 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finantele intreprinderilor
» Datoria publica externa
|
|
Cauzele care au condus la cresterea datoriei publice externe a tarilor in curs de dezvoltare |
|
| O serie de economisti occidentali sustin ca fluxur'le financiare din tarile dezvoltate catre cele in curs de dezvoltare au reprezentat un ajutor modest pentru aceste tari si aceasta chiar din cauza tarilor beneficiare de imprumuturi externe. Astfel, se sustine" ca tarile debitoare n-au stalit cresterea populatiei, fapt ce a determinat ca asistenta financiara pe locuitor sa fie modesta, ca aceste tari au o experienta si calificare redusa in gestiunea financiara, ceea ce a determinat folosirea neiationala a resurselor financiare primite din exterior. De asemenea, se mai invoca lipsa de prevedere care a determinat aceste tari sa recurga la un exces de imprumuturi externe costisitoare. Examinand situatia cu atentie, se constata ca nu acestea sun Care sunt ir realitate cauzele principale care au agravat atat de mult datoria externa a acetor tari ?In primul rand, asistenta financiara acordata tarilor sarace, in curs de dezvoltare, a fost insuficienta, datorita si acumularii nationale neinsemnate.In al doilea rand, resursele financiare acordate de tarile bogate s-au aflat in continua scadere fata de cerintele crescande al acestor tari.In al treilea rand, asistenta financiara gratuita, adica donatiile sub forma de ajutor s-au redus. Datele ONU demonstreaza ca donatiile s-au redus de la 49,2% in 1970, la 27,4% in 1981 si aceasta s-a produs in plina criza economica, adica tocmai cand tarile respective aveau cea mai mare nevoie de ajutor economic si financiar. In aceste conditii, multe tari in curs de dezvoltare au solicitat imprumuturi tot mai multe de la bancile transnationale pentru dezvoltarea lor economica si sociala. Intrucat aceste tari nu aveau resurse proprii financiar-valutare, nu dispuneau de cadre de conducere cu pregatirea corespunzatoare, forta de munca nu era calificata etc, ele au fost nevoite sa ceara asistenta tehnica si financiara din exterior, sa atraga capitaluri straine, sa contracteze imprumuturi externe cu diferiti creditori. Cu toate ca in anii 1950'1965 aceste tari s-au impovarat destul de mult fata de creditorii externi, rezultatele economice si sociale obtinute n-au fost semnificative. Ca urmare, erau necesare noi si tot mai mari resurse financiare din strainatate, fapt ce a condus la cresterea datoriei publice externe a tarilor sarace aflate in curs de dezvoltare. La finele anului 1970, datoria publica externa a tarilor in curs de dezvoltare s-a cifrat la 46 miliarde de dolari, din care 70% proveneau din surse publice. Tarile creditoare principale erau : SUA, tarile din vestul Europei si Japonia.In perioada 1970'1980 datoria publica externa a tarilor in curs de dezvoltare urca rapid, ajungand ca la finele anului 1980 sa insumeze 315 miliarde dolari, crescand ponderea datoriei din surse private de la 30 % la 53 %. in a doua jumatate a anului 1982, datoria acestor tari ajunge la enorma suma de 360 miliarde dolari. Cresterea cererii de imprumuturi externe a atras dupa sine o majorare a pretului acestora. Daca in 1974 dobanzile reprezentau 7%, in prima jumatate a anului 1981 dobanzile solicitate de banci pe piata Londrei au ajuns la 17%. in silirea ratei ridicate a dobanzii, un rol important a avut si politica economica a SUA care, in dorinta reducerii inflatiei, a procedat la limitarea cresterii masei monetare prin scumpirea creditului. Ca o reactie in lant, rata dobanzii a crescut pe principalele piete financiare.In anii 1970'1980, datoria publica externa a tarilor in curs de dezvoltare a crescut de 7 ori din cauza crizei energetice. Majorarea de doua ori a pretului titeiului in anii 1973 si 1979'1980 au creat un dezechilibru si mai mare balantelor de plati ale acestor tari. Pretul majorat al petrolului importat de tarile dezvoltate a condus la scumpirea produselor manufacturate exportate in tarile in curs de dezvoltare. Scumpirea petrolului a determinat tarile in curs de dezvoltare sa contracteze noi imprumuturi externe. Cu toate acestea, tarile debitoare n-au inregistrat o crestere economica spectaculoasa, deoarece creditele au fost contractate mai ales pentru acoperirea deficitului comercial.In afara de acestea, unele imprumuturi pe termen scurt au fost utilizate in finantarea diferitelor cerinte pe termen lung. Concomitent a avut loc o concentrare a scadentelor pe o perioada redusa de timp, fapt ce a marit considerabil vulnerabilitatea tarilor debitoare. Datoria externa a tarilor care importau capital a crescut in anii 1980 ' 1988. La finele anului 1989, datoria externa a acestor tari a ajuns la 1 299 miliarde de dolari ; din aceasta 1 133 miliarde dolari reprezentau datoria tarilor in curs de dezvoltare.In ultimele doua decenii mari datorii externe au inregistrat si tarile din estul si centrul Europei si anume : fosta Republica Democrata Germana, Ungaria, Polonia, Jugoslaa, Romania. Romania a inregistrat in anul 1980 o datorie externa de 11 miliarde de dolari, ca efect al importurilor de titei in conditiile cresterii continue a preturilor si a eficientei foarte scazute a produselor rezultate din prelucrare.In perioada 1980'1989, datoria externa a Romaniei, impreuna cu dobanzile aferente platite, au reprezentat, dupa datele publicate, un total de 17 miliarde dolari SUA.In timp ce Romania platea dobanzi de 10'15%, ea a acordat credite altor tari cu dobanda de 2% sau chiar fara dobanda. Rambursarea datoriei externe s-a facut prin sacrificarea celor mai elementare conditii de ata ale populatiei, prin infometarea poporului roman, prin frig si intuneric, prin amplificarea restrictiilor care au afectat, an de an, veniturile cetatenilor romani, conditiile de sanatate si invatamant. Eforturile si sacrificiile facute de poporul nostru au fost amplificate de efectele crizei economice mondiale, de frecventele perturbari financiare si monetare, de barierele comerciale si vamale. Pentru a se stinge dato Datorita scumpirii creditelor externe, insilitatii preturilor pe piata externa, fluctuatiei cursurilor valutare, inaspririi conditiilor cerute de organismele financiare internationale, Romania a renuntat in aprilie 1989 la noi credite si facilitati. Rambursarea fortata, inainte de termen, a datoriei publice externe a avut ca o consecinta grava restrangerea posibilitatilor de a asigura resursele financiare necesare modernizarii si retehnologizarii economiei nationale. incepand din 1975 si pana in martie 1989, Romania a rambursat o datorie publica externa de 21 miliarde de dolari ; din aceasta suma, dobanzile au reprezentat 7 miliarde de dolari. Mai mult, in 1987 dictatorul a renuntat la clauza natiunii celei mai favorizate in relatiile comerciale cu SUA, ceea ce a facut ca numai in 5 ani Romania sa piarda cel putin 1 miliard de dolari.In momentul Revolutiei din decembrie 1989, Romania avea in conturile bancare rezerve de peste 1,8 miliarde de dolari care s-au cheltuit pana in prezent. Din datoria publica externa a Romaniei de 5 100 milioane dolari SUA existenta ia 1 aprilie 1994, 3 300 milioane dolari au fost contractate direct de catre stat (din care 2 230 milioane dolari destinate sustinerii balantei de plati) si circa 1800 milioane dolari de catre agentii economici si alte persoane juridice. Datele atesta ca marea majoritate a imprumuturilor externe au fost folosite pentru conusm si numai 8,7% si respectiv 19,9% pentru investitii, ceea ce semnifica o indatorare pasiva, neproductiva a economiei romanesti, cu consecinte negative, in itor. Se prevede ca in anul 1995 sa creasca in continuare cuantumul datoriei externe contractate de Romania. De asemenea, va creste cuantumul datoriei externe trase, care poate sa ajunga la 4 900 milioane de dolari SUA. Serciul datoriei publice inregistreaza in anul 1994 suma de 500 mii. $, din care 240 mii. $ reprezinta dobanzile. Este necesar ca in anii 1994 ' 1995 sa se mentina un asemenea nivel al finantarii externe care sa faca posibila realizarea urmatoarelor obiective : ' serciul datoriei externe sa se incadreze in limitele suporile de potentialul economic al 1 arii ; ' constituirea unor rezerve valutare care sa contribuie la mentinerea silitatii cursului valutar ; ' mentinerea deficitului balantei contului curent in limitele posibile ale realizarii unor importuri care, impreuna cu investitiile straine, sa contribuie la restructurarea si relansarea economiei nationale Exista riscul ca incepand cu anul 1995, Romania sa aiba probleme in sustinerea balantei de plati externe. Dupa doi ani de gratie de care tara noastra a beneficiat, din acest an incep scadentele la primele rate de capital imprumutat. Serciul datoriei publice externe (rate anuale plus dobanzi) va fi de 700 milioane de dolari. Acest serciu poate fi suportat, deoarece toate resursele financiare care pron de la F.M.I. si de la grupul celor 24 etc. urmeaza a se constitui in rezerva. Anii 1997, 1998 si 1999 vor fi anii de varf in care serciul datoriei publice externe a Romaniei va creste considerabil. De aceea, este necesar sa se constituie din timp rezervele valutare corespunzatoare. Se estimeaza ca in anii 1998 si 1999 serciul datoriei publice externe va reprezenta 20% din volumul exportului si din sercii, ceea ce in practica internationala este considerat un prag minim.In acelasi timp, Romania are de recuperat creante externe de 2,6 miliarde de dolari, din care scadentele depasite la data de 31 decembie 1993 se cifreaza la 1,9 miliarde de dolari. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
