 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finantele intreprinderilor
» Politica financiara a firmei
|
|
Obiectivele politicii financiare |
|
| Politica financiara contribuie impreuna cu politica de, credite, monetara, economica si sociala la realizarea unor importante obiective economice, sociale, de aparare nationala. Politica economico-financiara este chemata sa contribuie la dezvoltarea echilibrata a ramurilor economiei nationale si a zonelor tarii, la realizarea unei cresteri intensive, prin modernizarea si retehnologizarea structurilor de productie. Politica financiara este folosita in mod nemijlocit in sfera repartitiei produsului nalional brut cand se constituie fondurile financiare necesare satisfacerii cerintelor sociale. Participand la procesul repartitiei produsului national brut, politica financiara contribuie la optimizarea constituirii fondurilor financiare, la repartizarea si utilizarea rationala a acestor fonduri, la influentarea celorlalte faze ale reproductiei sociale, respectiv a productiei, schimbulu Realizarea obiectivelor sociale, economice etc, reclama realizarea unor importante resurse financiare din impozite, taxe etc. Aceste venituri ale statului trebuie astfel reglementate, asezate si incasate incat sa stimuleze dezvoltarea activitatii agentilor economici, sa contribuie la cresterea potentialului economic al tarii si, deci, la satisfacerea cerintelor de viata ale populatiei.In domeniul resurselor financiare, politica financiara urmareste reglementarea si incasarea veniturilor ordinare, cu caracter fiscal si nefiscal, resurselor financiare extraordinare ce se realizeaza din imprumuturile de stat, a emisiunii de moneda, din pritizarea unor intreprinderi, nzarea de locuinte proprietate de stat; resursele asigurarilor sociale ; resursele asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila ; resursele creditarii bancare etc.In domeniul resurselor financiare publice, politica financiara este chemata sa determine cuantumul si izvoarele resurselor financiare care pot fi incasate de stat la fondurile sale financiare, procedeele de incasare a impozitelor si taxelor, precum si inraurirea pe care instrumentele fiscale o exercita asupra agentilor economici si asupra economiei in ansamblu.In principiu, cuantumul resurselor financiare necesare statului se determina in functie de marimea cheltuielilor publice. Cu cat economia nationala a tarii este mai dezvoltata, cu cat produsul national brut ce revine in medie pe un locuitor este mai mare, cu atat, de regala, statul poate incasa un volum mai mare de resurse financiare ; totusi, intre acestea nu exista o proportio-nalitate perfecta. De pilda, daca unele actiuni sociale (intamant, cultura, ocrotire a sanatatii, asigurari sociale etc.) se efectueaza direct pe seama resurselor beneficiarilor sau de agentii economici, fundatii, biserici si alte asezaminte, statul poate incasa impozite si taxe mai mici. Resursele financiare ale statului pot proveni din interiorul tarii sau din afara granitelor tarii. De dorit este ca resursele proprii sa satisfaca integral cerintele sociale, economice etc. ale tarii. Daca, totusi, resursele interne sunt insuficiente, atunci se poate recurge la mijloace f-nanciare si lutare externe, insa fara a indatora tara cu prea mult si pe durate prea mari de timp.In ce priveste resursele financiare interne, subliniem ca acestea se pot realiza in mod diferit de la sectorul public, cooperatist, mixt, prit si de la populatie, in functie de capacitatea lor economica. Statul, prin organele sale financiare poate trata in mod egal pe toti agentii economici si populatia, indiferent de forma de proprietate sau poate incasa impozite si taxe in cote si cuanturnuri diferite, chiar daca veniturile impozabile sunt egale ca marime. De asemenea, impozitele si taxele ce se incaseaza de catre stat pot fi diferentiate in functie de modul juridic de organizare a agentului economic, proprietatea asupra capitalului (de stat, mixt, prit), de ramura economica din care face parte, de marimea intreprinderii, de zona geografica in care actioneaza, daca au sediul in tara sau strainatate etc. Populatia poate suporta sarcini fiscale ce, ii sunt repartizate in mod egal, dar de regula in mod diferentiat, in functie de marimea si natura veniturilor impozabile, de starea civila a fiecarei persoane, capacitatea de munca etc. Statul, prin legislatie si organele financiare, poate diferentia impozitele si taxele, tinand seama de obiectivele economice, sociale etc. ale perioadei respective. Prin politica financiara se sileste si numarul si felul impozitelor, taxelor etc, care sa alimenteze fondurile financiare ale statului in etapa data. Teoretic s-ar putea folosi un singur impozit dar practica tuturor tarilor a infirmat aceasta cale. Solutia folosirii mai multor feluri de impozite si taxe care sa alimenteze fondurile financiare a fost adoptata de majoritatea statelor, deoarece permite o adaptare a impozitelor la natura agentilor economici, !a marimea veniturilor impozabile, asigurand diferentierea si echitatea impunerii. Impozitele si taxele se pot sili individual, pe agentii economici si persoanele fizice, and in vedere profitul (venitul), suprafata de teren, averea etc. ce se incaseaza la termene silite in prealabil prin legislatie, in acelasi timp, alte impozite si taxe se percep la nzarea unor marfuri, prestari de servicii, la importul sau exportul de marfuri etc, fara ca platitorii sa fie cunoscuti si sa li se repartizeze in prealabil sarcinile fiscale. Aceste impozite si taxe numite indirecte se suporta numai de catre persoanele care achizitioneaza si consuma produsele afectate de impozite si cuantumul acestora nu depinde de puterea contributi a persoanelor respective. Se constata ca aceste doua tipuri de impozite si taxe sunt concepute, dimensionate si incasate in mod diferit. De asemenea, ca exercita influente diferite asupra platitorilor, ca si asupra economiei nationale. De aceea, statul, institutiile sale financiare trebuie sa cunoasca trasaturile caracteristice ale acestor impozite si taxe, modul cum ele actioneaza, inraurirea pe care o produc in economie, amendamentele care trebuie aduse sistemului fiscal etc. Daca impozitele si taxele directe si indirecte ce se incaseaza de la populatie nu sunt adecte capacitatii sale de plata, se poate ajunge la privilegierea un,or categorii sociale si la dezantajarea altora, fapt ce conduce la inrautatirea conditiilor de viata a unor categorii sociale, la tensiuni si convulsii sociale. Politica financiara concepe impozitele, contributiile, taxele etc. nu numai ca resurse care alimenteaza fondurile financiare, ci si ca instrumente cu ajutorul carora sunt influentate procesele economice. In acest scop, impozitele, contributiile, taxele etc. trebuie sa fie astfel reglementate si aplicate incat sa stimuleze activitatea economica, sa incurajeze agentii economici in efectuarea de investitii productive de capital, in crearea de noi locuri de munca, in ridicarea nivelului calitativ si competitiv al produselor, in participarea la circuitul economic mondial. De asemenea, impozitul agricol trebuie astfel reglementat incat sa franeze scoaterea terenurilor din circuitul agricol si silvic, sa stimuleze efectuarea lucrarilor de-imbunatatiri-funciare, irigatii, desecari, sa stimuleze cresterea productiei la hectar, ameliorarea raselor de animale si dezvoltarea sectorului zootehnic, sa incurajeze agricultura, apicultura si sericicultura etc.In domeniul chiltinelilor publice, politica financiara sileste cuantumul, structura si destinatiile cheltuielilor, determinarea obiectivelor care trebuie realizate cu ajutorul cheltuielilor, metodele de f Determinarea judicioasa a cheltuielilor publice necesita dimensionarea cuantumului absolut exprimat in lei, ponderea cheltuielilor in produsul national brut, precum si evolutia cheltuielilor publice totale si a diferitelor grupe de cheltuieli bugetare. Cheltuielile totale ale societatii nu pot depasi cuantumul resurselor financiare interne ale tarii, dat fiind faptul, indeobste cunoscut, ca societatea nu poate consuma mai mult decat produce. in situatii exceptionale se poate recurge la imprumuturi externe, insa in anumite limite, care sa nu imporeze economia nationala. De asemenea, este contraindicat sa se recurga la emisiune de moneda pentru acoperirea cheltuielilor publice, deoarece aceasta ar conduce la inflatie, la cresterea preturilor, la reducerea puterii de cumparare a leului, la scaderea nivelului de viata al cetatenilor.In timpul tranzitiei la economia de piata, politica financiara este chemata sa contribuie la realizarea procesului de restructurare a economiei nationale, a ramurilor economice, a intreprinderilor, la reorganizarea si reprofilarea unitatilor mari consumatoare de energie, materii prime etc, a acelora care sunt nerenile, sa incurajeze libera initiati etc. Politica financiara a statului din economia de piata este chemata sa contribuie la realizarea obiectivelor de politica economica rationala, a obiectivelor social-cultura le, la apararea ordinii publice, la apararea tarii, la satisfacerea celorlalte cerinte comune ale societatii, precum si la dezvoltarea relatiilor economico-sociale externe. Politica economico-financiara este menita sa contribuie la justa repartizare pe teritoriul tarii a fortelor de productie. De asemenea, sa conduca la folosirea rationala si completa a activelor fixe, la obtinerea eficientei economice ridicate a investitiilor, determinarea pe baze stiintifice a cuantumului de active circulante, lorificarea superioara, reconditionarea si refolosirea materiilor prime, a materialelor, micsorarea consumului specific, lichidarea oricaror pierderi, a risipei, la lorificarea deseurilor, accelerarea vitezei de rotatie a fondurilor de productie si de circulatie etc. Politica financiara stimuleaza agentii economici, forurile lor ierarhic superioare, organele financiar-bancare, pe fiecare cetatean sa contribuie la o cat mai buna organizare a ciclului economic, la cresterea productivitatii muncii sociale, la reducerea costurilor de productie, imbunatatirea calitatii produselor, a caracteristicilor lor tehnice si economice, indeplinirea sarcinilor de productie si, deci, la sporirea produsului national brut. Caracterul stiintific, realist al politicii economico-financiare rezulta si din aceea ca prin finante trebuie sa se asigure cresterea renilitatii produselor, a fiecarui agent economic, sporirea profiturilor si obtinerea unor rezultate de performanta din activitatea economico-sociala. De asemenea, politica financiara este astfel elaborata incat faciliteaza incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare in concordanta cu obiectivele dezvoltarii" so-cial-economice a tarii. Politica financiara cuprinde, in acelasi timp, normele care reglementeaza asigurarile sociale, asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila. intr-un sens mai larg, se poate spune ca politica financiara cuprinde si reglementarea creditarii regiilor autonome, a societatilor comerciale, cooperatiste, mixte, prite, a membrilor cooperatori si a producatorilor cu gospodarie proprie. Politica economico-financiara trebuie astfel elaborata si infaptuita incat sa contribuie la realizarea unei concordante depline intre venituri si cheltuieli, a echilibrului financiar monetar si lutar, la infaptuirea unei circulatii banesti sanatoase, sile, la accelerarea vitezei de rotatie a banilor, la mentinerea si cresterea puterii de cumparare a monedei nationale si la trecerea, treptata, la convertibilitatea leului in raport cu alte lute, la intarirea cursului leului pe national si international. Politica financiara este chemata sa contribuie la dezvoltarea continua a unitatilor economice, sa apere avutul public, duce la intarirea statului, consolidarea capacitatii de aparare a tarii, la asigurarea independentei si suveranitatii nationale. Politica financiara concretizeaza si infaptuieste tactica si strategia financiara a tarii. Tactica financiara cuprinde actele financiare pe un an sau pe cati ani, precum si masurile concrete ce se iau pentru realizarea obiectivelor si sarcinilor acestor perioade. Strategia financiara sileste coordonatele politicii financiare pentru fiecare etapa determinata din punct de vedere istoric si prognozele financiare silite pe o perioada indelungata de timp. Un obiectiv central al politicii financiare il constituie realizarea echilibrului economico-finanuar. in acest scop este necesar ca la fiecare treapta economica sa se asigure egalitatea dintre venituri si cheltuieli, cu prevederea unor rezerve pentru solutionarea sarcinilor noi, neprezute, care pot sa apara in cursul anului. Politica financiara trebuie sa contribuie la echilibrarea balantei financiare generale a economiei nationale, a balantei de venituri si cheltuieli banesti ale populatiei si a masei monetare, a balantei de plati externe, a balantei creantelor si angajamentelor externe pe tari, a balantei formarii capitalurilor pe economie, a balantei financiare a resurselor si cheltuielilor de investitii etc, precum si la crearea rezervei lutare necesare extinderii schimburilor economice si culturale internationale, la largirea cooperarii cu alte tari. Una dintre problemele cele mai importante ale politicii financiare in domeniul cheltuielilor publice o constituie determinarea fundamentata a efectului economico-social util a fiecarei cheltuieli, cuantificarea eficientei economice. Astazi nici un stat, nici un minister, departament, institutie publica sau prita, nici un agent economic nu-si mai poate permite sa efectueze cheltuieli, fara sa obtina o eficienta economica ridicata. Iata de ce pentru efectuarea oricarei cheltuieli este necesar sa se examineze mai multe solutii posibile si alegerea solutiei optime, care este cea mai eficienta, care produce cele mai mari efecte economice, sociale si financiare. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
