 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finante internationale
» Piata de schimb
|
|
Organizarea pietei de schimb |
|
| Tranzactiile pe piata se realizeaza cu ajutorul retelelor de telecomunicatii-telefon, telex, anterior mentionate, in baza formulelor liber alese de partile contractante, fara alte constrangeri decat un cadru legal. Rezulta, deci, ca este vorba de o piata tip OTC delocalizata; rapiditatea cu care circula informatia face, in prezent, imposibil arbitrajul spatial: nu mai exista diferente de pret intre un dolar cotat la Hong-Kong sau Frankfurt, in acelasi timp. O alta caracteristica este continuitatea tranzactiilor. Pietele "listed" se refera la operatiunile la termen efectuate dupa reguli standardizate cu prire la sume si scadente. Tranzactiile la vedere Numerarul reprezinta un procent infim in cadrul tranzactiilor de schimb. Operatiunile cu bilete de banca se refera la sume mici si presupun costuri ridicate, datorita problemelor ridicate de manipulare, depozitare si siguranta. Detinerea de numerar este, pentru banca, o actitate sterila care nu procura dobanda. Suportul princip O banca romaneasca operand in dolari va avea cont intr-o banca americana, denumit NOSTRO respectiv contul nostru la ei. Pentru banca americana este vorba de contul LORO - contul lor la noi. Un sold creditor in USD, in acest cont, corespunde unui activ in dolari - respectiv o creanta detinuta de banca romaneasca asupra bancii americane. in sens invers, un sold debitor al contului LORO constituie o datorie a bancii romanesti fata de banca americana, ca si cum banca romaneasca ar imprumuta descoperit. Acest imprumut ureaza in pasiv, ca sold creditor al contului NOSTRO. Conturile de corespondente bancare constituie pivotul mecanismului de transferuri internationale. De exemplu, plata unei sume de USD 1.000.000, reprezentand un import de cafea, in favoarea unei societati latino-americane, se va face la initiativa cumparatorului care va da ordin bancii sale sa reze suma in favoarea furnizorului, intr-o banca locala, prin intermediul unui corespondent bancar din SUA. Acesta va debita contul LORO apartinand importatorului roman pentru a credita contul LORO apartinand bancii latino-americane. Rezulta din aceasta ca transferul international de dolari, de la banca romaneasca la cea latino-americana, nu implica o miscare fizica de fonduri, ci doar transferul unei creante printr-o banca din SUA. Prin executarea ramentului, activul romanesc in SUA va fi mutat in Brazilia. Viramentele letrice sau prin cecuri se utilizeaza doar pentru sume mici. Cele mari au la dispozitie reteaua de telecomunicatii bancare SWIFT. Dolarul american constituie moneda de referinta, in care se efectueaza majoritatea tranzactiilor, in toate centrele financiare. Yenul si marca au dobandit, dupa 1985, o adevarata dimensiune internationala. Lira sterlina, francul elvetian, florinul, dolarul canadian, dolarul australian si francul francez sunt, de asemenea, cotate pe toate pietele de schimb. Alte deze convertibile sunt cotate numai in perioada in care piata financiara emitenta este deschisa. Pentru monedele neconvertibile nu exista piata, cursurile acestora fiind determinate de bancile centrale. Salile pietei de schimb au atmosfera lor specifica, baietii de aur (golden boys) un limbaj pe masura, doar de ei inteles, produsele tranzactionate sunt denumite codificat. De exemplu, dollar-cross: dolar american-dolar canadian; dollar-cable: dolar-sterling; overnight: astazi pentru maine; tomnext: tomorrow, next day - maine si poimaine; spotnext: in ziua urmatoare. Operatiunile la vedere sunt, in principiu, reglate cel tarziu a doua zi lucratoare de la data incheierii tranzactiei. Astfel, operatiunile efectuate luni sunt tratate la valoarea din ziua de miercuri, iar cele de neri, la valoarea din ziua de marti, intrucat zilele de odihna sau sarbatori nu conteaza. Acest ragaz sau termen de doua zile permite bancilor sa-si reamenajeze disponibilul (stiind, de exemplu ca, daca banca contracteaza pentru vanzare - joi - va trebui sa livreze dezele-luni; va putea, astfel, sa se bazeze pe reglementarea unei operatiuni intervenite cu acelasi decalaj - joi). in unele cazuri, se poate prevedea, in mod exceptional, livrarea imediata - la valoarea zilei, sau valoarea din ziua urmatoare. in cazul bancilor care se refinanteaza pe piata interbancara, prin cumparare de deze, refinantarea poate fi obtinuta in termen de 48 de ore. in caz de urgenta, se pot procura fonduri cu cheltuieli suplimentare, care sunt facturate apoi clientului. Cursul de schimb al monedei A, in raport cu moneda B, exprima numarul de unitati B ce pot fi cumparate pe piata la vedere, cu o unitate de moneda A. Practica bancara utilizeaza doua modalitati de cotare: - cursul de schimb este pretul unei unitati de moneda straina in moneda nationala, respectiv cotarea indirecta, utilizata pe aproape toate pietele financiare. Exceptie fac lira sterlina, monedele apartinand tarilor Commonwealth si francul belgian, care coteaza direct. De exemplu, la Paris, la data de 1 august 1997, 1 USD=5,6550 FF; la New York, 1 DEM=0,4257 USD; - cotarea directa - cursul de schimb reprezinta pretul unei unitati de moneda nationala in moneda straina. Exemplu: la Londra, la data de 1 august 1997, 1 GBP=1,5845 USD. Cele doua posibilitati de cotare reprezinta, de fapt, acelasi lucru si sunt perfect simetrice: produsul celor doua cotatii, pentru aceeasi moneda, la un moment dat, este egal cu 1. Cotatiile pe piata la vedere au doua valori: un curs de cumparare, cel la care banca cumpara deze si cel de vanzare, la care acestea sunt vandute. Exemplu: pe piata Frankfurt, USD 1=1,7356 DEM. USDl = 1,7356 - 1,7366 este cursul de cumparare al dolarului in raport cu DEM; 1,7366 este cursul de vanzare al dolarului, in raport cu marca. Pe piata Londrei, cursul lirei sterline in raport cu dolarul este afisat astfel: 1 GBP = USD 2,1050-2,1060 , ceea ce inseamna ca 2,1050 este cursul de cumparare al lirei sterline in raport cu dolarul; 2,1060 este cursul de vanzare. Oricand putem trece de la o cotatie directa la cea indirecta si invers. Diferenta intre cursul de cumparare si cel de vanzare reprezinta marja bancii care, de regula, variaza usor de la o banca la alta, in functie de situatia pozitiei bancii in deza respectiva si motivatii de ordin concurential. Ecartul intre cele doua cursuri este, in general, redus; cresteri sensibile se inregistreaza numai cand pietele den "nervoase", deci se ingusteaza. Pe piata de numerar, ecartul intre cursurile de cumparare si cele de vanzare, aplicate persoanelor fizice, este mai mare, ativ cu cel de pe piata interbancara si, totodata, diferit de la o banca la alta. O serie de monede detin un rol marginal in tranzactiile internationale si, din acest motiv, sunt cotate doar pe anumite piete. Ele fac, desigur, obiectul tranzactiilor pe pietele nationale si pe cateva piete internationale, care intretin relatii mai stranse cu tarile in cauza. Pentru a putea cumpara sau nde asemenea monede, operatorii se adreseaza principalelor banci de pe piata nationala sau bancilor specializate in cotarea lor. Tabelul care urmeaza indica centrele financiare in care pot fi negociate deze de mai mica importanta. Pe piata la vedere se pot realiza cumparari sau vanzari directe sau prin intermediul unei deze terte, in masura in care un asemenea arbitraj permite obtinerea de profit suplimentar din operatiunile de schimb. Realizarea acestui arbitraj triunghiular necesita promptitudine si perspicacitate, intrucat cursul de schimb variaza foarte repede, operatorul riscand sa esueze, sa se pacaleasca, nemaiputand obtine profit. In general, profiturile de acest gen sunt relativ reduse la o operatiune, insa ele conteaza cand este vorba de sume importante, vehiculate zilnic si necontenit. operatiune, insa ele conteaza cand este vorba de sume importante, vehiculate zilnic si necontenit. Organizarea si functionarea pietei la termen Pe piata la termen, operatorii contracteaza angajamente de vanzare si cumparare de moneda, la un curs fixat in momentul tranzactiei; livrarea si plata se vor efectua la o data ulterioara, fixata in momentul efectuarii angajamentului. Cursul de schimb al monedei A, in raport cu moneda B, exprima numarul de unitati B ce pot fi cumparate pe piata la termen pentru o unitate A. Exista atatea cursuri cate termene sunt fixate pentru tranzactiile in cauza. Cursul de schimb la termen (outright) nu este, de regula, egal, decat doar din intamplare, cursului la vedere. Daca consideram cele doua monede A si B, cursul la termen al monedei A poate fi cu prima (en report; premium) fata de cursul la vedere, cand permite sa se obtina mai multa moneda B decat cursul la vedere. Prima este egala cu diferenta intre cele doua cursuri.In mod similar, cursul la termen al monedei A este in pierdere (en deport; discount) cand se obtine o cantitate mai redusa de moneda B. Cand cursul la termen este egal celui la vedere, se spune ca moneda este la paritate (au pair). Termenele la care sunt efectuate tranzactiile sunt diferite, mergand de la 3 la 7 zile, apoi 1, 2, 3, 6, 9, 12, 18 luni, si 2, 3, 5 ani. Toate monedele convertibile pot fi tra Din punct devedere tehnic, sunt caracteristice pietei la termen doua tipuri de tranzactii: swap-ul de deze si swap-ul de dobanzi. Swap-ul* poate fi definit, in primul rand, ca o dubla operatiune de schimb asupra aceleasi deze si cu aceeasi contrapartida, una din operatiuni fiind la vedere, cealalta la termen. Este vorba, deci, de o dubla operatiune de schimb, de exemplu: - vanzare la vedere de DEM, la cursul de 3,4/FF (cumparare de FF); - cumparare la termen de DEM, la 3,4397 FF (vanzare la termen de FF). Banca recumpara, deci, la termen DEM mai scump decat le nde la vedere. Diferenta trebuie sa corespunda, cat mai indeaproape, pierderii suferite prin dobanda, daca banca s-ar fi lansat in operatiuni de credit - imprumut. Schimbarea de datorii intre doua parti reprezinta tot o operatiune de swap, care permite partenerilor sa-si modifice gradul de expunere la riscuri. Astfel, daca doi agenti economici, A si B au datorii, iar agentul A prefera sa suporte tipul de datorie al agentului B si invers, ei vor fi interesati sa efectueze un swap. Datoriile pot fi exprimate in deze diferite. In practica, exista variante de swap de deze si swap de dobanzi. Exemple: - Swap de deze - Agentul A detine o datorie in dolari, firma B este indatorata in lire sterline; sumele sunt echivalate. A crede ca dolarul se va aprecia in raport cu lira sterlina, dorind astfel sa-si ramburseze, in itor, datoria in lire. Sa consideram ca B apreciaza invers situatia. Prin operatiunea de swap, A se va putea indatora in lire, iar B in dolari. - Swap de dobanzi - Sa presupunem ca A si B imprumuta fiecare 100 milioane franci, pentru aceeasi durata. Firma A, la o dobanda fixa, de 9%, firma B la o dobanda variabila, echivalenta cu PIBOR + 0,5% . A anticipeaza o scadere a dobanzilor si va dori sa profite de o dobanda variabila. B va prefera o rata fixa, care ii va conferi siguranta cu prire la cuantumul datoriei sale. O operatiune de swap ii va satisface, astfel, pe cei doi parteneri. Se poate stipula, de exemplu, ca, in fiecare an ce mai ramane de rambursat, B va varsa lui A o dobanda fixa de 10% si A va varsa lui B o dobanda variabila, egala cu PIBOR + 0,25%. Rezultatul va fi urmatorul: - A va trebui sa suporte, de acum inainte, o dobanda variabila de: PIBOR - 0,75%. De fapt, A plateste 9% bancii sale + (PIBOR + 0,25%) lui B. Primeste in schimb 10% de la B. Rezultatul va fi: PIBOR -0,75%; - B plateste acum o dobanda fixa de 10,25%. Va varsa bancii sale (PIBOR + 0,5%) si 10% lui A. Va primi (PIBOR + 0,25%) de la A. Rezultatul este pentru el: 10,25%. De retinut faptul ca, pentru operatiuni la termen, bancile solicita, in general, un depozit de garantie. Cand fluctuatiile sunt importante, sunt solicitate chiar garantii suplimentare. Operatiunile la termen se efectueaza direct, de la banca la banca sau prin intermediul curtierilor si nu sunt niciodata cotate la bursa. Nu exista, deci, curs oficial la termen.In perioade de silitate, operatiunile la termen den mai putin interesante decat cele la vedere; monedele slabe sunt putin cerute, iar cele puternice, putin oferite, fiind, astfel, dificil de gasit contrapartida necesara. Bancile centrale nu intern, de regula, pe piata la termen, intrucat in lupta lor contra fenomenului speculativ, nu ar face altceva decat sa faciliteze jocul operatorilor, permitandu-le sa opereze la cursuri favorabile. Aceasta intrucat combinatia intre tranzactiile la termen si la vedere limiteaza foarte mult variatiile cursului de schimb la termen. Evolutia pietei de schimb Dezvoltarea pietei interbancare a fost generata de instaurarea regimului cursurilor flotante. In prezent, tranzactiile ating cifre astronomice. Valoarea tranzactiilor efectuate intr-o saptamana este echivalenta cu valoarea anuala a comertului international, aceasta intrucat aceste tranzactii au, 51 de saptamani pe an, un obiectiv pur financiar. Cu toata concurenta altor centre financiare, Londra detine locul intai, cu un volum zilnic al tranzactiilor de 187 miliarde dolari, urmata de New York si Tokyo, piata pe care s-au inregistrat cresteri spectaculoase. in Europa, datorita faptului ca Bundesbank nu a participat la ancheta BRI, Ziirich este pe locul II, urmat de Paris, Amsterdam si Bruxelles (16 miliarde, fiecare). Volumul acestor cifre ne ajuta sa intelegem dificultatile intampinate de bancile centrale in interventia lor pe piata, rezervele acestora fiind insuficiente pentru a putea influenta, in mod durabil, evolutia cursului de schimb. Autoritatile monetare sunt, cel mult, capabile sa atenueze evolutiile sau tendintele, fara sa le poata stopa sau inversa. Cele trei mari zone de localizare a pietei de schimb sunt Europa, America de Nord si Extremul Orient, zone care, asa cum am vazut, sunt foarte interdependente. Piata este continua, functionand succesiv, in diferitele centre financiare, 5 zile din 7. in cursul week-end-ului, functioneaza doar pietele de schimb din tarile arabe. Pietele europene cele mai importante, Londra, Frankfurt si Ziirich, colaboreaza foarte strans si sunt legate de piete mai putin importante ca Amsterdam, Bruxelles, Copenhaga, Dusseldorf, Geneva, Hamburg, Luxemburg, Madrid, Milano, Oslo, Paris, Roma, Stockholm. Frankfurt este cel mai important centru financiar german. Piata de schimb nu este, insa, concentrata in acest oras, ci la Dusseldorf, Miinchen si Hamburg. Banca centrala germana este foarte prezenta pe piata, intervenind, mai ales, in determinarea fixingului. Compartimentul dolar-marca este cel mai activ; dezele schimbate sunt mai putine la numar, ativ cu Londra. Piata elvetiana, dupa exemplul german, nu este, la randul sau, concentrata intr-un singur oras, tranzactiile desfasurandu-se la Basel, Berna, Geneva, Lausanne si Lugano. Piata este dominata de primele trei mari banci elvetiene si puternic controlate de banca centrala. La Paris, ancheta efectuata de Banca Frantei ne permite sa desprindem urmatoarele concluzii: - cele trei piete principale sunt: dolar-marca - 28%; din schimburi dolar-franc - 26%; marca-franc - 17%. Piata dolar-marca, tinde sa dena si in Franta o piata pivot, substituindu-se pietei dolar-lira sterlina care pierde din importanta. Clasamentul operatiunilor dupa scadenta arata ca operatiunile la vedere reprezinta 58% din tranzactii; majoritatea tranzactiilor sunt pe termen scurt, doar 6% au scadente ce depasesc 1 an; 85% din tranzactii sunt operatiuni interbancare. Datorita abandonarii complete a controlului asupra cursului de schimb, in 1989, piata francului, localizata inainte la Londra, a revenit in cea mai mare parte, la Paris. Pietele nord-americane incep sa se dezvolte pe la mijlocul deceniului 1970, o data cu imtarea bancilor straine la New York. Statisticile publicate de Banca Federala de Rezerva indica o crestere permanenta si sustinuta, piata americana rivalizand, in prezent, cu Londra. Principalele deze negociate sunt marca, yenul, lira sterlina. Tranzactii importante au loc atat la New York, cat si la Chicago, Boston, Philadelphia, San Francisco, Los Angeles. In Canada, piata este concentrata la Toronto si Montreal, doua mari centre interconectate cu New York. Principalele centre din Extremul Orient, in ordinea dezvoltarii pietelor de schimb, sunt Tokyo, Hong Kong, Singapore. Daca Tokyo va continua sa se dezvolte in ritmul din ultimii ani, poate depasi foarte curand New York si Londra. Principalii operatori sunt marile banci japoneze si filialele bancilor americane si europene. Banca Centrala este foarte activa; piata este concentrata in proportie de 80%, pe tranzactii yen-dolar. Pietele Hong Kong si Singapore sunt mai putin concentrate pe o singura deza, ca la Tokyo; se fac tranzactii cu deze asiatice si europene, datorita prezentei filialelor marilor banci japoneze, americane si europene. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
