a consumului;
♦ cea mai buna aproximare si silitate in timp ofera propensiunea medie a consumului, calculata in raport cu venitul disponibil;
♦ propensiunea marginala a consumului prezinta o serie de neregu-laritati edentiind insilitatea comportamentului consumului in interiorul unor perioade scurte de timp;
♦ propensiunile calculate in raport cu veniturile primare sunt foarte diferite si au o semnificatie economica mai slaba, confirmand astfel, si pe aceasta cale, ca venitul disponibil este cel ce trebuie avut in vedere atat pentru realizarea consumului, cat si pentru constituirea economiilor ;
♦ toate modalitatile de calcul al propensiunilor consumului ofera relatii certe de comportament in domeniul consumului, relatii suficient de bine delimitate si fiabile pentru a putea fi incorporate in modelul agregat si dinamic al economiei de piata.
Legile Engel sau legitatile dinamicii si modificarii in timp a structurii consumului
Expansiunea in timp si in spatiu a productiei de masa, aparitia si perfectionarea mijloacelor si sistemelor de comunicatie, cresterea continua a nivelului de instruire a populatiei, sporirea avutiei acesteia, precum si larga democratizare a etii sociale au generat aparitia unei bulversari deosebite in modul de ata al populatiei. in cadrul acestei bulversari generale, consumul a cunoscut cele mai accentuate modificari, trecandu-se de la preocuparile pentru procurarea produselor strict necesare intretinerii etii - hrana, imbracaminte, locuinta - spre bunuri si sercii care sa usureze si sa infrumuseteze ata, prin aceasta omul fiind conectat la accentuatele tendinte de cilizare ale societatii. Cercetarea in timp a bugetelor de cheltuieli ale diferitelor categorii de gospodarii a condus la concluzia ca, in contextul aparitiei dezordinii generale, ce caracterizeaza consumul, si al rasturnarilor aparent anarhice, se poate vorbi, totusi, de conturarea unor anumite tendinte clare de restructurare in timp a consumului respectiv.
incercarile de surprindere a diferitelor aspecte prind restructurarea in timp a consumului sunt legate de numele economistului german Engel, care, and evolutia diferitelor consumuri cu evolutia venitului national, a observat ca unele consumuri cresc mai repede decat venitul nationaLaltele mai incet, iar altele au acelasi ritm.
Aceste prime observatii au stat la baza legilor sale prind consumul, legi deosebit de utile in ordonarea stiintifica a cercetarilor prind consumul. Potrit legilor Engel exista o anumita ierarhizare a consumului. in cadrul acestei ierarhizari (reprezentarea din ura 4-2) se observa ca:
- populatiile cu nivel de ata scazut cheltuiesc cea mai mare parte a veniturilor pentru satisfacerea nevoilor de baza: hrana, imbracaminte, locuinta;
- pe masura cresterii nivelului veniturilor, si, ca atare, a nivelului de ata, populatia se orienteaza spre achizitionarea unor bunuri necesare confortului, petrecerii agreabile a timpului liber, intretinerii sanatatii, transporturilor, vacantelor etc;
- populatiile din societatile dezvoltate si mai bogate evolueaza tot mai rapid spre asa-zisele societati ale serciilor, serciile, ca atare, facand parte din grupa produselor de lux .
Potrit acelorasi legi "Engel", au fost realizate anumite structuri si in sistemul de clasificare a diferitelor bunuri de consum, in functie de gradul de elasticitate in raport cu venitul, folosind, in acest scop, coeficientul de elasticitate.
Coeficientul de elasticitate se defineste ca raport intre variatiile relative ale unei variabile y, avuta in vedere ca dependenta, si variatia relativa a unei variabile considerata ca independenta x. De regula, variabila independenta cuantifica evolutia unui anumit factor de influenta ce actioneaza in cadrul pietei. In ceea ce priveste elasticitatea consumului, in raport cu venitul, aceasta se defineste ca raport intre propensiunea marginala a consumului si propensiunea medie a acestuia, respectiv:
Ec = (Ay/Ax):(y/x)
in care: Ec - reprezinta elasticitatea consumului; y - consumul; x - venitul; Ay - sporul sau diminuarea consumului; Ax - sporul sau diminuarea venitului.
Semnificatia elasticitatii consumului consta in aceea ca ea indica, in procente, cum evolueaza consumul, in conditiile in care venitul variaza cu "n" procente. Calculele facute pe serii de date statistice, referitoare la consumul gospodariilor din diferite tari, au edentiat unele aspecte interesante si in legatura cu comportamentul cheltuielilor de consum prind diversele bunuri si sercii, constituindu-se si acestea in veriile legitati ale consumului.
Respectivele legitati, legate de numele aceluiasi economist german al secolului trecut, in decursul timpului au fost dezvoltate, testate si verificate de numerosi specialisti, fiind, in momentul de fata, utilizate in toate lucrarile de specialitate. Potrit acestor legitati:
♦ cheltuielile cu hrana si echipamentul casnic au un coeficient inferior unitatii (subunitar), ceea ce semnifica faptul ca la o crestere a veniturilor de un procent, cresterea consumului este inferioara lui 1 la suta;
♦ cheltuielile destinate dotarii cu autoturisme, telezoare, deocasetofoane etc. si realizarii unor sercii ca intretinerea sanatatii, turism etc. au un coeficient de elasticitate lejer, superior unitatii (supraunitar), ceea ce inseamna ca la o crestere a veniturilor cu 1 la suta, cresterea cheltuielilor respective este superioara lui 1 la suta;
♦ o serie de cheltuieli, cum ar fi, de pilda, cele destinate bauturilor, au un coeficient de elasticitate care variaza injurai valorii de 1, inregistrand usoare cresteri sau scaderi.
Pornind de la aceste legitati, Engel incearca, pe langa .structurarea consumului pe cele trei mari categorii de bunuri si sercii, si o definire a fiecareia din categoriile respective, oferind, in acest sens, urmatoarele definitii:
♦ Bunurile de consum a caror elasticitate, in raport cu venitul, este subunitara se numesc bunuri inferioare(produse destinate alimentatiei de baza, unele componente ale tinutei vestimentare, echipamentul casnic etc);
♦ Bunurile de consum si serciile a caror elasticitate a consumului in raport cu venitul este supraunitara se numesc produse superioare sau de lux (bunuri sau sercii destinate nevoilor de confort superior, petrecerii timpului liber, vestimentatiei la moda, intretinerii sanatatii si stimularii frumusetii etc);
♦ Bunurile sau serciile de consum al caror coeficient de elasticitate al consumului in raport cu venitul este putin diferit de unitate se numesc bunuri sau sercii neutre(cea mai mare parte a bauturilor, tigarilor, cat si o serie de alte probleme ce intra ca auxiliare in structura consumului gospodariilor) .
|
