Metode de management al claselor in care sunt elevi cu dificultati de invatare

METODE DE MANAGEMENT AL CLASELOR IN CARE SUNT ELEVI CU DIFICULTATI DE INVATARE

Dificultatile de invatare constituie o formula terminologica care incearca estomparea unor notiuni care pot traumatiza si stigmatiza ( deficienta, incapacitatea). Pe la mijlocul anilor exista chiar o tendinta pronuntata in literatura de specialitate anglo-saxona de a se extinde semnificatia acestei sintagme la toata gama de handicapuri in plan psihopedagogic.

Sensul initial si cel mai raspandit la ora actuala in lume are in vedere "tulburarile specifice de invatare" care se refera la tulburare cu dominanta psihomotorie sau psihoafectiva ( fara deviatii semnificative ale comportamentului), la copiii cu ritm lent de invatare, la cei cu intelect liminal ori cu deficiente usoare, indeosebi de ordin perceptiv si cognitiv ( tulburarile instrumentale).

Profesorii  se plang in repetate randuri ca elevii cu dificultati de invatare sunt nemotivati. Cand elevii incearca imposibilul esecul este inevitabil. Esecul scade nivelul de motivatie. Esecurile repetate scad interesul fata de sarcini si implicit increderea in sine. Insa motivatia si interesul fata de sarcini pot fi create prin schimbarea completa a procesului educativ.

Daca elevii incearca sa rezolve doar ceea ce e posibil, succesul pare sa fie aproape. Succesul trezeste interesul; succesele repetate duc la o mai mare incredere in sine, iar daca acestea sunt continue, vor motiva elevul.

In ajustarile facute pentru a ajuta copilul cu dificultati de invatare, profesorul trebuie sa tina cont de doua obiective:

Sa scada frustrarea si sentimentul esecului;

Sa creasca succesul.

Aceste obiective majore pot fi atinse tinandu-se seama de un singur reper: sa nu ceri niciodata imposibilul.

Este evident faptul ca elevii cu dificultati de invatare au nevoie de o structurare a mediului in care isi desfasoara activitatea.

Printr-o disciplina adecvata si un bun management al clasei profesorul il poate determina pe elevul cu dificultati de invatare sa fie cooperant si atent.

Ajustari aduse in managementul clasei

O buna organizare a clasei face posibil ca elevul cu dificultati de invatare sa nu devina o influenta distrugatoare pentru ceilalti elevi.

Distractibilitatea si slaba concentrare a atentiei sunt unele din cauzele majore ale esecului la clasa al copilului cu dificultati de invatare. Copilul care nu acorda atentie sarcinii e clar ca face " altceva" si de cele mai multe ori acel "altceva" va produce zgomot sau miscari care vo 515h72f r deranja restul clasei. De aceea, primul obiectiv al profesorului este, sa-i stabileasca elevului cu dificultati de invatare niste limite solide, bine determinate, deoarece dificultatea elevului de a-si focaliza atentia asupra sarcinilor nu trebuie sa devina problema intregii clase.

Locul in clasa.

De obicei, elevii cu dificultati de invatare sunt atenti un interval mai scurt de timp decat restul colegilor. Deoarece perioada de concentrare este mai scurta, in mod frecvent isi ridica ochii de la sarcina pe care o are si incepe sa "verifice" ce se intampla in jurul lui. Daca observa ceva interesant, acest lucru ii distrage atenti si astfel, nu se mai intoarce sa-si continue sarcina.

Orice lucru din mediul copilului cu dificultati de invatare concureaza cu atentia acestuia. Chiar si printre elevii cu dificultati de invatare puternic motivati, care si-au dezvoltat deprinderi de invatare adecvate, dificultatile in ceea ce priveste concentrarea sunt tipice.

Un truc pe care il poate folosi profesorul, este, de a-l aseza pe acest elev intr-un loc in care sa fie cat mai putini factori distractori. De obicei, partea din fata incaperii este o buna locatie. Daca elevul este pozitionat in extremitatea stanga sau dreapta a randului din fata posibilitatea distragerii atentiei poate fi redusa la minim.

Unii elevi cu dificultati de invatare nu trebuie plasati in primul rand al clasei. Pentru cei cu hiperactivitate sau cei care au probleme serioase de comportament, simplul fapt ca se afla asezati in fata intregii clase  ii transforma in "actori cu audienta". Copilul hiperactiv, fie ca are dificultati de invatare sau nu, incepe sa se miste, sa sara, sa bata, sa se atarne de scaun, sa se plimbe prin clasa. In cea mai mare parte a timpului va fi in miscare. Este inutil sa incerci sa-i limitezi nivelul de activitate ( ex: "nu mai sari!", "nu mai fugi!"). E de preferat sa-i limitezi teritoriul, spatiul.

De obicei, capacitatea unui copil hiperactiv de a distrage atentia celorlalti elevi este mai mica,daca el e asezat intr-unul din randurile din spatele clasei. O metoda mai eficienta consta in a-i da elevului un set de reguli stabilite de comun acord. De ex: " te poti misca liber in aceasta zona din clasa, cu conditia sa-ti indeplinesti sarcina si nu-i deranja pe ceilalti". In momentul in care se stabilesc limitele teritoriului elevului, acestea trebuie facute foarte clar. La copiii mai mici ar fi necesar sa li se marcheze teritoriul cu  creta sau cu o bucata de banda adeziva, astfel incat elevul sa stie exact care ii sunt limitele spatiale impuse. Aceasta abordare ii da posibilitatea profesorului sa exercite un control ridicat asupra unui copil hiperactiv. Dar aceasta metoda va da rezultate numai daca toate regulile stabilite sunt intarite.

Nu trebuie sa i se aloce elevului hiperactiv un spatiu larg, dar nici nu trebuie plasat intr-un colt unde sa fie izolat de restul clasei.

Cu toate ca astfel de masuri pot fi in unele situatii necesare, inainte ca ele sa fie puse in practica profesorul trebuie sa se consulte cu psihologul sau psihopedagogul de la clasa.

Intotdeauna, in selectarea unui loc ideal in clasa pentru elevul cu dificultati de invatare, profesorul trebuie sa aleaga un loc linistit, care sa-i permita o vedere buna elevului si cu doar cativa colegi in jur.

Colegii din jur pot fi la fel de importanti ca si locul pe care il are elevul cu dificultati de invatare in clasa. Copilul cu dificultati de invatare nu trebuie sa fie asezat langa copii care il tachineaza.

Colegul de banca

" La ce pagina suntem?" " Care rand trebuie sa-l citim?" "Care erau cerintele?"- sunt doar cateva intrebari pe care elevul cu dificultti de invatare le pune.

Metodele traditionale il forteaza, ori sa-si dea seama singur care e raspunsul, sau sa ceara ajutorul profesorului. Sa-si dea seama singur care este raspunsul rareori il conduce pe elevul cu dificultati de invatare la indeplinirea cu succes a sarcinii. Sa ceara ajutorul profesorului ar fi in regula daca aceste intrebari nu ar fi puse atat de des. La intrebarile elevului cu dificultati de invatare cu privire la lectie, care devin o rutina, poate sa raspunda orice elev care se descurca mai bine la clasa.

Alegand un bun coleg de banca, si stabilind niste reguli precise, profesorul va putea observa ca elevul cu dificultati de invatare va avea o sursa de informare la indemana, alaturi de el.

Profesorul, elevul cu dificultati de invatare si colegul de banca, toti trebuie sa cada de comun acord asupra masurilor speciale pe care le vor propune pentru a crea un plan al "bunului vecin":

celor doi li se va permite sa vorbeasca intre ei ori de cate ori este nevoie, dar in liniste pe durata orelor;

elevul cu dificultati de invatare nu il va deranja pe colegul de banca in mod inutil sau sa foloseasca conversatia ca o scuza de socializare;

colegul de banca va avea o atitudine cooperativa si intelegatoare.

Copiii trebuie sa stie ce fel de intrebari poate sa-i pun elevul cu dificultati de invatare colegului de banca ales special. Vor fi acceptate intrebarile de genul: "ce inseamna acest cuvant?", dar nu vor fi tolarete intrebari de genul:"care e raspunsul la acest exercitiu?". De asemenea, trebuie sa fie explicate si clarificate situatiile in care cei doi nu vor avea voie sa vorbeasca.

Alegerea corecta a copilului care sa indeplineasca rolul colegului de banca ( bunului vecin )poate sa fie dificila. Adesea e mult mai intelept sa-l lasi pe elevul cu dificultati de invatare sa ia parte la demersul facut in scopul alegerii unui posibil candidat. In unele cazuri e mai practic sa se faca o grupa de copii, iar acestia sa se roteasca in fiecare saptamana. Cu acest sistem copilul cu dificultati de invatare va avea acelasi loc in clasa, iar locul de langa el va fi rezervata colegului ales special pentru a-i oferi ajutor pe durata orelor.

Limite si orareu majoritatea

Nu toti copiii cu dificultati de invatare se misca incet, dar pentru majoritatea timpul pare " sa le alunece printre degete". Ori de cate ori li se permite sa iasa din clasa e putin probabil sa-i vezi inapoi in curand. Spre exemplu o iesire de 2 minute pana la baie le ia 5 minute, sau pentru a merge la biblioteca lor le va lua mai mult timp decat ar trebui in mod normal. Aceste lucruri ar trebui prevazute si tolerate. Unii profesori impun o limita de timp elevilor care parasesc clasa ( pentru a merge la baie sau pentru a bea apa). Deoarece majoritatea copiilor cu dificultati de invatare, indiferent de varsta, intampina dificultati in citirea orei intervalul de timp pe care il impune profesorul nu poate fi respectat de acesti copii. Ei au nevoie de ceva care sa-i motiveze, sa-i forteze sa se grabeasca. In acest scop, cand iasa din clasa, elevul ia de pe raft spre exemplu o clepsidra si o aseaza pe banca lui. Daca se intoarce inainte ca nisipul sa se fi scurs ia clepsidra, o pune la loc pe raft si se aseaza in banca. Daca intarzie va fi penalizat. Aceasta metoda are doua avantaje: profesorul nu e intrerupt in timp ce tine ora si nu-i supune pe copiii cu dificultati de invatare la un tratament diferentiat.

Modificari ale materialelor, textelor, lectiilor

Majoritatea elevilor cu dificultati de invatare au probleme in a scrie in caiete raspunsurile la intrebarile ce apar de obicei la sfarsitul fiecarui capitol din manuale. Pentru a nu-i face sa scrie si sa copieze prea mult deoarece acest lucru ii oboseste, li se pot da manuale mai vechi pe care li se permite sa sublinieze. Astfel, in loc sa scrie pe caiet raspunsurile la intrebarile de la sfarsitul capitolelor, elevul va scrie doar nr. paginilor la care raspunsul poate fi gasit, incercuind pe textul din carte unde se gasesc informatiile care se refera la intrebari.

La orele de citire o buna metoda este cea care presupune ca elevul cu dificultati de invatare sa aibe un partener. Elevului cu dificultati de invatare ii este ii este permis sa citeasca impreuna cu o alta persoana. Partenerul poate fi "bunul vecin" sau un coleg de clasa ales special pentru a citi impreuna, un elev mai mare, un adult voluntar, profesorul / invatatorul de sprijin sau psihopedagogul. Chiar daca elevul cu dificultati de invatare si partenerul sau citesc pe rand lectia cu voce tare ei nu trebuie sa isi imparta materialul in mod egal. Se poate admite ca partenerul sa parcurga majoritatea lecturii. Citirea pe perechi nu trebuie limitata doar la doua persoane. Un adult poate cu usurinta sa citeasca cu 2 sau 3 copii odata.

O alta modalitate ar fi aceea ca in momentul citirii elevul cu dificultati de invatare poate fi suplinit de catre o persoana care sa-i citeasca. In momentul in care i se citeste lectia rolul elevului cu dificultati de invatare este de a urmari si el lectia in carte cu atentie. Aceasta este o metoda  ideala si poate fi folosita in acele situatii in care textul citit are un nivel de dificultate ridicat pentru elev sau cand profesorul nu are la dispozitie materiale adaptate special pentru elevii cu dificultati de invatare.

Adaptarea textelor pentru copiii cu dificultati de invatare

Multi elevi cu dificultati de invatare citesc cu greutate textele astfel incat acestea ar trebui sa fie adaptate. Nu este usor sa adaptezi textele lectiilor din domenii ca: stiintele exacte, stiintele naturii, istorie, etc. Daca un elev este capabil sa citeasca doar o mica parte din materialul de studiu asta inseamna ca el va ramane doar cu o parte din mesajul pe care il transmite lectia. Desi se considera ca a selecta dinainte partile care trebuie citite ar fi o metoda buna, se pare ca acest lucru este destul de complicat pentru elev si totodata e timp consumat in plus pentru profesor.

Exista cateva tehnici de baza care pot facilita citirea unor texte:

a)          elevului i se poate cere sa citeasca intrebarile de la sfarsitul capitolului inainte de a parcurge lectia. Astfel, el se poate uita "pe diagonala" peste textpentru a cauta raspunsurile la intrebari. Acest lucru ii ghideaza spre paragrafele cheie ale textului gasind mai usor partile importante si citindu-le;

b)         cineva poate fi insarcinat sa marcheze( sublinieze) paragrafele cheie pe textul elevului. Profesorul ii poate astfel permite sa sara peste randurile nesubliniate care nu au o asa de mare importanta.

c)         

Modificare a sarcinilor care implica scrierea

Majoritatea elevilor cu dificultati de invatare au mari probleme in a-si exprima ideile in scris. De obicei au probleme cu punctuatia si scrierea corecta din punct de vedere gramatical. In schimb, sunt mai putini cei care au probleme in a se exprima oral. De aceea adaptarea materialelor si lectiilor care implica scrierea trebuie sa constituie unul dintre obiectivele majore ale profesorului la clasa.

Ori de cate ori este posibil sarcinile de scriere ar trebui sa fie inlocuite cu sarcini orale. Cateva tipuri de adaptari potfi descresterea in cantitate a unor sarcini care necesita scrierea pentu a fi rezolvate de catre elevul cu dificultati de invatare:

a)          in toate clasele lectiile sunt de obicei scrise pe tabla, astfel incat elevii pot nota titlul lectiei, capitolul, pagina si intebarile sau exercitiile care trebuie rezolvate. Pentru orice copil cu dificultati de invatare, indiferent de varsta acestuia, acest lucru ii creeaza probleme. Ei nu pot copia cu exactitate ce scrie pe tabla, au un ritm de scriere foarte lent si devin foarte repede frustrati ori de cate ori au un stilou in mana. Din acest motiv ei au nevoie ca lectiile sa fie adaptate. "Bunul vecin" poate fi un bun mijloc in modificarile care trebuie facute. Pe deoparte copilul cu dificultati de invatare va avea intotdeauna nevoie de o persoana care sa verifice daca a copiat bine in caiet cifrele, numerele si cerintele. Pe de alta parte, ritmul lent al scrierii face imposibil pentru elev sa indeplineasca sarcina in timp potrivit, astfel incat va fi nevoie ca altcineva sa faca in locul lui acest lucru;

b)          aceptarea activitatilor orale in locul celor care implica scrierea;

c)          o alta modificare care poate fi adusa consta in a-i cere elevului sa ilustreze prin exemple in loc sa explice inscris;

d)          acceptarea celei mai scurte forme de raspuns scris. Un raspuns la obiect contine adeseori la fel de multe informatii ca si un paragraf .

e)          lucrarile neingrijite care au un continut sarac din punct de vedere grafic trebuie acceptate atata timp cat raspunsurile sunt lizibile. Cand unele cuvinte scrise de acesti elevi sunt imposibil de citit problema poate fi usor rezolvata intrebandu-l ce a vrut de fapt sa spuna.

Elevii cu dificultati de invatare pot adesea sa indeplineasca cerintele unei sarcini daca li se permite sa se abata de la metodele traditionale de studiu.

Cu toate ca importanta ii este trecuta cu vederea, organizarea mediului din clasa joaca un rol central in predarea si invatarea copiilor cu dificultati de invatare multiple.

Fara indoiala mediul reflecta credintele si valorile celor care lucreaza in acel loc. Daca un profesor considera ca e important sa incurajeze independenta copiilor clasa va fi in asa mod aranjata incat sa permita accesul la toate resursele din incapere. Cartile vor fi usor accesibile . totti profesorii vor colabora in a-i incuraja pe copii sa ia propriile decizii si sa-i ajute pe ceilalti.

Exista totusi elevi cu dificultati grave de invatare care nu se adapteza usor unor situatii ale acestui stil de predare si invatare. Acestia ar putea avea nevoie de conditii relativ nestimulante pentru a-si putea canaliza efectiv intreaga atentie asupra unor stimuli determinanti. Pentru elevii cu un comportament instabil accesul la un numar limitat de resurse ar putea fi necesar, dar trebuie luate in considerare individualitatea fiecarei persoane.

Multe scoli nu au clase speciale si in consecinta multi elevi cu dificultati de invatare sunt integrati in clasele normale. Pentru ca profesorul sa raspunda la nevoile lor este necesar ca mediul sa fie unul flexibil. Permitand astfel o serie de modificari mai sus amintite.

Organizarea muncii in echipa in cazul copiilor cu dificultati de invatare severe necesita mult mai multa atentie decat la clasele normale. Elevii ar putea avea nevoie de incurajare pentru a interactiona si adesea e necesar sa li se arate initial cum sa lucreze cu un partener care ar putea fi un adult.

Este evident ca poate exista o larga varietate in ceea ce priveste abilitatile si nevoile in orice clasa cu copiii cu dificultati de invatare, dar grupurile heterogene dau rezultate mai bune, profesorii putand sa se foloseasca de aceste diferente.

Controlarea mediului e cea mai buna metoda de a lucra cu elevii cu dificultati de invatare. Totusi, asta nu inseamna ca toate posibilitatile de control se afla in mainile profesorului. Extrem de utila poate fi consultarea cu elevii care au capacitatea de a raspunde. Elevii cu dificultati de invatare mai mari in varsta pot sa se implice in discutii despre mediul fizic pe care l-ar prefera si despre regulile necesare pentru buna functionare a clasei.

Adesea profesorul trebuie sa "saboteze" mediul cu scopul de a-i pune pe elevi sa rezolve anumite probleme: mai putine scaune, lipsa meselor, haine puse de-a valma sau un strain in clasa, ratacit, care are nevoie de ajutor. Intrebari logice si puse imediat pot declansa excelente ocazii de invatare si o motivatie efectiva. Chestionarea reprezinta o parte importanta in rezolvarea unor probleme ce tin de mediu pentru copiii cu dificultati de invatare severe, punandu-i sa se confrunte cu provocari utile, constructive.

Toti copiii cu dificultati de invatare pot beneficia de aceste metode si chiar si cu abilitati orale limitate pot fi incurajati sa ia decizii si sa priveasca inapoi la ceea ce au realizat. Obiecte, fotografii sau simboluri pot fi folosite pentru a-i ajuta in acest proces reflectiv.

Crearea unei atmosfere in care sa poata avea loc invatareea efectiva constituie o responsabilitate a tuturor dascalilor si ar trebui sa se reflecte in politicile duse de toate scolile. Dascalii trebuie sa propuna experiente, activitati, oportunitati pentru ca elevii cu dificultati de invatare sa interactioneze. Si stimularea senzoriala e importanta, iar atunci cand e bine organizata poate permite ca invatarea efectiva sa aibe loc. Stimulii arbitrari, intamplatori sunt de asemenea foarte productivi.

BIBLIOGRAFIE

VRASMAS, T., PATRIK, D., MUSU, I. (1996)  - Integrarea in comunitate a copiilor cu CES, UNICEF;

TILSTONE, CH., (1995) - Teaching Children With Severe Learning Difficulties: The Practice of Practce, David Fulton Publishers, London.

MEADOWS, S. si  CASHDAN, A. (1988) - Helping Children Learn, London.