Eficienta managementului

EFICIENTA MANAGEMENTULUI

Evolutia, progresele factorilor de productie si, in stransa legatura cu acestea, a relatiilor economice s-a reflectat la conturarea managementului ca o importanta componenta a stiintei si practicii sociale precum si in semnificative progrese in domeniul eficientei sociale.

In abordarea si exercitarea managementului, esentialul este obtinerea unei eficiente cat mai ridicate, in primul rand a unei eficiente economice. Managementul presupune ca, pe baza unor informatii, sa adopte deciziile ce se impun, sa initieze actiunile necesare pentru operationalizarea acestora si, in final, sa se obtina rezultatele dorite. Ca atare, exercitarea fun 121c24b ctiilor managementului - previziune, organizare, coordonare, antrenare si control-evaluare, este necesar a avea loc in conditiile atingerii unor niveluri superioare de eficienta.

Legatura organica ce exista intre management si eficienta social - economica se manifesta in evolutia societatii, in dublu sens: pe de-o parte prin decizii si actiuni de previziune, organizare, coordonare, antrenare si control, managementul influentand felul si dinamica eficientei atat in sistemul conducator, cat si in cel condus, iar pe de alta parte, eficienta nu este un scop in sine, ci o modalitate utilizata in indeplinirea obiectivelor, cu consumuri reduse de resurse.

Elementele pe care se fundamenteaza corespondenta dintre management si eficienta se refera la urmatoarele:

1. Exercitarea managementului a urmarit, in toate sistemele social- economice, indeplinirea cantitativa si calitativa a unor obiective stabilite si fundamentate de decidentul individual sau de grup. Calitatea si eficacitatea managementului s-a concretizat din aceasta perspectiva, in fundamentarea riguroasa a obiectivelor. Pe parcursul derularii procesului de management, se poate interveni cu masuri pentru a stopa sau diminua unele consumuri ridicate fata de prevederi, ceea ce denota importanta managementului in toate fazele acestuia - previzionala, operativa si post-operativa. Comensurarea permanenta a efectelor si compararea lor cu eforturile depuse pentru a evidentia eficienta activitatilor conduse, gradul de indeplinire a obiectivelor stabilite reprezinta o trasatura definitorie a unui management eficace, dinamic;

2. Eforturile omului - izolat sau in grupuri - au urmarit, pe toate treptele istorice ale dezvoltarii societatii, obtinerea unui nivel cat mai ridicat al rezultatelor, care sa-i permita satisfacerea necesitatilor proprii si dezvoltarea societatii. Eficienta si cresterea sa au constituit mobilul principal al activitatii de conducere, chiar daca in primele stadii ale evolutiei societatii constientizarea lor era inexistenta sau avea dimensiuni mult mai reduse fata de etapa actuala. Patrunderea in "zonele mai fierbinti' ale civilizatiei atesta conceperea si operationalizarea de strategii de dezvoltare, rod al unui complex proces de management, strategii ce urmaresc, direct sau imediat, cresterea eficientei economice. Fara adoptarea unor decizii corespunzatoare, fezabile, eforturile umane nu si-ar fi gasit o finalitate, impiedicand progresul economic si social;

3. Principalele elemente prin care managementul a influentat nivelul si dinamica eficientei se regasesc in subsistemele sale - organizatoric, informational, metodologic si decizional - in "spatele carora se afla intotdeauna decizii; prin intermediul lor omul si-a stabilit obiective pe termen lung, mediu si scurt, si-a fixat principalele modalitati de realizare si resursele necesare, precum si rezultatele benefice pentru el si semenii lui, organizati in structuri specifice fiecarei etape de dezvoltare a societatii. Functionalitatea mai scazuta a uneia din componentele majore ale managementului afecteaza, mai mult sau mai putin, eficienta managementului in ansamblul sau si eficienta obtinuta in sistemele conduse. De aici necesitatea unei abordari sistemice a corelatiei dintre management si eficienta, in favoarea sporirii acesteia din urma, considerata drept criteriu fundamental de apreciere a calitatii managementului. Amplificarea eficientei sociale de la un sistem economic la altul este consecinta fireasca si a cresterii caracterului stiintific al managementului. Trecerea treptata de la empirism la stiinta in domeniul managementului s-a manifestat in sporuri ale eficientei in toate sferele societatii, cu impact pozitiv asupra dezvoltarii acestuia. Abordarea corelativa a managementului si eficientei impune reliefarea insasi a elementelor legate de eficienta managementului.

Eficienta managementului poate fi analizata, in aceste conditii, din doua unghiuri:

> Poate fi evidentiata prin prisma eficientei domeniului condus - intreprindere, localitate, stat, etc. O asemenea viziune predominanta si, in buna masura justificata, intrucat calitatea si eficacitatea managementului conditioneaza decisiv marimea si calitatea rezultatelor obtinute in domeniile conduse. Managementul nu este un scop in sine, ci un mijloc de a facilita prin intermediul unor decizii corespunzatoare de previziune, organizare, coordonare, antrenare si control-evaluare indeplinirea obiectivelor asumate de o organizare socio-economica, de societate in ansamblul sau. Desi foarte greu sau chiar imposibil de cuantificat, totusi influenta managementului asupra cresterii eficientei subsistemelor conduse este semnificativa.

Un management calitativ superior este eficient in masura in care este capabil sa determine obtinerea unor rezultate superioare, cu un consum redus de resurse. Din punct de vedere matematic, dezvoltarea economica poate fi exprimata ca functie de factori economici potentiali (pe) si de eficacitatea conducerii (Ec), astfel: D = f(pe,Ec). Intre eficacitatea conducerii si eficienta activitatilor conduse (Ea), raporturile intalnite sunt de forma:

Ec > Ea, cand in sistemele conduse apar unele dereglari neprevazute, independente de sistemul de management din interiorul sau;

Ec = Ea, situatie explicata prin desfasurarea activitatilor conduse si de conducere cu aceeasi intensitate a eficacitatii;

Ec < Ea, cand in sistemele conduse apar sporuri de eficienta independente de conducere.

Pe de alta parte, evaluarea eficientei managementului se realizeaza prin reliefarea efectelor si eforturilor la nivelul sistemului de management in ansamblul sau ori la nivelul principalelor componente ale acestuia: subsistemul organizatoric, informational, metodologic si decizional. Evolutia societatii omenesti a inregistrat importante salturi in calitatea si eficacitatea managementului micro-macroeconomic si social reflectate in cresterea mobilitatii structurilor organizatorice, rationalizarea subsistemelor informationale, imbogatirea instrumentarului de conducere prin conceperea si utilizarea de noi sisteme, metode si tehnici manageriale, cresterea gradului de fundamentare a deciziilor.