in anul 1991, in Romania a fost instituit impozitul pe didende, care contribuie la finantarea bugetului de stat. Initial (ianuarie-noiembrie 1991) acesta s-a aplicat numai asupra profitului distribuit actionarilor straini ai unei societati comerciale cu capital partial sau integral strain (potrit art.10 din Legea prind impozitul pe profit). incepand cu 1 decembrie 1991, sfera de aplicare a fost extinsa asupra tuturor didendelor distribuite.In anul 1992, s-a adoptat Legea prind impozitarea didendelor, care a mentinut generalizarea impozitului pe didende la toti beneficiarii de didende. Aceasta lege cuprindea doar prevederi sumare prind elementele acestui impozit, fara a defini notiunea de didend, iar in ce priveste procedura fiscala se facea trimitere la cea cuprinsa in Legea prind impozitul pe profit.
Prin Ordonanta Guvernului prind impozitul pe didend, intrata in goare la data de 30 august 1995, s-a realizat o reglementare cuprinzatoare a impozitului. Noua reglementare defineste notiunea de didend mentionand ca termenul de didend include orice distribuire, in bani sau in natura, in favoarea actionarilor sau asociatilor, din profilul silit pe baza bilantului conil anual si a contului de profit si pierderi, proportional cu cota de participare la capitalul social.In ce priveste marimea didendelor la societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, s-a derogat de la principiul general prind distribuirea catre actionari sau asociati a intregului profit rezultat dupa deducerea impozitului pe profit. in acest sens, s-au silit drept limite maxime de constituire din acest profit (profitul net) a surselor financiare necesare fondului de participare a salariatilor la profit, in cota de 10%, a fondului pentru cota de participare a managerului la profitul net, precum si a fondului cuprinzand sumele pentru constituirea resurselor proprii de finantare, in proportie de pana la 50%. La silirea acestor limite, s-a urmarit combaterea tendintei societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat de a repartiza in totalitate profitul pentru premierea personalului sau constituirea fondurilor mentionate, iar societatile cu capital majoritar de stat de a repartiza profitul in intregime pentru didende.
Cota de impunere se aplica asupra profitului distribuit (in bani sau natura) sub forma de didende actionarilor sau asociatilor (persoane fizice sau juridice, romane sau straine) pentru actiunile sau partile sociale detinute la societatile comerciale. Drept cota de impunere s-a silit procentul de 10% din suma didendelor distribuite actionarilor sau asociatilor. Nivelul cotei de impunere este apreciat ca fiind redus in raport cu cel practicat in alte tari, urmarindu-se pe aceasta cale stimularea privatizarii. La silirea nivelului cotei de impunere s-a avut in vedere si practica conventionala internationala a Romaniei, mai exact ca in multe din conventiile pentru etarea dublei impuneri incheiate de Romania cu alte state s-a prevazut impozitarea la sursa a didendelor, in general cu o cota de 10%.
Generalizarea impozitului pe didende la toate persoanele juridice si fizice beneficiare ale unor astfel de venituri si silirea cotei de 10% a inlaturat discriminarea anterioara existenta in acest domeniu. In acest sens, ne referim la prevederea aplicabila numai partenerilor straini ai societatilor mixte, constituite in Romania, care, incepand din 1972 si pana la data de 1 decembrie 1991, datorau impozitul pe didende de 10% pentru partea din profit ce se transfera in strainatate, S-a realizat astfel aplicarea principiului tratamentului egal al strainilor si nationalilor beneficiari de didende.
Noul Cod fiscal a adus ca noutate, fala de legislatia existenta anterior in domeniu, incorporarea legislatiei prind impozitul pe didende in cadrul legislatiei prind impozitul pe profit, din dorinta de a se asigura o mai buna intelegere a prevederilor legislative. Din 1 ianuarie 2007, adica odata cu aderarea Romaniei la Comunitatea Europeana, sunt scutite de impozit didendele platite de o persoana juridica romana unei persoane juridice din statele membre ale Comunitatii Europene, daca beneficiarul didendelor detine minimum 25% din titlurile de participare ale acestuia, la data platii didendelor, pe o perioada de 2 ani impliniti.
|
