 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finante internationale
» Fluxurile financiare si balanta de plati
|
|
Balanta de plati - instrument de analiza |
|
| Notiunea de balanta, lansata de mercantilisti in secolul al XVII-lea, reprezenta acel concept teoretic ce asigura relatia intre analiza economica la scara nationala si schimburile cu strainatatea. Despre evolutia acestui concept, de la simpla balanta comerciala mercantilista, la Jacob Viner (1937), ar fi multe de spus! Acesta prezenta marea balanta , introdusa de Anglia, ce cuprindea, pe langa importuri si exporturi, "incasarile pronite din navluri, cheltuielile militare, niturile din pescuit si, chiar si fondurile pronite de la cetatenii catolici siliti la Roma; aceasta nu trebuie insa confundata cu masa platilor reciproce, respectiv simpla balanta de comert". Tot in 1937, Albert Aftalion** propunea o balanta de conturi, definita ca un lou al creantelor si datoriilor rezultate din schimburile de marfuri si servicii in anul in cauza, dar In zilele noastre, balanta de plati a denit un instrument care furnizeaza o multitudine de informatii indispensabile analizei situatiei economice in toate tarile. in ciuda aparentei de simplitate ce decurge din formele sale rezumati, balanta presupune o serie de dificultati de elaborare ce tin de metodologie, structura intregului ansamblu si utilizarea sa ca instrument de analiza. Din acest motiv, abia in a doua jumatate a secolului al XX-lea s-a reusit construirea unei balante, destul de imperfecte, de altfel, dar care sa evidentieze toate fluxurile economice - comerciale, financiare, monetare - intre teritoriul national si restul lumii. Unele miscari - cum este, de exemplu, migratia fortei de munca - nu sunt luate in considerare. Conform definitiei de referinta internationala din "Balance of Payments Manuel", ed. a 5-a (1994), editat de FMI, aceasta reprezinta un lou statistic sub forma conila, care inregistreaza sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare si monetare internite intre rezidentii unei economii si restul lumii , in cursul unei perioade, de regula 1 an. Definitia impuse o serie de precizari. In primul rand, sunt considerati rezidenti agentii nationali sau straini, persoane fizice siu juridice care traiesc si desfasoara activitati, in mod obisnuit si permanent, in cadrul unei tari, inclusiv filialele si sucursalele societatilor straine; ambasadele, consulatele si institutiile internationale sunt excluse. In cazul inrs, nerezidentii reprezinta strainii, dar si conationalii care traiesc, in mod obisnuit si permanent, in strainatate (inclusiv filialele si sucursalele in strainatate ale firmelor nationale, fara a cuprinde ambasadele si consulatele nationale in strainatate).In al doilea rand, distingem doua mari categorii de fluxuri: a) Fluxurile reale cuprind schimburile de marfuri si servicii. Fluxurile de marfuri reprezinta valoarea importurilor si exporturilor. Diferenta intre cele doua valori ne permite sa silim balanta comerciala. Din punct de dere statistic, sunt posibile urmatoarele situatii de inregistrare: - data conilizarii poate fi cea a reglementarii operatiunilor de vanzare-cumparare (balanta in termeni de reglementare) sau cea a realizarii operatiunii (balanta in termeni de tranzactii - recomandata de FMI); - modul de evaluare a marfurilor poate fi cu includerea cheltuielilor de transport si asigurare (valoarea CIF) sau valoarea FOB. Balantele care respecta modelul propus de FMI, transforma balantele in termeni de reglementare monetara, silite dupa surse bancare, in balante in termeni de tranzactie, pe baza informatiilor vamale asupra datelor reale de efectuare a operatiunilor comerciale. in statisticile vamale, importurile sunt inregistrate la valoarea CIF, iar exporturile la valoarea FOB. Pentru a le aduce la aceeasi paritate, este necesara aplicarea unor coeficienti de corectie (5%) pentru a se obtine in ambele cazuri aceeasi baza: FOB/FOB, serviciile de transport si asigurare fiind inregistrate ulterior, in cadrul conturilor specializate. Fluxurile de servicii, respectiv importurile si exporturile de invizibile sunt conilizate separat. O sticla de vin romanesc, consumat in Marea Britanie, reprezinta un export de marfuri; aceeasi sticla, consumata intr-un restaurant din Bucuresti de catre un turist englez, reprezinta "un serviciu" ce se va inregistra la rubrica "turism". Aceeasi sticla consumata, in acelasi restaurant, de un cetatean britanic care este rezident in Romania, nu influenteaza balanta de plati. Invizibilele cuprind serviciile legate de: transporturi, comunicatii, asigurari, constructii in strainatate, consultanta si asistenta in domeniul informaticii, alte servicii legate de afaceri, onorarii, drepturi de autor, salarii. Serviciile financiare, altele decat cele referitoare la asigurari si fonduri de pensii, cuprind serviciile de intermediere financiara, comisioane asupra acreditilor, liniilor de credit, serviciile financiare de leasing, servicii aferente creditelor de consum, subscrierii si altor operatiuni specifice pietelor financiare, cum sunt cele legate de utilizarea instrumentelor de acoperire a riscurilor, custodia valorilor mobiliare etc, schimburile de tehnologie (brete, lucrari de antrepriza, cooperare etc), calatorii. Dobanzile, dividendele si alte nituri pronite din capitalul instit in strainatate sau varsate in strainatate sunt considerate, de asemenea, drept servicii, reprezentand nituri pronite din institii. b) Fluxurile financiare sau miscarile de capitaluri Fluxurile financiare sunt inregistrate in cadrul unui mare cont distinct care cuprinde doua componente de baza: contul de capital si contul financiar. Soldul global reprezinta diferenta intre intrarile si iesirile de capitaluri. Remunerarea fluxurilor de acti financiare este inregistrata, asa cum am vazut mai sus, la "invizibile". Componentele contului de capital sunt: transferurile si achizitiile de capital. Transferul de capital se refera la transferul de proprietate asupra actilor fixe, transferul de fonduri legat de achizitionarea sau dispunerea de fonduri fixe sau anularea unor acti de catre creditori. Transferurile de capital pot fi gurnamentale si alte transferuri ce tin indeosebi de migratia fortei de munca. Terenurile cumparate sau vandute de o ambasada straina pot fi, de asemenea, incluse aici, celelalte achizitii de terenuri, in scop economic, nefiind incluse. In ceea ce priste contul financiar, clasificarea componentelor standard se bazeaza pe tipul de institii: institii directe, institii de portofoliu, alte institii, acti de rezerva. Categoria institiilor directe face distinctie intre institiile in strainatate si cele in tara raportoare, iar pentru capitalul instit in actiuni, profitul reinstit si alte componente ale capitalului din aceasta categorie, distinctia se face intre activ si pasiv. Institiile directe sunt realizate de firmele straine pe teritoriul national sau de cele nationale in strainatate, reflectand prezenta si dezvoltarea companiilor transnationale. Institiile de portofoliu se refera la plasamentele rezidentilor in strainatate sau cele efectuate de nerezidenti pe pietele financiare nationale. Acestea pot fi: cumparari de obligatiuni, actiuni, bonuri de tezaur etc. Cumpararile de actiuni sunt, dupa caz, considerate drept institii directe, daca se va putea influenta activitatea societatii in cauza sau institii de portofoliu, daca obiectivul plasamentului este doar financiar. Institiile de portofoliu se diferentiaza in functie de tipul de instrument (valori mobiliare, credite comerciale, depozite bancare, alte acti sau pasi). Instrumentele specifice pietei monetare si instrumentele derivate sunt incluse, de asemenea, in cadrul institiilor de portofoliu. Categoria "alte institii" acopera creditele pe termen scurt si lung, inclusiv imprumuturile acordate de FMI, depozitele la dere si la termen si alte depozite de primit sau de platit. Actile de rezerva se refera la rezerle detinute de autoritatea monetara in scopul echilibrarii balantei de plati sau in alte scopuri. Noul model de balanta propus de FMI Interdependentele profunde intre fortele care gurneaza spatiul economic global si cele aferente partilor sale componente au facut ca balanta sa reprezinte interfata relatiilor nationale cu restul lumii. F.M.I. publica periodic un manual asupra balantei de plati care prezinta o serie de norme referitoare la constructia balantelor, dupa care se ghideaza statele membre, in contextul armonizarii conilitatilor nationale. Ultima editie a acestui manual (editia a 5-a) propune o structura noua de balanta, simplificata si-n acelasi timp mai bine adaptata la evolutiile majore ale mediului financiar (inovatiile financiare si problemele legate de administrarea datoriei publice externe), dar si din domeniul comertului international (cresterea schimburilor cu servicii).In conformitate cu normele FMI, metodologiile nationale de redactare a balantelor au fost supuse, incepand cu anul 1995, unor reforme care vizeaza urmatoarele 3 aspecte principale: - o noua viziune asupra contului tranzactiilor curente: serviciile, denite foarte importante, vor fi separate de nituri; - o definire mai precisa a contului de capital care va cuprinde, de aceasta data, numai transferurile de capital: datoria externa si reamenajarea acesteia, transformarea ei in acti, fara a mai include toate miscarile de capital; - crearea unui cont de operatiuni financiare, separat de celelalte, care sa grupeze toate miscarile angajamentelor si actilor financiare pe termen lung (institiile directe, de acum inainte cu un prag fix de participare la capital, de cel putin 10%) si pe termen scurt, fiind incluse aici titrizarile si produsele derivate. Rubrica "alte institii", din cadrul acestui cont, cuprinde creditele comerciale si imprumuturile pe termen scurt si lung. In final, actile de rezerva cuprind mijloacele la dispozitia autoritatii monetare: aur mone NOUL MODEL DE BALANTA DE PLATI____________________ Soldurile balantei de plati - prezentare simplificata I CONTUL TRANZACTIILOR CURENTE BUNURI Marfuri generale, date vamale FOB/FOB Corectii (operatiuni tara transfer de proprietate) Lucrari auxiliare si reparatii SERVICII ALTE BUNURI SI SERVICII Total bunuri si servicii VENITURI TRANSFERURI CURENTE II CONTUL DE CAPITAL (transferuri de capital) III CONTUL FINANCIAR FLUXURI FINANCIARE (fara actile de rezerva) Termen lung Institii directe Institii de portofoliu Alte institii: - din care sectorul bancar Termen scurt ( fara actile de rezerva) Sectorul autoritatii monetare si administratiei publice Sectorul bancar - in moneda nationala - in devize ACTIVE DE REZERVA (brute) IV ERORI SI OMISIUNI NETE Modificarile aduse metodologiei anterioare sunt semnificati, descompunerea in soldurile componente facandu-se dupa cum urmeaza: 1. Soldul tranzactiilor curente Acest sold este, in continuare, foarte important reprezentand principalul sold de analiza. Soldul grupeaza soldul comertului cu bunuri, calculat, ca si inainte, pe baza datelor de comert exterior, vamale sau fiscale, la care se adauga soldul serviciilor, cel al niturilor asupra capitalului si cel prenit din transferurile curente (ex. transferuri unilaterale). Rubrica "invizibile" care grupa inainte serviciile in sens strict, impreuna cu niturile si transferurile de capital, nu se mai utilizeaza in momentul de fata, intrucat aceasta presupunea operatiuni de repartitie care, spre deosebire de bunuri si servicii, nu afecteaza P.I.B.. Transferurile de capital se vor inregistra intr-o rubrica separata, aferenta contului de capital. 2. Soldul tranzactiilor curente si contului capital Acest sold reprezinta, cu aproximatie, capacitatea sau necesarul de finantare al natiunii in cauza. Se calculeaza prin insumarea soldului tranzactiilor curente cu soldul contului capital (transferuri de capital). Soldul se racordeaza foarte bine la conilitatea nationala fiind egal, dar cu semnul inrs, cu soldurile finantarilor cumulate apartinand agentilor economici interni (societati, menaj e, administratie publica, sector bancar, institutii financiare nebancare, banca centrala) si reprezentand echilibrul global intre institii si economisire pentru tara in cauza. 3. Soldul contului financiar (cu exceptia actilor de rezerva) Dat fiind faptul ca bariera de separatie intre capitalurile pe termen lung si cele pe termen scurt si-a pierdut mult din importanta, datorita inovatiilor financiare, s-a dorit o grupare a tuturor fluxurilor financiare indiferent de scadenta si, totodata, o separare a actilor de rezerva, incluse anterior in cadrul rubricii capitaluri pe termen scurt. 4. Variatia actilor de rezerva brute Actile de rezerva sunt definite, incepand cu anul 1995, in acelasi mod ca si rezerle oficiale de schimb (stocuri) inscrise in bilantul bancii centrale (aur, devize si creante asupra FMI). Angajamentele bancii centrale sunt incluse in rubrica "alte institii", dupa institiile directe si institiile de portofoliu. Rubrica "sector oficial" dispare, administratia publica fiind inregistrata separat de banca centrala. 5. Soldul "de finantat" Acest sold restrans grupeaza urmatoarele posturi: - contul tranzactiilor curente + contul de capital + institiile directe. In acest fel, se poate observa mai bine impactul economic al institiilor directe, atiile fiind mult mai fidele prin excluderea institiilor de portofoliu, foarte volatile, inconnient care decurgea anterior din utilizarea conceptului de balanta de baza, la care s-a renuntat. 6. Soldul balantei globale Operatiunile cuprinse in balanta globala (numite si fluxuri nemonetare) erau, in trecut, separate in mod distinct de miscarile de capital pe termen scurt, apartinand sectorului bancar si sectorului oficial. Acest sold reprezenta anterior variatia pozitiei monetare externe pe termen scurt. Soldul prezenta inconnientul de a se apropia, doar patial, de creatia monetara care rezulta din impactul ansamblului operatiunilor cu strainatatea pe termen scurt si lung asupra lichiditatii. Reforma vizeaza un sold al balantei globale compus din soldul contului curent, plus contul de capital, plus fluxurile financiare, mai putin cele apartinand sectorului bancar si bancii centrale (pe termen scurt si lung).In ceea ce priste pozitia externa care reprezinta stocul de acti si angajamente financiare externe apartinand unei economii, editia a 5-a a manualului FMI recomanda separarea institiilor directe de cele de portofoliu si alte institii, ajungandu-se, in final, la actile de rezerva, inregistrate distinct. Pentru a obtine "pozitia monetara externa" (sector bancar si banca centrala) este necesar sa se adauge la pozitia sectorului bancar si bancii centrale si pozitia externa a oficiilor de plasament in valori mobiliare. Imperfectiuni si limite statistice ale balantelor Balanta de plati este un document conil de sinteza. La fel ca si bilantul sau contul de rezultate al intreprinderilor, ea trebuie sa fie, in mod necesar, in echilibru. Din punct de dere conil, balanta de plati respecta principiul partidei duble. Orice operatiune da nastere, astfel, la doua tipuri de inregistrari, "in debit" si "in credit", pentru sume totale identice. Bunurile de care dispune o natiune (de consum sau de institii ), actile sale financiare (creante, obligatiuni ), valorile imobiliare, artistice sau devizele sunt considerate ca facand parte din acti. Angajamentele fata de strainatate, respectiv toate tipurile de datorii, reprezinta pasivul.Inregistrarile in debit reprezinta o crestere de activ sau o scadere de pasiv: importurile de bunuri, imprumuturile acordate strainatatii (creante), cresterea rezeri de devize . In mod simetric, inregistrarile in credit inregistreaza o crestere a pasivului sau o scadere de activ: exporturi, datorii in strainatate, scaderea rezeri in devize . Principiul partidei duble presupune ca fiecare operatiune sa aiba un dublu aspect: debitor si creditor. Astfel, exporturile de bunuri reprezinta o saracire "reala" a natiunii, intrucat aceasta se priaza de marfurile produse din propriile resurse (aspect creditor). In schimb, se va realiza cresterea actilor sale financiare sau monetare, ceea ce constituie contrapartida debitoare a operatiunii. Inregistrarea conila in partida dubla are o logica: in cursul perioadei conile considerate (in general, 1 an) totalul sumelor debitate este, prin constructie, riguros identic cu sumele creditate. Balanta de plati este, astfel, in mod logic, mereu in echilibru. Functia cea mai importanta a statisticilor din balanta de plati - cea informativa - este limitata, intrucat acest lou de sinteza implica, prin definitie, o pierdere de informatii. Pe de alta parte, armonizarea imperfecta a conilitatii nationale, erorile si omisiunile nu ne permit sa garantam fiabilitatea totala a acestor date. Balanta de plati este, in primul rand, o evidenta conila in termeni de flux, intrucat nu inregistreaza decat variatiile observate in cursul unei anumite perioade de timp. Daca, de exemplu, putem dea intr-o balanta o reducere a datoriei externe, valoarea sa globala nu este indicata. Aceasta, deoarece metoda se confrunta cu o serie de probleme tehnice, ce tin de conntii statistice, mod de evaluare, valoarea de inlocuire, valoarea de piata. In mod logic, balanta trebuie sa fie in echilibru. In realitate, insa, confruntarea diferitelor solduri pronite din surse de informare diferite face sa apara diferentieri. Contul de erori si omisiuni are drept scop readucerea balantei la starea de echilibru. Problemele statistice apar si in situatia in care anumite operatiuni nu sunt complet inregistrate. De exemplu, un cadou nedeclarat, trimis prin posta unui prieten in strainatate, nu va fi inregistrat in nici un cont al balantei de plati. Daca, insa, persoana din strainatate il va rambursa pe expeditor, apare fluxul monetar, ce se va inregistra fara sa aiba contrapartida corespunzatoare in balanta comerciala. Asemenea diferente nu sunt deloc neglijabile. In cazul Marii Britanii, de exemplu, au fost ani cand reprezentau aproximativ 25 miliarde dolari, dupa cum rezulta din elul de mai jos: Erori si omisiuni in unele tari (in miliarde dolari) 1985 1986 1987 1988 1989 SUA 19,7 15,8 7,6 -8,4 22,6 Japonia 3,8 2,5 -3,7 3,1 - 14,2 Germania 3,1 2,0 0,3 2,4 2,3 Marea Britani e 6,9 20,1 12,5 16,9 24,5 Surse: FMI si P.Turner, "Capital flows in the 1980's a sury of major trends", BIS Economic Papers, no.30, April, 1991 |
|
|
Politica de confidentialitate
|
