 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finate publice
» Imprumuturile de stat. datoria publica
|
|
Datoria publica |
|
| Datoria publica reprezinta totalitatea sumelor imprumutate de autoritatile publice centrale, de unitatile administrativ-teritoriale si de alte entitati publice, de la persoanele fizice sau juridice pe piata interna si in strainatate si ramase de rambursat la un moment dat. Luand in considerare deprecierea sau aprecierea suportata de moneda nationala, se poate edentia dinamica datoriei publice in scopul desprinderii tendintei inregistrate de catre aceasta intr-o anumita perioada. Dimensiunile datoriei publice sunt date de volumul acesteia, marimea medie a datoriei publice pe locuitor si gradul de indatorare. Gradul de indatorare a tarii la un moment dat se determina prin raportarea soldului datoriei publice la produsul intern brut. Indicatorul astfel silit arata in ce masura valoarea adaugata intr-un an este grevata de datoria publica. Sau, altfel spus, daca datoria publica a tarii ar trebui rambursata integral in anul de referinta, ce procent din produsul intern brut ar trebui utilizat. Acest indicator a Pentru a putea face atii internationale, este necesar a exprima datoria publica intr-o moneda avand o larga circulatie pe mondial. Desi chiar si aceasta metoda contine un grad mai mic sau mai mare de aproximatie, ofera totusi informatii utile pentru analiza; in practica internationala, in atiile internationale, se foloseste dolarul SUA, Drepturile Speciale de Tragere sau moneda Uniunii Europene. La acelasi raport intre datoria publica si produsul intern brut, o tara suporta cu atat mai greu povara datoriei publice, cu cat are un nivel de dezvoltare mai scazut. Alaturi de acesti indicatori, un interes deosebit il prezinta indicatorii care caracterizeaza efortul financiar anual, pe care datoria publica il reclama. Acest efort se materializeaza in serciul datoriei publice care cuprinde cheltuielile cu rambursarea datoriei propriu-zise si cele legate de plata dobanzilor aferente. Efortul financiar se exprima cu ajutorul mai multor indicatori, cum ar fi: marimea absoluta si marimea medie pe locuitor a serciului datoriei publice, raportul dintre serciul datoriei publice si produsul intern brut, raportul dintre serciul datoriei publice si totalul cheltuielilor publice sau ponderea serciului datoriei publice in totalul cheltuielilor bugetare.In afara de acestea, se mai calculeaza si cuantumul anual al dobanzilor, raportul dintre dobanzi si PIB si ponderea dobanzilor in totalul cheltuielilor publice sau bugetare, dupa caz. Acesti indicatori exprima dimensiunile contraprestatiei pe care statul o datoreaza creditorilor sai in decursul unui an. Structura datoriei publice este urmatoarea: - datorie pe termen lung, compusa din datorii care, la data la care sunt contractate, sunt exigibile dupa mai mult de 5 ani, fiind remunerate cu rate ale dobanzii apropiate de cele practicate pe pietele financiare; - datorie pe termen scurt sau mediu, care regrupeaza datoriile exigibile in mai putin de 5 ani, remunerate cu rate apropiate de cele ale pietei monetare, in aceasta categorie intrand bonurile de tezaur si imprumuturile Bancii Centrale; - datorie la vedere, care inglobeaza sumele colectate de Trezorerie prin circuitul sau propriu, reunind depozitele corespondentilor trezoreriei si moneda dizionara. Referitor la datoria pe termen lung, in tarile occidentale, politica de apropiere a titlurilor de stat de celelalte tipuri de imprumuturi, gratie armonizarii tehnicilor de plasament si suprimarii majoritatii avantajelor fiscale, a fost completata cu o politica de reinnoire a produselor financiare, ceea ce a dus la aparitia de noi tipuri de imprumut si la diversificarea formulelor propuse. In ceea ce priveste datoria pe termen mediu si scurt, aceasta este acoperita in general prin bonuri de tezaur in cont curent, titluri foarte lichide, treptat aceste bonuri devenind negociabile si accesibile tuturor institutiilor, ceea ce a permis un control mai bun al evolutiei masei monetare impuile finantarii deficitelor bugetare. Sumele exigibile pe termen scurt constituie datoria flotanta, iar cele exigibile la scadente mijlocii si lungi constituie datoria consolidata. Dupa cum s-a aratat, statul isi procura resursele financiare atat de pe piata interna, cat si din strainatate si, ca urmare, datoria publica are un caracter intern si unul extern. Cu cat gradul de dezvoltare este mai ridicat, cu atat piata interna a capitalului de imprumut este mai extinsa si mai diversificata; cu cat exportul este mai activ si excedentar importului, cu atat mai mult tara respectiva isi procura resursele financiare de pe piata interna.In acest sens, statul din tarile in curs de dezvoltare isi procura resursele financiar-valutare de care are nevoie prin imprumuturi externe, cresterea ponderii datoriei publice externe in datoria publica exprimand gradul de dependenta economica si financiara a tarii de strainatate, dar si atractitatea economiei respective pentru capitalurile externe. Referitor la termenul de exigibilitate - datorie flotanta si datorie consolidata - este edent ca pentru o tara conteaza mai mult efortul financiar pe care trebuie sa-l faca pentru rambursarea datoriei scadente si plata dobanzilor aferente in lunile urmatoare, decat cel care se profileaza la orizont peste 5-l0 ani. De aceea, cu cat ponderea datoriei flotante in totalul datoriei publice este mai mare, cu atat nevoia de resurse financiare este mai presanta, iar procurarea acestora mai dificila. Structura datoriei publice variaza de la o tara la alta si de la o perioada la alta, in functie de conditiile monetar-financiare. Tarile care cunosc procese inflationiste de mari dimensiuni si de lunga durata sunt obligate sa apeleze pe o scara mai larga la imprumuturi pe termen scurt si mediu, deoarece in conditii de inflatie cronica, plasamentele in efecte publice pe perioade indelungate, fiind supuse unor eroziuni sistematice, inceteaza a mai fi atractive pentru detinatorii de capital banesc de imprumut, chiar daca produc un venit anual mai ridicat decat imprumuturile pe termen scurt. Prita in timp, datoria publica a manifestat o tendinta de crestere continua pe international, ceea ce a atras dupa sine, in mod ineil, sporirea dobanzilor aferente, precum si a cheltuielilor publice totale. Acest fenomen este exprimat de dinamica mai accelerata a cheltuielilor cu plata dobanzilor, care a devansat, diferentiat pe tari, dinamica datoriei publice si dinamica cheltuielilor publice totale, coeficientii medii de devansare in perioada 1980-l994, pe mondial, fiind de 1,54 si, respectiv, de 1,88. Datoria publica a tarilor dezvoltate prone in proportie covarsitoare din surse interne si numai in mica masura sau deloc din exterior.Imprumuturile externe (datoria externa) reprezinta una din formele exportului de capital. in oranduirile precapitaliste si in perioada manufacturiera imprumuturile externe se intalneau sporadic; o dezvoltare fara precedent au cunoscut-o imprumuturile de stat in secolul al XX-lea, ca urmare a formarii, pe piata tarilor dezvoltate, a unui surplus relativ de capital, care isi cauta un plasament peste granita in conditii mai avantajoase decat in interior. Gruparea imprumuturilor sau creditelor externe se poate face dupa diferite criterii, astfel: a) in functie de - credite de marfuri; - credite financiare. b) in functie de durata pentru care se acorda: - credite pe termen scurt (1-2 ani); - credite pe termen mijlociu (3-5 ani); - credite pe termen lung (peste 5 ani). c) din punctul de vedere al rambursarii creditelor - credite rambursate in cote egale; - credite rambursate in cote inegale, care pot creste in mod progresiv; - credite rambursate intr-o singura transa. d) din punctul de vedere al creditorului: - credite acordate de intreprinderi furnizoare (credite comerciale sau de firma); - credite acordate de banci si alte institutii financiare (credite bancare); - credite bancare acordate de guverne (credite guvernamentale); - credite acordate de organisme financiare internationale (credite financiare); - credite acordate de rentieri si alte persoane fizice (imprumuturi de stat). e) din punctul de vedere al beneficiarului de credite externe: - credite acordate intreprinderilor private; - credite acordate bancilor; - credite acordate guvernului, unitatilor administrativ-teritoriale, intreprinderilor de stat si altor institutii de drept public. Notiunea de datorie externa este mai larga decat aceea de datorie publica externa si are mai multe sensuri: a) Datorie externa bruta in sens larg, care cuprinde sumele de bani si alte valori pe care rezidentii unei tari, persoane fizice si juridice, le datoreaza strainatatii la un moment dat. b) Datoria externa bruta in sens restrans, care cuprinde obligatiile banesti fata de strainatate, cu urmatoarele exceptii: - creditele pe termen scurt (sub un an); - investitiile straine directe, care nu au silite termene de rambursare sau de lichidare; - ajutoarele cu caracter nerambursabil primite in cadrul programelor de asistenta; - imprumuturi externe cu o perioada de gratie de 10-l5 ani sau mai mare; - imprumuturi acordate de unii creditori externi sucursalelor, filialelor sau reprezentantelor in conditii avantajoase; - creditele contractate de persoanele fizice sau juridice negarantate de autoritatile publice competente. c) Datoria externa in interpretarea Bancii Mondiale si a celorlalte institutii din sistemul sau, care cuprinde: - sumele datorate unor creditori publici si privati, in valuta, bunuri sau sercii cu o perioada de rambursare mai mare de un an; - sumele datorate de persoane private, dar garantate de o autoritate publica; - in aceasta interpretare, datoria externa nu cuprinde: - datoria persoanelor private catre strainatate negarantata de autoritatile publice; - datoria din tranzactiile cu FMI; - datoria care poate fi achitata, la optiunea debitorului, in moneda tarii sale; - sumele datorate unor creditori rezidenti in strainatate, pentru care nu au fost silite termene de plata. d) Datoria externa neta, care cuprinde diferenta dintre activele publice si private ale rezidentilor unei tari in strainatate (disponibilitati valutare, imprumuturi acordate, investitii directe, titluri, diverse alte creante si valori) si activele detinute de rezidentii straini in tara considerata (imprumuturi primite de la guvern, agentii guvernamentale si alte entitati publice, credite primite de la banci private, organisme financiare si alti creditori, investitii de capital, titluri, disponibilitati straine. Acest indicator se foloseste in cazul tarilor care apar in dubla ipostaza: de creditoare si de debitoare fata de strainatate. in timp, in raportul dintre creantele si angajamentele externe pot aparea mutatii, astfel incat o tara din creditor mondial (per sold) sa dena debitor mondial sau invers. Este cazul SUA, care pana in anul 1984 era primul creditor al lumii, din anul urmator devenind cel mai mare debitor net al lumii.In legatura cu datoria externa a unei tari, se folosesc diversi indicatori care reflecta gradul de indatorare fata de strainatate, precum si efortul valutar pe care acesta il reclama. Astfel gradul de indatorare al unei tari fata de strainatate se exprima cu ajutorul urmatorilor indicatori: » marimea absoluta a datoriei externe (arata suma datorata strainatatii la un moment dat, prin transformarea valutelor in care a fost determinata datoria externa intr-o valuta de larga circulatie); » marimea medie a datoriei externe pe un locuitor (se determina prin impartirea datoriei externe totale, exprimata intr-o valuta de larga circulatie internationala, la numarul populatiei, si serveste la efectuarea de atii in timp pe national si international); » marimea raportului dintre datoria externa si produsul intern brut (arata cat din produsul intern brut al anului considerat ar fi necesar pentru rambursarea acestei datorii); este un indicator cu o valoare teoretica. » raportul dintre datoria externa si incasarile din exportul de bunuri si sercii arata in cat timp (luni sau ani) s-ar putea rambursa datoria unei tari fata de strainatate pe seama valutei incasate din vanzarile de bunuri si prestarile de sercii peste granita; si acest indicator are o valoare teoretica, deoarece o parte din valuta incasata se foloseste pentru achitarea importurilor de bunuri si sercii, platii dobanzilor si comisioanelor aferente si pentru alte plati. Gradul de indatorare a tarii fata de exterior trebuie completat cu efortul financiar-valutar reclamat de datoria externa, care indica povara respectivei datorii in anul considerat. Efortul financiar-valutar generat de datoria externa este indicat de serciul datoriei externe, care include rambursarea ratelor imprumuturilor externe (denumite si rate de capital), exigibile in anul considerat, precum si plata dobanzilor, comisioanelor si altor cheltuieli aferente datoriei externe, exigibile in acelasi . Cu cat mai mare este efortul valutar reclamat de datoria externa, cu atat mai mici vor fi resursele valutare ale unei tari ramase pentru plata importurilor destinate dezvoltarii economice si sociale a unei tari si aprozionarii aces-teia cu bunuri de consum absolut indispensabile. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
