Fondata pe conceptia materialismului istoric, teoria rolului determinant al factorului economic in viata sociala, in dezvoltarea sociala generala a facut o lunga cariera, ea fiind supusa si experimentarii practice. Fara indoiala, nu poate fi negat rolul important al factorului economic in dezvoltarea sociala, insa a reduce fenomenul dezvoltarii sociale la un singur factor, fie el cit de important, reprezinta o simplificare excesiva a lucrurilor, inseamna reducerea dezvoltarii sociale la simpla dependenta functionala de factorul economic, la o intrepretare monista a istoriei.
Avind credinta descoperirii adevarului, precum ca factorul economic, reprezentat de modul de productie, determina dezvoltarea sociala, sustinatorii acestei viziuni intotdeauna au incercat, pe de o parte, sa demonstreze ca acest proces de determinare se desfasoara in situatii concrete, iar pe de alta parte, sa polemizeze cu alte teorii, declarindu-le "false" deoarece ele nu ar reflecta realitatile sociale1. Dupa cum nota Vilfredo Pareto, aceasta este forma eronata a unui simplu raport de la cauza la efect2. Este o conceptie mecanicista, aplicata proceselor si fenomenelor sociale. Aceasta a constituit baza teoretica a determinismului marxist, argumentul principal de a intelege si de a lupta pentru schimbarea societatii. in literatura marxista determinismul a fost considerat un concept clasic, un rezultat al descoperirii adevarului, o reflectare a realitatii si sustinut de cele mai multe partide marxiste.In urma numeroaselor dezbateri, chiar in rindurile economistilor marxisti s-au exprimat opinii foarte diferite in legatura cu acest concept. De exemplu, unii au calificat determinismul marxist ca fiind prea puternic, prea dogmatic, prea mecanic, prea unidirectional, prea ingust reductionist, subliniind necesitatea adoptarii unei pozitii amoniste intrucit esenta istoriei este omul, dificultatile existentiale umane sau proiectul uman s.a. Altii au cautat sa inlature identificarea lui Marx si a marxismului cu determinismul economic3. Alti economisti marxisti, dimpotriva, au demonstrat lipsa oricarui determinism asupra realitatii sociale sau ca aspectele noneconomice specifice ale realitatii sociale ajuta la modelarea (shape) istoriei4.
Din cele relatate devine clar ca a pune problema existentei numai a unei singure forte - factorul economic -, care opereaza de-a lungul intregului proces al istoriei dezvoltarii sociale, inseamna a simplifica problemele in mod nepermis. Doar pluralismul fortelor economice si neeconomice si interactiunea dialectica a acestora formeaza adevarata locomotiva a istoriei dezvoltarii sociale.
Mutind discutia pe epistemologic, adeasta inseamna' sa se determine natura stiintelor si disciplinelor care contribuie la explicarea proceselor is torice. Apare evident faptul ca, desi interpretarea monista ofera avantaje metodologice particulare, totusi explicatiile asupra proceselor ramin insuficiente si adesea eronate. Alegind o singura disciplina ca principal instrument explicator, fie ea chiar si stiinta economica, acest lucru este echivalent cu tentativa de a crede in unicitatea factorului economic in istorie.
Referindu-se la necesitatea interpretarii pluraliste a istoriei, W. Leontief sublinia ca, in prezent, toate disciplinele formate au de adus explicatii procesului istoric si se poate observa, in primul rind, ca fiecare din acestea, fie ea stiinta economica, antropologia, lingvistica sau geografia, pare sa aiba silit modelul analitic propriu si sa realizeze cel putin un anumit succes explicativ, iar, in al doilea rind, ca aceste modele separate sint in intregime autonome, deci, ireductibile unul fata de altul5.
La dilema de a alege intre insistenta incapatinata a interpretarii moniste si pluralismul practic, Leontief opteaza pentru cea de-a doua varianta, aducind motivarile de rigoare.In legatura cu interpretarea monista a istoriei, el aprecia ca aproape intotdeauna apar cazurile in care se pretinde ca stiinta sau disciplina favorita poate sa explice totul prin ea insasi, inclusiv cursul particular al enimentelor. Eroarea care se comite prin generalizarea acestei pretentii este mai periculoasa decit aceea comisa de asa-zisul pluralism nediscriminatoriu, care insista pentru combinarea tuturor abordarilor posibile in fiecare caz numai pentru a evita riscul interpretarii partiale, deci, riscul erorii datorita explicarii incomplete si unilaterale a realitatii, desfasurarii acesteia in timp.In concluzie, aplicarea analizei economice la situatii istorice ale vietii umane concrete nu va asigura decit explicatii partiale ale realitatii. Calificind ca o eroare a materialismului istoric faptul de a atribui factorilor economici rolul exclusiv in evolutia societatii umane, Raymond Barre afirma ca economistii nu au dreptul decit sub presiunea unor fapte evidente de a conferi disciplinei lor o valoare privilegiata in explicarea fenomenelor6 si nici de a dea in disciplina lor - dupa expresia lui J. Schumpeter - "cheia tuturor secretelor istoriei umane".
|
