Managementul ca stiinta. esenta si obiectivele managementului

MANAGEMENTUL CA STIINTA. ESENTA SI OBIECTIVELE MANAGEMENTULUI

ÑCuvinte cheie - management, administratie, conducere, leaderitate, organizatie sociala, context intern, context extern

Astazi, putine profesiuni si ocupatii sunt atat de provocatoare ca managementul organizatiilor sociale moderne. Apare necesitatea unor conducatori capabili sa actioneze eficient si performant in conditiile complexitatii si incertitudinii, sa ia decizii privind oamenii, activitatea si viata lor, atat in prezent, cat si in perspectiva.

In consecinta, managementul unei organizatii nu este o sarcina usoara caci, a fi manager astazi inseamna a fi responsabil fata de: angajatii proprii si de bunastarea lor; realizarea obiectivelor si sarcinilor organizatiei, de eficienta si performanta ei; de asigurarea produselor, bunurilor sau serviciilor oferite clientilor organizatiei; de continua ridicare a calitatii si competitivitatii ofertei lansate piata; si, nu in ultimul rand, fata de societatea in care actioneaza, de confirmarea si promovarea valorilor si idealurilor societatii respective.

1.Esenta si obiectivele managementului

Realizarea unor deziderate de factura celor de mai sus reclama, inainte de toate, clarificarea semnificatiei, continutului si esentei managementului, ca teorie dar si ca practica.

Scurt istoric - Frederick Taylor (1856-1915) si la Henry Fayol (1841-1925) sunt considerati parintii managementului. Frederick Winslow Taylor, inginer american, promotor al curentelor de rationalizare a muncii in scopul intensificarii ei, propune o plata pentru pi 858e42i esele normate si o alta plata pentru piesele date peste norma. Sistemul taylorist de salarizare capata o larga raspandire. In 1911, F.W. Taylor, a publicat Principiile managementului stiintific, lucrare in care precizeaza cele patru principii ale managementului stiintific. Henry Fayol, inginer si geolog francez, a condus numeroase intreprinderi miniere, afirmandu-se ca principalul promotor al miscarii europene de management al intreprinderilor. Principala sa lucrare a fost Administration industrielle et generale. Prevoyance, organisation, comandament, coordination, controle. Paris, 1916.

Etimologia Managementul este considerat in mod diferit, in functie de doua perspective lingvistice principale, francofona sau anglofona. In prima, etimologic managementul echivaleaza cu a tine in mana si a stapani, a conduce cu mana forte, ceea ce implica ideea controlului actiunii si orientarea sau directionarea ei. In limba engleza curenta, to manage semnifica a se aranja pentru, a face astfel incat. In aceasta acceptiune, managementul ar fi arta de a face ceea ce trebuie, pentru ca rezultatul urmarit sa fie atins, arta de a fi eficace.

Semnificatii Pentru a lamuri care este semnificatia conceptului de management ar trebui precizate si sensurile  unor termeni ce au aceeasi arie de circumscriere. Aceste concepte sunt: - conducere, administrare, leadership. La o prima analiza acesti patru termeni sunt sinonimi, desemnand in mare aceleasi activitati. Totusi diferentierile sunt majore:

Conducere-management Potrivit opiniei profesorului american Waren Bennis conducatorii sunt oameni care fac ceea ce trebuie sa faca, in vreme ce managerii fac ceea ce fac, asa cum trebuie.

Administratie-management Prin administrare, Waren Bennis intelege abordarea problemelor cotidiene, conventionale, marunte, iar prin conducere - abordarea problemelor mari, de perspectiva. Se trece de la aplicare la concepere, de la structuri formale si proceduri la functii si relatii.

Lideritate-management

Spre deosebire de management care este considerat o conducere formala, institutionalizata, leadership-ul este inteles ca o conducere realizata la nivel grupal, informal, iar liderul ca sef, conducator al acestui grup.

Accentul trece de la management la leadership, de la dezvoltare si optimizare la transformare si schimbare, de la realizarea unor functii la performarea unor roluri, de la dirijarea oamenilor la inspirarea si mobilizarea lor.

Dincolo de terminologie, problema fundamentala ramane cea a esentei managementului. Este el o stiinta, avand un domeniu sau obiectiv propriu de investigatie, metode si tehnici de cercetare si modalitati specifice de actiune? Sau este doar o practica, o tehnica, ori o arta prin intermediul careia conducatorii de intreprinderi, oganizatii, etc. isi exercita responsabilitatile, in conditii si in contexte specifice, locale, zonale, regionale, nationale, etc.?, deci intr-o mare diversitate de situatii si medii sociale?

In realitate, managementul este si un ansamblu de discipline teoretice, metode si tehnici care privesc conducerea, gestiunea, administrarea si organizarea intreprinderilor, cat si arta de a-i face pe oameni sa lucreze productiv si eficient, fie in calitatea lor de membri ai organizatiilor sau institutiilor, fie in calitate de clienti, beneficiari, furnizori, actionari, etc. Dar, managementul astazi, este conceput si practicat si ca organizarea schimbarii, orientata spre crearea bogatiei prin intermediul satisfacerii cat mai depline a necesitatilor omului.

In sinteza, managementul are ca substanta si obiectiv esential, obtinerea excelentei in orice tip de organizatie sociala si umana. Ceea ce echivaleaza cu un model de actiune, spre care trebuie sa tinda si caruia trebuie sa i se conformeze orice actiune concreta, dincolo de conditiile si particularitatile locale ale muncii si chiar, impotriva lor.

2. Principii manageriale generale

Realizarea obiectivelor manageriale implica punerea in aplicare a urmatoarelor principii generale ale acestuia: obtinerea eficacitatii, apel permanent la rationalitate, organizarea sistematica a tuturor activitatilor, efort continuu pentru obtinerea celei mai bune performante posibile.

Aplicarea acestor principii presupune practicarea managementului ca proces complex de planificare, organizare, asigurare de personal, control si conducere sistematica a ansamblului activitatilor dintr-o organizatie, in vederea realizarii obiectivelor comune ale acesteia.

Ca proces, managementul se refera la un set de sarcini si de activitati in curs de desfasurare si in corelatie una cu alta. Dar, el se practica si ca activitate sistematica, de introducere a ordinii in conducerea si desfasurarea activitatilor, astfel incat acestea sa fie recunoscute si consistente cu setul de obiective si cu asteptarile convenite de membrii organizatiei.

Principiile managementului apar formulate chiar in lucrarile parintilor managementului - Frederick Winslow Taylor, La direction scientifique des enterprises (Ed. Dunot, Paris, 1957) si Henri Fayol, Administration industrielle et generale (Paris, 1916).

Taylor dezvolta patru principii manageriale: abordarea stiintifica a problematicii fiecarui domeniu de activitate, a selectiona cu grija angajatii care au aptitudini pentru activitatea respectiva, a pregati angajatii sa-si exercite munca oferindu-le stimulente, a-i sprijini pe lucratori sa-si exercite atributiile, planificandu-le sarcinile.

H. Fayol propune 16 principii menite sa ghideze activitatea managerilor: principiul autonomiei, responsabilitatii si autoritatii, al disciplinei in munca, al unitatii de comanda, al unitatii de actiune, al subordonarii intereselor particulare celor generale, al salarizarii personalului, al centralizarii-descentralizarii, al ierarhiei in conducere, al ordinii, al echitatii, al stabilitatii personalului, al initiativei, al unirii personalului, al instruirii permanente, al inovarii in conducere, si a acorda zilnic cinci minute pentru reflectie.

3. Contexte manageriale. Contextul intern si contextul extern al managementului

Descifrarea fundamentelor managementului eficace intr-o organizatie implica intelegerea sistemului in care managementul actioneaza, identificarea elementelor constitutive ale organizatiei, variatele activitati ale managementului si conceptele critice relevante pentru natura actiunilor manageriale.

Contextul implica: recunoasterea faptului ca managementul actioneaza intr-un sistem care este in ultima instanta .un set de activitati coordonate care functioneaza ca un tot (intreg); ca sistem, organizatiile coordoneaza activitati prin intermediul subsistemelor, in vederea transformarii input-urilor de orice fel in output-uri (produse, bunuri, servicii sau valori); coordonarea acestor activitati din cadrul organizatiei este sarcina centrala a managerului. "Combinatia caracteristicilor care confera identitate proprie sistemului organizational si relatiile sale cu mediul reprezinta contextul."

Contextul intern al managementului este constituit din ansamblul conditiilor si comportamentelor proprii ale unei organizatii (conditii fizice, resurse materiale, tehnologice, umane, financiare, etc.) pe care managerul este obligat sa le organizeze si coordoneze, prin intermediul organizarii unor subsisteme sau departamente, in vederea realizarii obiectivelor organizationale propuse. In acest scop el este obligat sa-si indeplineasca toate functiile si sa desfasoare toate activitatile manageriale ce ii revin pentru ca ansamblul contextului intern al organizatiei sa se structureze si sa functioneze ca un ansamblu integrat, fara fisuri si cu maximum de eficienta si performanta.

Contextul extern al managementului reprezinta mediul extern al unei organizatii si este format din sase domenii sau arii de realitati economico-sociale fundamentale :

- competitorii (organizatii care ofera aceleasi produse sau produse similare pe piata). Pentru manageri este esential sa cunoasca, sa inteleaga actiunile competitorilor pe piata pentru a fi in masura sa ia decizii privind propriile sale oferte de piata ;

- schimbarile tehnologice generate de dezvoltarea noilor tehnici de producere a produselor sau serviciilor care implica schimbari tehnologice interne;

- conditiile economice - ratele inflatiei, ratele imprumuturilor, produsul national brut, oferta de moneda s.a. sunt conditii economice care influenteaza modul in care managerii opereaza intr-o organizatie. Ele trebuie intelese de catre manageri pentru a evita pierderile din organizatie;

- valorile si atitudinile sociale - schimbarea valorilor si atitudinilor in societate pot afecta modul in care clientul raspunde la un produs si, deci, pot influenta vanzarile, pot determina schimbarile;

- procesele politice - actiunile partidelor politice, a conducerilor si organizatiilor locale, sistemele judiciare, etc. sunt parti ale proceselor politice care influenteaza managementul in organizatii;

- conditiile fizice - evenimentele naturale care pot avea loc: seceta, ploi, zapada, tornade, furtuni, cutremure de pamant, etc. impun anumite precautii pentru manageri, intrucat toate influenteaza viata organizatiilor si activitatea managerilor.