 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finantele intreprinderilor
» Imprumuturile de stat
|
|
Cauzele folosirii imprumuturilor de stat |
|
| imprumutul de stat este un instrument financiar folosit de stat pentru a repartiza intre generatiile prezente si cele viitoare sarcinile rezultate dintr-o cheltuiala publica prea mare, caie nu poate fi acoperita prin impozitele si taxele curente sau prin alte resurse ordinare ale bugetului de stat.Imprumuturile de stat sunt venituri extraordinare la care se recurge in caz de dezechilibru bugetar, adica atunci cand veniturile ordinare sunt insuficiente pentru a face fata cheltuielilor, precum si din necesitati de trezorerie, respectiv cand se ivesc unele goluri temporare de resurse bugetare.In astfel de situatii, autoritatile publice centrale si locale se adreseaza persoanelor fizice si juridice care dispun de resurse banesti temporar disponibile, solicitandu-le sa le incredinteze o parte din acestea pentru acoperirea diferentei dintre cheltuielile si veniturile bugetului de stat sau bugetelor locale, dup Apel la imprumuturi pe diverse termene mai fac si agentii economici cu capital de stat, privat si mixt, unitatile cooperatiste, unele categorii sociale pentru desfasurarea normala a activitatii lor economice (realizarea de investitii, procurarea de active circulante, satisfacerea unor cerinte ale populatiei).Intrucat au aceleasi surse de constituire, creditul public intra in competitie cu creditul privat. Deoarece oferta de capital de imprumut este limitata, satisfacerea cererilor de credite din partea agentilor economici limiteaza accesul la imprumuturi al autoritatilor publice centrale si locale si viceversa. Contractarea unui imprumut de stat are aspecte pozitive si negative. Totul depinde de destinatiile date imprumutului, de conditi'le acestuia. Nu se poate accepta principiul "imprumuta si cheltuieste" si sa nu se uite ca imprumutul trebuie rambursat la termen intr-un cuantum dublu sau chiar mai mare, daca se tine seama de dobanda ce se percepe. Este o mare eroare sa asistam la "Cantarea Nationala a imprumutului", sa se anunte triumfator contractarea unui imprumut. Imprumutul de stat se contracteaza de catre Guvern care astfel isi salveaza guvernarea, iar cetatenii tarii suporta ulterior povara datoriei contractate. Resursele banesti ce constituie oferta de capital de imprumut se pun la .dispozitia solicitantilor care accepta conditiile de acordare a creditului : garantie, rata dobanzii, destinatie, termene de rambursare etc.Imprumuturile contractate de catre autoritatile publice pot avea diferite destinatii, cum sunt: acoperirea cheltuielilor publice de interes national pentru obiective de investitii productive care nu se pot finanta din resursele bugetare curente, investire in bunuri de folosinta indelungata, intretinerea si functionarea serviciilor publice, scopuri militare, asigurarea ordinii interne, rambursarea datoriei publice scadente, refinantarea datoriei publice, plata dobanzilor si castigurilor corespunzatoare, acoperirea deficitelor bugetare etc. imprumuturile mai pot fi contractate de stat pentru pregatirea si ducerea razboaielor, reconstructia postbelica a tarii, refacerea economiei distrusa de calamitati ale naturii, inlaturarea urmarilor unor crize economice etc. Indiferent ce destinatie se da imprumutului, creditorul urmareste obtinerea unui venit care constituie insasi ratiunea acordarii lui; evident, cuantumul acestui venit difera in functie de destinatia imprumutului, de nivelul dobanzii pe piata financiara, de durata de timp pentru care se acorda imprumutul etc. Sumele se imprumuta de pe piata financiara.Imprumuturile de stat au la baza solvabilitatea statului. Ele se pot contracta de catre stat fie direct cu persoane fizice si juridice care dispun de mijloace banesti libere, fie cu inslitutii financiare specializate (case de economii, banci, societati de asigurare sau reasigurare etc), care atrag disponibilitatile banesti de pe piata financiara si le pun la dispozitia statului pe o anumita perioada de timp.Intreaga activitate referitoare la contractarea si garantarea de imprumuturi interne si externe rambursabile pe termen mediu sau lung si gestionarea datoriei publice se exercita de catre Guvern, prin Ministerul Finantelor.In limita sumei aprobate de Parlament, Guvernul poate contracta imprumuturi de stat de pe piata financiara interna, de la persoane juridice si fizice in vederea asigurarii resurselor banesti necesare. Institutiile publice locale pot angaja imprumuturi pentru necesitatile proprii privind administratia publica locala. Ministerul Finantelor are imputernicirea sa avizeze contractarea imprumuturilor de catre administratiile publice locale numai dupa constatarea existentei posibilitatilor de rambursare. Oferta de resurse de imprumut este formata din : capitalurile banesti temporar disponibile ale diversilor agenti economici activi, veniturile rentierilor, capitalurile si rezervele libere ale bancilor, ale institutiilor financiare, de asigurari si reasigurari, economiile banesti ale diferitelor categorii de populatie. Resursele banesti imprumutate de la diferiti detinatori publici sau privati nu maresc masa monetara in circulatie, ci numai o redistribuie, in timp ce resursele imprumutate de la institutia bancara centrala constituie o emisiune de semne banesti fara acoperire materiala. Rambursarea imprumuturilor de stat, plata dobanzilor aferente datoriei publice interne, precum si a cheltuielilor ocazionate de emisiunea si plasarea valorilor mobiliare reprezinta cheltuieli in bugetul de stat si se efectueaza din veniturile bugetare care se incaseaza ulterior, adica din impozite si taxe, din eventualele excedente bugetare, din imprumuturi de stat pentru refinantarea datoriei publice interne, din alte surse.Imprumuturile contractate de stat la Banca Nationala a Romaniei au, cel putin sub aspect teoretic, caracter rambursabil. Restituirea se face din excedentul bugetar cand acesta exista sau din imprumuturi contractate de stat cu diferite persoane fizice si juridice. Rambursarea acestor imprumuturi are adesea un caracter formal, deoarece statul stinge imprumuturile sale vechi, primite de la banca de emis'une, pe seama unor imprumuturi noi, contractate la aceeasi banca, ceea ce nu duce la micsorarea masei monetare in circulatie.Imprumuturile de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare se contracteaza pe termene mijlocii si lungi. Rambursarea ratelor scadente si plata dobanzilor aferente au drept consecinta sporirea cheltuielilor bugetare, fapt ce atrage dupa sine majorarea impozitelor, iar daca acestea sunt insuficiente,, se contracteaza noi imprumuturi. Utilizarea imprumuturilor de stat in scopuri neproductive constituie in fapt impozite amanate. Recurgerea la imprumuturi de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare nu scuteste societatea de povara acestora, ci numai intarzie momentul transpunerii ei asupra contribuabililor.In Romania si in alte tari, imprumuturile de stat se realizeaza prin emisiuni de valori mobiliare cum sunt : obligatiuni, bonuri de tezaur, titluri de renta sau alte inscrisuri de stat. Emisiunea de valori mobiliare reprezinta imprumuturi de stat. Vanzarea si rascumpararea acestora, precum si plata dobanzilor si a altor speze aferente se fac direct de catre Ministerul Finantelor sau prin intermediul altor institutii financiare specializate, care dobandesc-calitatea de agent al statului, pe baza conventiilor incheiate. Valorile mobiliare care reprezinta imprumuturile de stat se plaseaza prin. subscriptie publica ori prin alte procedee tehnice specifice, adecvate. Pentru sumele subscrise si varsate la imprumuturile publice, statul emite obligatiuni, bonuri de tezaur, titluri de renta, ce confera celor care le detin' calitatea de creditori ai statului. Obligatiunile, bonurile de tezaur etc, nu au valoare proprie, dar pot circula pe baza valorii lor nominale si sunt purtatoare de dobanda pe care statul o acorda din resursele sale bugetare. O Datoria publica interna se gestioneaza de catre Ministerul Finantelor si consta in contractarea imprumuturilor de stat, organizarea si tinerea evidentei prin conturi spec'f'ce, rambursarea datoriei publice, calculul si plata dobanzii, comisioanelor si spezelor datorate, precum si in efectuarea altor operatiuni specifice. La aprecierea folosirii unui imprumut de stat trebuie avut in vedere scopul pentru care se emite, conditiile emisiunii lui, precum si consecintele asupra vietii social-economice, asupra producerii si repartitiei bunurilor si,. in mod deosebit, efectele asupra categoriilor sociale ale caror venituri provin numai din munca.Imprumuturile de stat sunt un pericol numai daca se abuzeaza de ele. Ca si alte probleme economice si financiare, imprumuturile de stat au partizani si adversari. S-a discutat daca imprumuturile de stat prezinta avantaje sau dezavantaje, daca sunt un bine sau un rau pentru tara care le foloseste.In prima perioada, adversarii hotarati ai imprumuturilor de stat au relevat ca este imoral sa se impovareze generatiile viitoare cu sarcinile actuale ale natiunii, care in cele mai multe cazuri se datoresc greselilor guvernantilor. De asemenea, se afirma ca imprumuturile indeamna statele sa duca o politica de cheltuieli nechibzuita.In schimb, economistii partizani ai imprumuturilor de stat au o conceptie farabila pentru folosirea acestora. Unii dintre acestia merg atat de departe, incat considera imprumutul de sfat "o mina de aur" pentru tezaurul public si o noua cale de imbogatire a natiunii. Se mai afirma ca imprumuturile de stat nu proaca nici un rau si ca, dimpotriva, farizeaza economisirea de capital care gaseste plasament sigur in rentele de stat. Cauzele principale care fac necesara recurgerea la imprumuturile de stat sunt : necesitati de trezorerie, mari lucrari de utilitate publica, cheltuieli neproductive, acoperirea deficitului bugetar etc.Imprumuturile de stat determinate de necesitati de trezorerie se folosesc atunci cand desi bugetul de stat pe anul respectiv este echilibrat, in cursul anului apar unele goluri de trezorerie (de casaV Aceste goluri de casa se pot acoperi din imprumuturile la o alta institutie de stat care are un prisos de resurse financiare, de la alti detinatori de resurse banesti. Daca toate aceste resurse sunt insuficiente se poate apela la un avans de la Banca Nationala, care se contracteaza in contul viitoarelor venituri bugetare. in primele cazuri are loc o redistribuire de resurse, care nu mareste masa monetara in circulatie, in schimb, resursele imprumutate de la Banca Nationala constituie o emisiune de moneda fara acoperire materiala care, daca este de lum mare si nu se ramburseaza la scadenta, are consecinte negative asupra circulatiei monetare a tarii, putand conduce la inflatie.In caz de deficit bugetar, statul poate recurge la imprumuturi pe piata interna sau externa. Daca deficitul este mare, statul poate recurge si la resurse ale Bancii Nationale, care emite bani fara acoperire. Rezulta ca dezechilibrul (deficitul) bugetar conduce la agravarea dezechilibrului monetar, la inflatie.In cazul imprumuturilor contractate pe termen scurt, inclusiv la Banca Nationala se emit bonuri de tezaur, a caror valoare totala este, de regula, plafonata. Bonurile de tezaur sunt titluri de credit puitatoare de dobanda ce se pot emite de catre Ministerul Finantelor in baza legii anuale privind adoptarea bugetului de stat, eventual si cu aprobarea Guvernului, in scopul executiei bugetului, pentru a face fata cheltuielilor statului pana la incasarea veniturilor si a caror scadenta nu poate depasi sfarsitul anului financiar. Bonurile de tezaur intra in circulatie prin achizitionarea lor de catre agentii economici si populatie. Totalul valoric al bonurilor de tezaur puse in circulatie nu va putea depasi 8% din lumul total al bugetului de stat aprobat. Bonurile de tezaur se pot emite numai in primele 10 luni ale anului financiar, iar retragerea lor trebuie sa se faca in cursul lunii decembrie, fara sa depaseasca anul financiar in curs. Alteori, valoarea totala a bonurilor de tezaur nu este limitata, ceea ce inseamna ca aceste bonuri se transforma din instrument de trezorerie in mijloace de acoperire a deficitului bugetar. Rambursarea ratelor scadente ale imprumuturilor si plata dobanzilor sau castigurilor aferente conduc la cresterea cheltuielilor bugetare. Acest fapt atrage dupa sine cresterea impozitelor sau contractarea unor noi imprumuturi. La timpul sau, economistul francez Gaston Jeze spunea ca statele trebuie sa observe anumite reguli in domeniul imprumuturilor de stat, si anume : - imprumutul nu este justificat decat daca cheltui da este o utilitate incontesila si daca suma imprumutata este in raport cu aceasta utilitate ; - nu trebuie sa se recurga la imprumut decat claca cheltuiala este prea ridicata pentru a fi acoperita de impozit sau de alte resurse ordinare ale bugetului de stat; - imprumutul nu trebuie sa serveasca niciodata la plata cheltuielilor ordinare ; - imprumutul poate fi intrebuintat pentru acoperirea cheltuielilor extraordinare, zise de plasament sau productive - lucrari publice ; - imprumutul poate fi folosit, alaturi de impozit, pentru acoperirea cheltuielilor extraordinare prilejuite de razboi.Imprumutul nu constituie pentru buget un venit propriu-zis, ci o anticipare de venituri.In repetate randuri imprumuturile de stat au fost criticate pe motivul ca ar incarca pe nedrept generatiile viitoare cu sarcinile generatiilor prezente. Se pune intrebarea cine beneficiaza de cheltuiala ce antreneaza imprumutul ? Astazi, mai multi economisti considera neintemeiata critica potrivi! careia imprumuturile de stat ar reprezenta o cale de transferare a sarcinilor fiscale asupra generatiilor viitoare. De exemplu, cheltuielile extraordinare care urmaresc cresterea productiei, lucrari de mare utilitate publica, de care r profita cu deosebire generatiile viitoare, este echiil sa fie suportate si de catre acestea si cu atat mai intemeiat, cand se impune ca intr-un razboi defensiv sa fie aparata fiinta nationala, integritatea teritoriala, independenta si suveranitatea tarii.Imprumuturile de stat sunt un mijloc de redistribuire a produsului national brut intre persoane fizice, agenti economici, stat si beneficiarii imprumuturilor, atat pe intern, cat si extern. Daca imprumuturile de stat se folosesc pentru dezltarea industriei, agriculturii, cailor de comunicatie, protectia mediului inconjurator etc.,. atunci ele contribuie la cresterea produsului national brut, la dezltarea economiei nationale, asigurand resursele pentru rambursarea lor. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
