 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finantele intreprinderilor
» Influenta structurii capitalurilor asupra valorii intreprinderii
|
|
Influenta structurii capitalurilor asupra valorii intreprinderii |
|
| Situarea intreprinderii intr-un mediu financiar concurential pune problema evaluarii sanselor pe care un investitor (din afara ei) le-ar avea, de a castiga mai bine decat in oricare alt domeniu de investire. Notiunea de investitor priveste pe actionarii care asigura capitalurile proprii si pe imprumutatorii care asigura capitalurile imprumutate. Fiecare dintre acestia se asteapta la o remunerare cat mai buna a capitalurilor investite in intreprindere, in raport cu alte domenii de investire. Remunerarea acestor capitaluri este posibila pe seama fluxurilor de trezorerie (cash-flow-urile), degajate din actitatea economica a intreprinderii. Renilitatea intreprinderii da, deci, masura valorii acesteia, dar nu orice renilitate, ci aceea raportata la capitalurile investite. Aceasta renilitate a capitalurilor investite este ata cu rata medie a dobanzii de pe piata financiara, numita si cost de oportunitate a capitalului. Valoarea de piata a intreprinderii se determina prin actualizarea fluxurilor de trezorerie obtinute de intreprindere, din actitatea de exploatare si din actitatea financiara. Aceasta valoare de piata are doua componente: 1. valoarea de piata a actiunilor intreprinderii 2. valoarea de piata a datoriilor si/sau a obligatiunilor emise de intreprindere pentru capitalurile imprumutate. Valoarea de piata a acestor titluri este, insa, strans legata de cash-flow-ile obtinute de intreprindere, de riscurile ce insotesc detinerea acestor titluri, de fiscalitatea aplicabila acestor profituri etc. in termeni concreti, renilitatea actiunilor intreprinderilor este determinata de didendele ce se acorda actionarilor si de variatia valorii de piata a actiunilor intreprinderii, pe perioada exercitiului financiar. Tot astfel, renilitatea obligatiunilor este determinata de dobanzile percepute si de variatia cursului bursier al acestora, pe perioada exercitiului 1. Rata renilitatii actiunilor este, in general, mai ridicata decat a obligatiunilor, intrucat investitia, in cumpararea de actiuni, comporta un risc mai mare prind evolutia mediului economic al intreprinderii, cu foarte multi factori de influenta asupra profiturilor si asupra didendelor, in ultima instanta. Din acest punct de vedere, putem aprecia ca remunerarea capitalurilor imprumutate este mai mica decat cea a capitalurilor proprii, ceea ce justifica, in anumite circumstante, cresterea indatorarii intreprinderii, ca o posibila cale de crestere a renilitatii acesteia. Pornind de la aceasta constatare, este tentanta cautarea unei structuri optimale a capitalurilor intreprinderii, in vederea minimalizarii costului procurarii lor si, deci, a cresterii renilitatii. Cresterea renilitatii va permite cresterea didendelor, iar acestea vor conduce la cresterea primei componente a valorii de piata a intreprinderii, respectiv a valorii bursiere a actiunilor. Trebuie avut in vedere, insa, ca, pe masura cresterii indatorarii intreprinderii, creste si riscul ei financiar. Din acest motiv, actionarii sunt indreptatiti sa ceara o renilitate mai mare a actiunilor lor, pentru a acoperi cresterea riscului, determinata de cresterea indatorarii intreprinderii. Corelatia intre valoarea intreprinderii, costul procurarii capitalurilor si structura capitalurilor intreprinderii este complexa si, foarte adesea, contradictorie, fiind influentata de factori subiecti. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
