StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
  
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Lumea poate si a ta
finante FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » sisteme fiscale » Concluzii generale si recomandari de politica fiscala

Comunitatea europeana
Acest modul se doreste chintesenta intregii lucrari, prin faptul ca realizeaza pe de-o parte trasarea directiilor de baza ale fiscalitatii, mai intai pentru Comunitatea Europeana, iar apoi pentru Romania, iar pe de alta parte, se subliniaza propunerile noastre de politica fiscala, pentru Uniunea Europeana si Romania.In prezent, Comunitatea Europeana insumeaza 27 de politici fiscale apartinand statelor membre, surprinse nu izolat, ci intr-un intreg bine organizat: sistemul fiscal al Uniunii Europene. Prin urmare, desi in spatiul comunitar se vorbeste de suranitate fiscala, vazuta ca un simbol al suranitatii fiecarui stat membru, practic regula de baza in Uniunea Europeana este urmatoarea: fiecare stat are dreptul de a institui si incasa impozite pe teritoriu aflat sub suranitatea sa, insa pentru a nu perturba functionarea pietei interne comunitare, sistemele fiscale nationale trebuie sa fie astfel concepute


incat sa fie cat mai neutre cu putinta.
Apreciez ca, in prezent, este evident ca pentru un stat membru, politica fiscala nationala nu mai poate fi privita in mod izolat, ci ca fiind parte a unui context mai amplu, determinat de obiectile comunitare, iar statele membre isi concentreaza eforturile in ?-si adapta propriile sisteme fiscale la nevoile actualelor schimbari economice, politice si sociale care caracterizeaza zona Uniunii Europene. in conceptia autorului, importanta politicii fiscale a Uniunii Europene reiese din capacitatea acesteia nu numai de a nu perturba piata unica europeana, ci de a contribui la buna functionare acesteia. Afirm acest lucru deoarece in modulul anterior s-a demonstrat relatia de dependenta fara echivoc (de 45,26%) dintre produsul intern brut per individ si presiunea fiscala la nilului blocului comunitar.
De asemenea, subliniez ca recomand renuntarea, in viitorul apropiat, la regula unanimitatii absolute, intrucat o unanimitate de opinii in cazul a 27 state membre reprezinta ceva total irealizabil. De aceea sustin si incurajez extinderea principiului cooperarii extinse, care presupune o unanimitate de pareri pentru un grup de state din cadrul spatiului unic european. Evident ca nu incurajez in acest fel regula creerii de "bisericute" in cadrul unei Europe Unite, ci apreciez in acest fel o posibilitate de a atrage si alti sustinatori ai anumitor proiecte fiscale in asa fel incat marea majoritate a celor 27 tari UE sa poata sa determine ca o initiativa benefica pentru fiscalitatea intregului spatiului comunitar sa poata sa se transpuna si in practica. Altfel, intotdeauna, vor exista oponenti la orice proiect de impozitare, iar lucrurile se pot bloca intr-un punct fara posibilitatea de a debloca aceasta situatie decat cu unanimitatea celor 27 de membrii din blocul comunitar.
Politica fiscala a Uniunii Europene, ca parte integranta a politicii generale a Comunitatii Europene, trebuie sa asigure indeplinirea scopurilor prevazute in cadrul articolului 2 al Tratatului CE: realizarea, in intreaga Comunitate, a unei dezvoltari armonioase, echilibrate si durabile a activitatilor economice, a unui nil inait al ocuparii fortei de munca si a! protectiei sociale, promovarea unei cresteri durabile si neinflationiste, a unui grad inalt de conrgenta a performantelor economice, asigurarea unui nil al protectiei si al imbunatatirii calitatii mediului, cresterea nilului de trai si a calitatii vietii, coeziunea economica si sociala si solidaritatea intre statele membre.
Din acest motiv, politica fiscala comunitara reprezinta practic un ansamblu de politici fiscale nationale, coordonate intre eie in cadru! unui spatiu bine definit (zona UE), in scopul obtinerii compatibilitatii impozitelor statelor membre, in derea asigurarii bunei functionarii a pietei comune. Se impune aici o precizare: conform tratatelor comunitare, Uniunea Europeana nu are puterea de a crea sau de a percepe impozite si taxe, ci ea are doar un rol subsidiar in privinta impozitelor.
Politica fiscala actuala a Uniunii Europeane este de fapt un proces de coordonare a tuturor politicilor fiscale a statelor membre, care isi pastreaza suranitatea fiscala, iar aceste state printr-un efort considerabil, incearca sa sileasca structuri similare ale unei politici fiscale, axate pe elementele definitorii daca nu identice, cel putin apropiate. Nu putem vorbi de o politica fiscala comuna a statelor membre la nilul Uniunii Europene, ci doar de un proces de armonizare a politicilor fiscale a statelor membre. Acesta inseamna coordonarea impozitelor la nilul Uniunii Europene pentru a asigura compatibilitatea acestora si nu o reglementare unitara a impozitelor in UE.
Sustin ca in prezent, dar si in anii urmatori, politica fiscala la nilul Comunitatii Europene trebuie sa se axeze in principal pe rezolvarea a doua mari probleme: problemele fiscale actuale existente intre statele membre ale Uniunii Europene si probleme specific comunitare. in prima categorie se includ dificultatile fiscale generate de pericolul dublei impozitaii si a evaziunii fiscale, alaturi de problematica utilizarii nediscriminatorii a impozitelor la nilul tarilor UE, iar cea de-a doua categorie este determinata de faptul ca in interiorul Uniunii Europene politica fiscala trebuie sa tina cont de relatiile interstatale care se manifesta pe o piata unica unde libera circulatie este deplina.
Desi impartasesc ideea unui sistem fiscal federal, apreciez ca in prezent in Uniunea Europeana sistemul fiscal imbraca forma mai degraba a unui ansamblu de sisteme fiscale nationale (confederatie), decat a unui sistem unic federal.
Cu toate ca mai sunt inca multe de facut, tendinta actuala in Uniunea Europeana este reprezentata de un proces amplu de transformare a comunitatii intr-o federatie integrala, lasand la o parte modelul de confederatie. Viitorul Uniunii Europene imbraca asadar forma unui sistem institutional de tip federalist. Procesul a fost si este, fara indoiala, greoi, dar rezultatul va fi unul cert, bazat pe experienta istorica comuna a statelor federale existente. Pentru acest lucru, directia reformelor fiscale trebuie sa urmareasca tendintele institutionale ale Uniunii Europene si sa evite declansarea conflictelor generate de dificultatea procesului de interactiune dintre ele.Impartasesc opinia, deseori invocata in discutiile si analizele privind previziunile referitoare ia fiscalitatea comunitara, conform careia modelul politicii fiscale specifice statelor de tip federal ar putea reprezenta un succes si la nilul Uniunii Europene. Cel mai adesea, sistemul fiscal federal care se utilizeaza ca model pentru constructia fiscala viitoare este cel al Statelor Unite ale Americii. in SUA, federalismul fiscal presupune o organizare pe trei nile de organisme administrati (federale, statale si locale) si deci o diviziune a responsabilitatilor fiscale intre ceie trei nile, imaginandu-ne aceasta perspectiva pentru Uniunea Europeana., ea poate fi vizualizata sub forma unei piramide, in varful careia se situeaza Comunitatea Europeana, prin intermediul institutiilor sale specifice: Parlamentul European (care va trebus sa reprezinte doua lucruri: o Europa a statelor nationale si o Europa a cetatenilor), prin urmare va aa doua camere: una pentru membrii alesi in Parlamentele tarilor membre si alta - un senat cu senatori alesi in mod direct de catre statele membre). Consiliul Europei, Comisia si Curtea de Justitie, sub acestea sunt asezate tarile membre, cu autoritatile statale caracteristice acestora, iar la baza acestei piramide se afla administratiile locale.
Concret, legat de aceasta dezbatere, situatia in Comunitatea Europeana este urmatoarea: conurarea institutionala existenta in prezent in UE se compune din nu mai putin de patru nile de gurnare: uniune, state nationale, regiuni, autoritati locale. Aceasta din urma este divizata de obicei in judete si municipalitati.
Federalismul fiscal starneste discutii aprinse: exista desigur opozanti care subliniaza ca functionarea unui astfel de aranjament este indoielnica, din cauza unor costuri ridicate de tranzactii si datorita numarului mare de suprapuneri intre nilele superioare si cele inferioare, iar acesti opozanti prezinta si argumentele numerice: Doar la nilul celor 25 de tari membre (nu 27 cum sunt de la 1 ianuarie 2007) se insumeaza circa 140 gurne regionale; state, provincii si judete injur de 400; municipalitatile depasesc cifra de 100.000 dintre care cele mai multe au mai putin de 10.000 de locuitori. in cadrul acestor opinii contra federalismului fiscal comunitar se mai arata ca gurnele nationale desi nu vor disparea, ele vor fi perdantele acestui proces, fiind coplesite de nevoia de extindere a puterilor uniunii si de impunerea principiului de subntii nilelor inferioare (regionale si locale).
De cealalta parte, exista opinii pro pentru un sistem fiscal federalist, pe care le impartasesc. Aceste opinii favorabile acestei idei arata ca Uniunea Europeana trebuie privita in contextul federalismului fiscal si a principiului subsidiaritatii. in conformitate cu prederile Tratatului de la Maastricht, Comisia Europeana isi desfasoara actiunile in concordanta cu principiul pietei comune, bazata pe o competitie libera. in acest context, competentele exclusi ale Comunitatii Europene trebuie sa se aplice pe baza principiului subsidiaritatii. Acest principiu este inspirat din teoria federalismului fiscal, dar depaseste aceasta teorie prin numeroase legaturi. Intentia este de a sustine identitatile nationale ale statelor membre si de salvare si ocrotire a puterilor acestor tari, in scopul ingradirii posibilitatilor cetatenilor, pe cat este posibil, in procesul acestora de luare a deciziilor de deplasare de la un stat la altul. Limitele subsidiaritatii si implicatiile in nilele puterilor nationale reprezinta reguli de baza la nilul spatiului comunitar. in conformitatea cu Tratatul CE, actiunile Comunitatii se produc numai daca obiectile acesteia pot fi atinse la nilele UE, iar actiunile comunitare trebuie masurate pe baza obiectilor urmarite. In plus, implementarea politicilor UE trebuie sa fie extrem de descentralizata.
Apreciez ca o Uniune Eiuropeana federala inseamna o simplificare a fiscalitatii comunitare. Privita in acest fel, Comunitatea Europeana ar insemna un singur mare stat: Statele Unite ale Europei. O asezare pe o astfel de baza ar ajuta la tratarea fortelor ce o alcatuiesc (in prezent 27 state membre) sub forma unui singur intreg, bine organizat, cu o legislatie comuna (desigur pana la un punct - pentru a asigura buna desfasurare a unei piete unice) si cu obiecti comune: dezvoltarea intregului spatiu comunitar. Este evident ca aceasta este opinia unui roman, care apartine asadar unui stat proaspat denit membru in Comunitatea Europeana si de aceea opteaza, probabil intr-un mod subiectiv, si extrem de optimist, pentru varianta federalismului fiscal care ar trebui sa asigure egalitatea in drepturi a tuturor statelor membre. in realitate, este evident ca chii membrii ai acestui club exclusivist, practic statele puternic dezvoltate economic, vor trasa in continuare directiile principale ale legislatiei spatiului unic, dar speranta unui statut identic cu celelalte state membre este caracteristica noilor tari comunitare.
Deosebit de importanta este sublinierea obiectile politicii generale de impozitare. Acestea s-au definit in mod clar odata cu crearea pietei unice si finalizarea Uniunii Economice si Monetare. Ele sunt in concordanta cu obiectile politicii generale comunitare, cum ar fi cel silit de Consiliul Europeana de la Lisabona, conform caruia pana in anul 2010, economia europeana va deni cea mai competitiva din lume. Drept urmare, Uniunea Europeana urmareste atingerea unui set de obiecti atunci cand isi construieste politica fiscala: 1 .prenirea diferentelor intre cotele de impozitare indirecta si intre sistemele fiscale nationale care pot determina distorsionarea concurentei de pe piata interna a Comunitatii. 2. in privinta impozitelor directe, obiectivul urmarit este de eliminarea evaziunii fiscale creata de ambiguitati administrati, evitarea dublei impuneri (prin incheierea de acorduri bilaterale intre statele membre), precum si prenirea efectelor negati ale concurentei fiscale determinate de migrarea bazelor de impozitare nationale catre regime fiscale favorabile; si 3. limitarea gurnelor statelor membre de a-si finanta cheltuielile publice prin imprumuturi - obiectiv prin care se restrictioneaza deficitele bugetare la un maxim de 3% - determina o dimensiune noua a politicii fiscale comunitare.
La nilul spatiului comunitar, discutiile despre baza legala a politicii fiscale raman fara substrat fara cunoasterea aquisului comunitar. Deoarece aquisul comunitar cuprinde ansamblul de drepturi si obligatii comune care se aplica tuturor statelor membre, si care cuprinde atat legislatia primara, adica tratatele Comunitatii Europene, cu toate modificarile si completarile ulterioare, cat si legislatia secundara, respectiv toate actele juridice comunitare (directi, regulamente, decizii, avize, etc.) adoptate de institutiile comunitare in temeiul tratatelor, este vital ca statele membre sa cunoasca si sa aplice prederile acestuia. Trebuie subliniat ca aquisul comunitar se afla intr-o continua dezvoltare, iar acceptarea lui este o pre-conditie a aderarii de noi state in Uniunea Europeana. Uniunea Europeana s-a angajat a mentine aquisul comunitar in integralitatea sa, dar si ca urmeaza sa il dezvolte in continuare. De aceea se cuvine a se sublinia faptul ca aquisul comunitar incorporeaza un volum considerabil de acte legislati, estimate la circa 60.000 - 80.000 de ini din Jurnalul Oficial. Toate aceste documente trebuie cunoscute si aplicate intocmai de catre statele membre (impreuna cu modificarile lor ulterioare).
Deciziile Uniunii Europene in domeniul fiscal au vizat in principal impozitarea indirecta, taxele vamale, pe de o parte, TVA si accizele, pe de alta parte. Baza legala in domeniul impozitelor indirecte se regaseste inca din primele articole ale tratatului de constituire a Comunitatii Europene (articolul 3), iar articolul 90 din Tratatul CE interzice orice discriminare fiscala care ar putea, direct sau indirect, sa avantajeze produsele unei natiuni in defavoarea produselor altor state membre. La acestea se adauga articolul 93 din Tratatul CE care cheama la armonizarea impozitelor indirecte, subliniind necesitatea armonizarii legislatiilor fiscale in derea asigurarii instituirii si functionarii pietei interne a Uniunii Europene.
Dintre impozitele indirecte, taxa pe valoarea adaugata a cunoscut cea mai ampla evolutie: revolutia acestui impozit (caci de o adevarata revolutie fiscala se poate vorbi la nilul TVA) este usor de privit atat la nilul fiecarui stat membru, cat si la nilul Comunitatii Europene. De aceea, procesul de reglementare al TVA a cunoscut mai multe etape. Prima etapa se inregistreaza cu incepere in anul 1967, prin inlocuirea impozitelor cumulati in cascada aplicate pana atunci de statele membre cu taxa pe valoarea adaugata. Rezultatul acestui proces initial a fost adoptarea si implementarea Directii a Sasea a Comunitatii Economice Europene privind TVA nr. 77/388, care sileste definitiile majore si principiile. A doua etapa a fost marcata de abolirea controlului fiscal la frontierele interne ale Comunitatii. Legislatia in acest sens este Directiva Consiliului nr. 91/680 ( JO L3 76/12/91) care amendeaza Directiva a Sasea privind TVA, punand capat impunerii de impozite la import si ameliorand impozitele la export in comertul din cadrul Uniunii Europene. Regimul TVA astfel rezultat este cel care se aplica in Uniunea Europeana cu incepere din 1 ianuarie 1993. impartasesc opinia conform careia pentru buna functionare a pietei unice comunitare, sistemul Uniunii Europene privind TVA trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte: sa fie simplu si modern; sa garanteze un tratament egal pentru toate tranzactiile din interiorul comunitatii; sa determine o incetare a segmentarii pietelor datorita sistemelor fiscale nationale; sa garanteze fiscalitatea efectiva si sa controleze mentinerea nilului niturilor obtinute prin TVA. Apreciez favorabil faptul ca in domeniul taxei pe valoarea adaugate, Comisia Europeana a depus o activitate sustinuta si pe o perioada de timp indelungata, incercand in permanenta sa realizeze o imbunatatire a sistemului comunitar privind TVA.In acest punct al dezbaterii noastre subliniez importanta existentei unei cote armonizate de TVA in spatiul unic european. in prezent nu exista o propunere de cota unica privind taxa pe valoarea adaugata pentru tarile UE. Este silit doar un nil minim al cotei standard de 14%, iar in armonizarea cotelor de TVA se vorbeste de o scadere a ecartului de maxim 5% intre tarile cine si 2% in jurul taxei pilot. in anexele realizate am identificat o remarcabila apropiere a celor trei medii comunitare - EU27, EU25 si EU15, toate situate in jurul cifrei de 20% (EU27: 19,6%, EU25: 19,6%, iar EU15: 19,8%). in opinia autorului este foarte concludent acest rezultat, intrucat se discuta de o singura restrictie comunitara - o cota standard de minim 14%. Data fiind apropierea puternica a medianei comunitare de procentul de 20%, am propus o cota unica standard de TVA de 20%. Grupand statele membre in functie de o cota propusa de TVA de 20%, s-a obtinut urmatoarea reasezarea a tarilor UE conform acestui criteriu:
. 14 tari ar trebui sa adopte masuri fiscale privind cresterea cotei standard privind t?xa pe valoarea adaugata, respectiv: Cipru si Luxemburg ar opera o crestere de 5(cinci) procente, Germania si Spania de 4 (patru) procente, Marea Britanie de 2,5%, Estonia, Letonia, Lituania si Malta de 2(doua) procente, alte 5(cinci) tari vor majora doar un procent rata standard nationala, respectiv: Cehia, Grecia, Olanda, Romania si Slovacia, iar Franta va rotunji cota standard de TVA de la 19,6% la 20%;
. Exista patru state care nu trebuie sa faca nimic in aceasta privinta, deoarece inregistreaza exact cota propusa de 20%: este vorba de Austria, Bulgaria, Italia si Slonia.
. 7 (sapte) tari sunt in situatia elaborarii de norme fiscale de relaxare fiscala; Belgia, Irlanda si Portugalia (doar un procent), Finlanda si Polonia - 2 (doua) procente, iar Danemarca, Suedia si Ungaria vor trebui sa reduca 5(cinci) procente.
Pentru a studia impactul unei cote unice de TVA asupra cresterii economice din tarile membre s-a folosit metoda de analiza econometrica, construindu-se un model regresiv de tip "Pool Date" pe baza datelor statistice referitoare la cele 27 de tari EU. Rezultatele nu au fost incurajatoare: instituirea unei cote de 20% are un impact negativ asupra tarilor cu un nil de trai ridicat si prin urmare dezavantajeaza puternic 12 tari membre: Italia, Olanda, Belgia, Franta, Germania. Austria, Finlanda, Marea Britanie, Suedia, Danemarca, Irlanda si Luxemburg. Tarile cu un nil de trai mai redus sunt avantajate -respectiv 15 tari UE: Bulgaria, Romania, Lituania, Slovacia. Polonia, Letonia, Ungaria, Estonia, Cehia, Malta, Portugalia, Slonia, Grecia. Cipru si Spania.
Concluzia este imediata: tarile puternice, cu un nil de trai ridicat, adica statele cu chime in cadrul blocului comunilar nu sunt avantajate de o decizie comunitara de implementare a unei cote standard de TVA de 20%. Celelalte tari - noi aderate in Uniunea Europeana - si cu un nil mai redus de trai -sunt favorizate de o astfel de ipoteza. Totusi, in prezent, tarile din primui grup sunt cele care traseaza regulile de baza pentru functionarea spatiului unic european.
Apreciez ca o astfel de situatie in care toale statele membre ar accepta o cota unica standard de TVA este in prezent irealizabila. Unanimitatea a 27 state este, evident, imposibil de atins, in plus dezbaterea realizata este desigur simplista, deoarece spatiul comunitar inregistreaza si cote reduse de TVA si chiar cote supra-reduse, a caror armonizarea este chiar mai greu de realizat, in plus existand si cota zero care de asemenea ar genera o ampla tema de discutie. in cazul acesta absurd al acceptului unanim al blocului ELJ27, s-ar vorbi nu doar de armonizare ci chiar de conrgenta - un impozit cu o cota unica pentru tot blocul comunitar.
Ca parte a crearii pietei interne a fost introdus sistemul comunitar prhind accizele pe data de 1 ianuarie 1993. Legislatia comunitara defineste produsele pentru care pot fi percepute accizele impreuna cu un sistem minim de cote pentru fiecare grup de produse. Statele membre pot mentine sau introduce accize cu privire la alte produse, cu conditia ca ele sa nu presupuna formalitati legate de trecerea frontierelor interne ale Comunitatii Europene si in conditiile obligatiilor silite prin Tratatul CE. Concret, sistemul comunitar privind accizele cere statelor membre sa concentreze impozitarea speciala a bunurilor pe trei categorii de produse, respectiv: uleiurile minerale, produsele pe baza de tutun si b
auturi alcoolice.
Baza legala a impozitarii directe implica clarificarea situatiei acestor impozite in cadrul spatiului unic european: aceste impozitele directe pana in prezent nu sunt armonizate, ci mai ales coordonate la nilul Uniunii Europene. Principalele masuri comunitare in acest domeniu au avut ca scop facilitarea cooperarii administrati dintre autoritatile fiscale nationale si eliminarea obstacolelor in calea activitatii transfrontaliere a intreprinzatorilor. Impozitele sunt administrate la nil national sau subnational. Cooperarea dintre administratiile nationale are loc, in principal, in temeiul conntiilor bilaterale privind impozitele, dar si conform regulilor armonizate cu privire la asistenta reciproca. Apreciez ca, evitarea dublei impuneri este o conditie obligatorie pentru a se asigura dezvoltarea relatiilor economice in interiorul pietei interne a Uniunii Europene.
Dintre impozitele directe, principala armonizare care a avut loc in domeniu! impozitarii societatilor comerciale este cea cu privire la impozitul pe capital. Directiva care reglementeaza aceasta impozit este importanta mai ales prin faptul ca reprezinta o bariera impotriva crearii unor impozite similare. in privinta impozitarii companiilor, trebuie marcat un moment important si anume sedinta HCOFIN din 1 decembrie 1997, unde s-a connit in unanimitate un asa-numit "Pachet fiscal pentru combaterea concurentei fiscale neloiale", respectiv: 1.codul de conduita privind impozitarea afacerilor; 2.elementele cheie ale impozitarii dobanzilor: 3.acordul de principiu cu privire la necesitatea eliminarii impozitelor asupra platilor transfrontaliere a dobanzilor si redenteior intre companii.
Dintre acestea, subliniez mai ales Codul de conduita privind impozitarea afacerilor (a carui importanta a denit evidenta mai ales de-a lungul ultimilor ani) care se refera la acele masuri care afecteaza, sau pot sa afecteze semnificativ amplasarea afacerilor in Comunitatea Europeana. Masurile fiscale care presupun cotele efecti de impozitare cu mult mai joase decat cele ce in mod norma! se aplica in statele membre respecti, inclusiv impozitarea ia nilul zero, sunt apreciate ca prejudiciabile (nedorite).
Armonizarea fiscala in cazul impozitelor suportate de societatile multinationale a denit in ultimii ani un subiect aprins de discutii in intreg blocul comunitar. in anul 2004, pe fundalul unor semnale puternice mediatice privind efectele delocalizarii, mai multe autoritati din Europa Occidentala s-au pronuntat spre introducerea unei cote de impozitare armonizate la nil european. Este proiectul extrem de curajos, in opinia autorului, al "impozitului unic european', dar si irealizabil in conditiile existentei cunoscutei reguli a unanimitatii din Uniunea Europeana. Interesanta este evolutia discutiilor privind o cota armonizata de impozitare societara: preocuparile s-au schimbat puternic in ultimele trei decenii: in anul 1975, Comisia Europeana initia un proiect de directiva care ar fi silit o cota minima de impozitare de 45%, in anul 1992 apare Raportul Comitetul Ruding care propunea o cota minima de 30% si o cota maxima de impozitare de 40% si iata ca anul 2004, ministrul olandez de finante Gerrit Zalm sugereaza un nil minim de impozitare de 20%. in prezent stim ca exista posibilitatea ca, din anul 2010, sa existe o baza de impozitare unica in cazul companiilor cu activitati in mai multe tari comunitare. La inceputul anului 2008, Comisia Europeana intentioneaza ca inainteze o propunere legislativa pentru armonizarea sistemelor fiscale corporati, iar reglementarile ar putea intra in vigoare din anul 2010, dar acest lucru este posibil doar cu acordul membrilor din blocul comunitar. Acest proiect are drept scop reducerea complexitatii si a costurilor aferente activitatilor societatilor multinationale care se confrunta cu sisteme de impozitare diferite de la un stat la altul.
Eforturile Comisiei Europene privind initiativa de a realiza o baza fiscala comuna pentru impozitarea societatilor multinationale incep sa se concretizeze prin progrese altadata de neinchipuit. De aceea este necesara renuntarea ia regula unanimitatii in favoarea ideii de cooperare extinsa: in plus, in timp ce opozitia unor state membre ar putea stanjeni unele miscari in directia reformei fiscale coporationale din Uniunea Europeana, unanimitatea nu mai este necesara pentru ca un grup de stat membre pentru adoptarea unei politici. Conform prederilor referitoare la cooperarea extinsa (articolele 43-45 din Titlul VII al Tratatului Uniunii Europene), circa 8(opi) state membre pot lucra impreuna in derea adoptarii unei politici comune, atata timp cai aceste eforturi, intre altele, nu sunt discriminatorii fata de statele membre neparticipante, iar politica elaborata va fi folosita in ultima instanta. in faza avansata in care se afla Comisia Europeana, consider ca sansele ca aceste proiecte sa devina realitate sunt, in opinia autorului, foarte posibile. Trebuie sa mentionez ca suntem in categoria celor care sustin acest proiect de o importanta majora pentru intregul spatiu comunitar. in conditiile unei colaborari extinse, apreciez ca este extrem de probabil ca in urmatoarea perioada Comisia Europeana sa obtina o crestere a sustinatorilor proiectului sau si deci sa obtina o cooperare insemnata. Totusi imi mentin pozitia sceptica ca vom putea vorbi in urmatorii ani de o conrgenta absoluta, respectiv de un impozit unic corporativ european, asadar prin armonizare in cazul impozitarii directe -■ in general - si a impozitarii corporati - in particular - apreciez ca notiunea importanta este armonizarea fiscala obtinuta prin cooperare.In acest sens recomand utilizarea cotei unice de impozitare societara de 20% (cota propusa de ministrul, olandez de finante Gerrit Zalm in anul 2004), dar urmaresc in acelasi timp care este situatia tuturor celor 27 state membre pentru aceasta rata fiscala: Sa presupunem in mod absurd ca la nilul anului 2007 toate cele 27 tari membre au acceptat o cota unica de impozitare comuna aplicata societatilor multinationale de 20% si incepand cu anul 2008 isi vor alinia ratele fiscale corporationale la cota unica comunitara. Ce ar insemna acest lucru pentru cele 27 tari membre:
. noua tari s-ar afla in ipostaza majorarii cotelor de impozitare: Bulgaria si Cipru vor trebui sa-si dubleze aceste rate fiscale,Irlanda ar inregistra o majorare a cotei de impozitare de 7,5%, Letonia, Lituania si Polonia vor opera reforme fiscale in derea
cresterii cotei de impozitare societare cu 5(cinci) procente, tara noastra alaturi de
Ungaria vor creste cota de impozitare cu doar 4(patru) procente, iar Slovacia doar cu
un procent;
. toate celelalte tari vor opera insa reduceri a pori fiscale corporationale, din care unele
majore: Germania si Italia aproape isi vor injumatati ratele fiscale, Malta trebuie sa taie
14% din cota nationala de impozitare, de asemenea peste zece procente reduc si
Spania, Franta si Belgia. Reduceri mai reduse (sub cinci procente) observam la Estonia
(doar 2%), Cehia (4%), Austria, Grecia. Slonia (5%), iar Olanda, Finlanda,
Portugalia, Danemarca, Suedia si Luxemburg sunt constranse de aceasta masura fiscala
sa itereze o cota de impunere asupra companiilor mai mica cu peste 5(cinci) procente.
Desigur ca aceste posibile variante sunt pur teoretice. in realitate blocul comunitar
nu se poate gandi in prezent la un impozit corporativ unic. insa se poate estima ca in pozitia
actuala extrem de avansata in care se afla Comisia Europeana, pare foarte posibila obtinerea
suportului pentru pregatirea unei masuri legislati care sa introduca Baza Consolidata
Comuna de Impozitare in Uniunea Europeana. Dupa rezolvarea unor probleme de ordin
tehnic care vizeaza definirea exacta a acestei baze fiscale consolidate comune, daca,
Comisia va fi capabila sa mentina suportul a mai mult de 8(opt) state membre, s-ar putea
lua decizia sa se efectueze reforma fiscala corporationala printr-o metoda mai accesibila:
prin cooperare extinsa. in acel punct, daca beneficiile economice pe care Comisia sustine ca
o baza fiscala corporationala consolidata comuna s-ar materializa in realitate, atunci poate
si celelalte state membre, ar descoperi ca si ele ar putea beneficia de o cooperare mai mare.
Subliniez o caracteristica importanta care defineste intregul bloc comunitar:Impozitele asupra muncii sunt extrem de ridicate in Uniunea Europeana, iar acest lucru este
vizibil prin procentele ridicate in PIB realizate la nilul anilor 1995-2005 de 20,7% ceea
ce insemna ca asigura circa 51% din presiunea fiscala comunitara pentru aceeasi perioada.
Evident imi exprimam opinia pentru reducerea presiunii fiscale asupra muncii si apreciez
benefica inlocuirea acestor impozite prin identificarea altor surse de nituri fiscale: o
alternativa recomandata a Comisiei Europene ar fi folosirea impozitelor pe consum si aImpozitelor asupra proprietatilor. O alta varianta o consider a fi utilizarea impozitelor
pentru protectia mediului. Sustin ca o reducere a sarcinilor fiscale pentru angajatori ar oferi
un impuls puternic activitatilor economice si crearii de noi locuri de munca, iar acesta ar
determina dezvoltarea pietei muncii in Uniunea Europeana si in plus, ar duce la o diminuare
considerabila a somajului.
Legislatia Uniunii Europene considera prenirea evaziunii si sustragerii fiscale drept o sectiune distincta a modulului privind impozitarea, separat de principiile generale, impozitarea directa, impozitarea indirecta si alte impozite. in Comunitatea Europeana, evaziunea fiscala este abordata din perspectiva directilor care definesc metodele definiti integrate in colectarea fondurilor proprii ce rezulta din TVA, respectiv impozitele legate de productie si import. Scopul principal urmarit de legislatia Uniunii Europene in ceea ce priste evaziunea fiscala este de incurajare a unei mai stranse colaborari intre autoritatile statelor membre, cursuri de pregatire intre oficialitati si specialisti, pentru familiarizarea lor cu diferite tipuri de frauda, pentru prenirea si depistarea fraudei si pentru analiza riscurilor.
Din studiul asupra ansamblului de politici fiscale se remarca diferente majore la nilul statelor comunitare. Analiza indicatorilor fiscali pentru 25 state membre in intervalul 1995-2005 a demonstrat ca tarile chi aderate in Uniunea Europeana (primele 15 tari membre) detin cele mai mari presiuni fiscale din intreaga Comunitate Europeana. Dintre acestea Suedia si Danemarca inregistreaza constant cele mai mari impozite. Ultimele 10 tari membre (in aceasta analiza nu s-au luat in calcul noile aderate la 1 ianuarie 2007: Romania si Bulgaria) inregistreaza ponderi ale impozitelor si taxelor in P1B mult mai reduse decat grupul UE15. Presiunea fiscala a statelor UE oscileaza in cadrul unei interval extrem de larg, avand limita minima de 30% (in Lituania) si peste 50% (in Danemarca). Analiza pentru cele trei mari grupe de impozite si taxe: impozite indirecte, impozite directe si contributii sociale pentru acelasi interval, arata in linii mari aceleasi informatii - maxima este detinuta constant de una din tarile Suedia sau Danemarca (pe alocuri Luxemburg), iar minima apartine unei tari din grupul ultimelor 10 tari aderate.
La nilul Comunitatii Europene s-a demonstrat ca asigurarea cresterii economice este determinata in proportie de aproape 50% de efcetele masurilor de politica fiscala (a se dea formula matematica nr. 28 din modulul XIV). Se poate concluziona asadar fara retineri ca fiscalitatea din Uniunea Europeana este importanta pentru cresterea economica comunitara cuantificand aproximativ jumatate din valoarea indicatorului PIB-ului pe cap de locuitor. in plus printr-o relatie matematica s-a iterat ca, dincolo de orice indoiala, in perioada 1995-2005, peste tot in Uniunea Europeana, fiscalitatea a fost un subiect important, implicatiile practice ale acesteia fiind majore pentru mediul economic.In ce priste armonizarea mecanismului fiscal, s-au urmarit elemente comune ale formelor de impunere si s-au propus cateva elemente de armonizare fiscala:
1. clasificarea unica in statele din Uniunea Europeana a contribuabililor in doua categorii: persoane fizice si persoane juridice;
2. utilizarea unui format unic al numarului de identificare fiscala in Comunitatea Europeana, format din prefixul EU si urmat de un numar de 10 (zece) caractere (recomandabil cifre) - pentru asigurarea simplificarii procedurilor fiscale, usurintei in utilizare, recunoasterea imediata a partenerilor de afaceri din spatiul unic european;
3. in ce priste nilul de administrare al categoriilor mari de impozite si taxe, administratia fiscala centrala este vazuta drept beneficiara unica a impozitelor directe, tax"i pe valoarea adaugata si a accizelor, dar nu si contributiile sociale;
4. in privinta colectarii impozitelor directe, se recomanda retinerea la sursa in toate cele 27 tari ale Uniunii Europene in cazul: salariilor, dividendelor si a dobanzilor.
5. pentru impozitul suportat de societatile comerciale, tarile membre folosesc ca forma unirsala de impunere autoimpunerea, respectiv companiile platitoare a acestui impozit isi determina obligatia de plata si realizeaza evaluarea bazei de impunere de catre contribuabilii persoane juridice, de asemenea utilizeaza forma de impunere provizorie, respectiv in cursul anuiui fiscal companiile determina si efectueaza plati anticipate si forma de impunere definitiva (la sfarsitul perioadei fiscale) cand depun declaratia anuala definitiva.In continuare, pentru armonizarea mecansimului fiscal s-au analizat instrumentele impunerii din Uniunea Europeana, respectiv cel mai cunoscut instrument de impunere -declaratia fiscala. Recomand armonizarea raportarilor privind impozitul pe nitul persoanelor fizice, impozitul pe profitul societatilor comerciale si a taxei pe valoarea adaugata, propunand termene de depunere a acestor declaratii (si termene de plata), modalitati de raportare (diferentiate pentru contribuabilii mari si mici in cazul TVA si a impozitului pe profit), posibilitati de intocmire a acestor raportari (computerizate).
Deoarece prin armonizarea fiscala a mecanismului fiscal s-a cerectat si activitatea de urmarire si percepere a impozitelor si taxelor, am urmarit posibilitatea de perfectionarea normelor fiscale a statelor membre in derea comparabilitatii acestora si am identificat o trasatura comuna in ceea ce priste aplicarea de penalitati de intarziere pentru necompletarea ia timp a declaratiilor fiscale, ne indeplinirea obligatiei de plata la termenul legal si raportarea incorecta a informatii!or fiscale este o practica intalnita in tot blocul comunitar. intrucat practica din Statele Unite ale Americii este o sursa bogata de inspiratie pentru spatiul UE am recomandat modelul Si'A unde se aplica o penalizare pentru nedepunerea la timp a declaratiilor fiscale de 5% pentru fiecare luna (sau fractiune de luna), dar cumulat nu mai mult de 25% din suma de plata, pentru neefectuarea platii in cadrul termenelor silite de lege - penalizarea este de 1/2 din impozitul neplatit pentru fiecare luna (sau fractiune de luna), dar cumulat nu mai mult de 25% din suma de plata. in SUA, rata creste pana la 1% pe luna cand situatia ramane neschimbata, si se micsoreaza pana la Va.% atunci cand platitorul incheie un contract de plati pe care le efectueaza la timp. in SUA se considera ca greseala de a nu declara penalizarea este mult mai mare decat neachitarea acesteia. Raportarea incorecta a cuantumului de plata este penalizata cu cote ce variaza de la 20% pana la 75%, in functie de seriozitatea infractiunii. Dobanda asupra penalizarii creste in functie de scadenta declaratiei sau de prelungirea scadentei respecti. Dobanda pentru deficitul fiscal porneste de la data scadentei, fara a tine cont de prelungiri. Dobanda neplatita se adauga la dobanda pentru penalizari. Pentru penalizari dobanda creste de la data notificarii pana la data solicitata sau silita pentru penalizare. Rata dobanzi pentru neplata variaza in functie de tipul declaratiei. Pentru declaratiile individuale rata actuala este de 7% (calculata pe zile), iar pentru corporatii este de 9%.
and structura aparatelor fiscale din Uniunea Europeana si principalele atributii ale acestora, am realizat propuneri de armonizare a cadrului institutional din spatiul comunitar. Analiza intreprinsa a vizat extinderea regulii majoritatii pentru a deni regula unirsal valabila in Comunitatea Europeana, dar si modelul aparatului fiscal al SUA, pe care l-am folosit adeseori drept sursa de inspiratie. Mentionez doar cateva elemente de armonizare propuse, cum ar fi:
I. - armonizarea functiilor managementului aparatelor fiscale din tarile membre - 8 (opt) functii recamandate tuturor celor 27 organisme fiscale nationale:
1. asigurarea organizarii unei divizii separate destinata marilor platitori de impozite si taxe;
2. indeplinirea functiei de colectare a datoriilor fiscale;
3. functia de evaziune fiscala;
4. existenta de centre dedicate procesarii tranzactiilor;
5. functia destinata rezolvarii contestatiilor fiscale;


6. functia completa de IT;
7. realizarea de audituri integrale pentru toate impozitele si taxele;
8. utilizarea aceluiasi principiu de structurare: bazat pe tipul platitorului de impozite si taxe.
II. - atributii comune ale administratiilor fiscale din tarile membre privind colectarea impozitelor, taxelor si a altor nituri fiscale:
1. prelungirea perioadei de plata, pentru intervale de timp bine delimitate;
2. incheierea unor aranjamente de plata;


3. colectarea de la o terta parte;
4. restrictionarea calatoriilor in strainatate pentru debitor;


5. aranjamente de sechestrare a actilor debitorului;
6. incheierea afacerii debitorului sau anularea licentei de functionare;


7. compensarea debitelor prin credite fiscale;
8. obtinerea gajului asupra actilor debitorului;


9. retineri din platile gurnamentale a!e debitorului;
10. initierea falimentului.
lii. - asigurarea de practici manageriale identice in aparatele fiscale din ceie 27 tari UE si anume-. 1 .intocmirea si publicarea de uri de afaceri pe mai multi ani;
2. realizarea si publicarea de standarde de furnizare a serviciilor specifice;


3. publicarea raportului privind realizarile anuale;
4. respectarea drepturilor platitorilor de impozite in documente oficiale si legislati.
Studiul situatiilor privind contenciosul fiscal in unele tari membre a determinat obtinerea unei propuneri personale: recomand ca, in toate statele membre, contenciosul fiscal sa urmareasca obiectivul contenciosului fiscal francez, respectiv: controlul activitatii fiscului si apararea drepturilor contribuabilului, si sa devina la fel ca in Franta un "drept al drepturilor contribuabililor". In plus apreciez 2(doua) drepturi care ar trebui impuse peste tot in Uniunea Europeana: 1.asigurarea restituirii sumelor nedatorate contribuabililor (conform modelului spaniol), adica asigurarea dreptului contribuabilului de a i se restitui sumele platite, dar nedatorate, precum si incasarea dobanzilor legale si 2.suportarea cheltuielilor de judecata de catre cel care a pierdut procesul (conform modelului din legislatia fiscala italiana). Sustin ca aceste masuri legislati ar trebui introduse in intreaga Uniune Europeana, deoarece in acest fel se asigura o egalitate de tratament juridic intre stat si contribuabil.

Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact