MANAGERII  SI MANAGEMENTUL

1.Functiile managementului

Indiferent de natura organizatiilor managementul este exercitat prin intermediul urmatoarele functii: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea si controlul.

Previziunea este functia care vizeaza adoptarea deciziilor referitoare la definirea obiectivelor viitoare ale organizatiei si la mijloacele pentru atingerea acestora.

Organizarea vizeaza actiunile de creare a structurii care va permite realizarea obiectivelor si actiunilor de coordonare efectiva a resurselor de catre manager. Repartizarea sarcinilor, gruparea acestora in departamente functionale si alocarea resurselor pe departamente, stabilirea modului de colaborare dintre grupuri sau p 656g63g ersoane, sunt activitati care apartin functiei manageriale de organizare.

Coordonarea reprezinta ansamblul proceselor de munca prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului organizatiei si a subsistemelor sale, in cadrul previziunilor si sistemului organizatoric stabilite anterior. Coordonarea este organizare in dinamica, a carei realizare depinde de existenta unei comunicari adecvate la toate nivelele organizationale.

Antrenarea cuprinde ansamblul proceselor prin care personalul firmei este determinat (influentat) sa participe eficace la realizarea scopurilor organizatiei, luand in considerare factorii care ii motiveaza.

Motivarea reprezinta fundamentul antrenarii si inseamna satisfacerea si corelarea acestora cu realizarea obiectivelor globale organizationale.

Controlul implica actiuni prin care se stabilesc standardele de performanta ale membrilor organizatiei, se compara performanta curenta cu standardele si se adopta actiuni corective in cazul abaterilor fata de standarde.

Succesiunea logica a actiunilor manageriale definite prin functiile sale este prezentata schematic mai jos.

Exercitarea functiilor implica elaborarea deciziei si comunicarea sau schimbul de informatii. Este vorba de decizii privind alegerea obiectivelor strategice ale organizatiei, decizii privind structura organizatorica cea mai potrivita obiectivelor stabilite, decizii privind formele de remunerare si metodele de stimulare nonfinanciara a angajatilor, decizii privind modul de transmitere a informatiilor etc.

Decizia reprezinta actiunea prezentei manageriale in organizatie si inseamna identificarea si alegerea actiunilor/alternativelor compatibile cu obiectivele organizatiei.

Comunicarea este procesul prin care se recepteaza si transmit informatiile ce conditioneaza elaborarea deciziei, influentand in mod hotarator intregul proces managerial.

2. Nivelele manageriale

Managerii se deosebesc unii de altii prin nivelul organizational la care se situeaza si care le defineste aria responsabilitatilor, dar si prin natura activitatilor coordonate.

a)      Managerii de prima linie sau supraveghetorii - fac legatura intre executanti si managerii de pe nivelul superior lor. Ei raspund de productia curenta a bunurilor si serviciilor si petrec cea mai mare parte a timpului comunicand si rezolvand problemele legate de aceasta. Sunt cunoscuti sub denumiri ca: sef de sectie, sef de atelier, supraveghetor, maistru, responsabil de birou etc.

b)      Managerii de nivel mediu - transforma strategiile si politicile globale comunicate de catre managerii de varf in obiective si programe specifice. Timpul lor este dedicat in principal diferitelor intalniri de lucru, intocmirii unor rapoarte si comunicari cu nivelele manageriale superior si inferior lor. In general, managerii de nivel mediu sunt directorii (managerii) tehnic, economic, comercial, juridic, de personal, managerii de proiecte, directorii de divizii etc.

c)      Managerii de varf stabilesc obiectivele, strategiile si politicile, reprezinta organizatia in raporturile cu administratia centrala si/sau locala si cu partenerii de afaceri, fiind raspunzatori de procesele decizionale de ansamblu ale organizatiei. Cea mai mare parte a timpului de munca o petrec comunicand cu alti manageri de varf din cadrul firmei si/sau cu persoanele importante din afara firmei. Este vorba de managerii generali, presedinti, coordonatorii generali, directori generali etc.

In rezolvarea problemelor cu care se confrunta managerii trebuie sa indeplineasca in combinatii diferite, in functi de nivel ierarhic pe care se situeaza functiile de baza ale managementului, adica planificarea, organizarea, antrenarea si controlul angajatilor.

Fiecare functie in parte presupune o combinatie de roluri care au o importanta relativa in functie de aceleasi elemente, adica nivelul ierarhic si functia specifica.

Managementul reprezinta un cumul de activitati efectuate pentru atingerea obiectivelor organizatiei intr-o maniera eficace si eficienta prin previziune, organizare, coordonarea, antrenarea  si controlul resurselor organizatiei.

Henry Mintzberg a studiat comportamentul unui mare numar de manageri si a ajuns la concluzia ca exista 10 roluri fundamentale pe care le joaca managerii, grupate, dupa natura lor, in trei mari categorii: interpersonale, informationale si decizionale:

Rolurile interpersonale

Figura reprezentativa sau centrala a organizatiei: reprezinta organizatia la diferite ceremonii oficiale; semneaza documentele oficiale; stimuleaza subordonatii, clientii etc.

Conducator (lider) - in directionarea si coordonarea activitatii subordonatilor. Comportamentul specific acestui rol apare in raporturile directe cu subalternii, adica la angajarea, promovarea, destituirea, motivarea sau controlul personalului.

Legatura - impus de raporturile cu alte persoane, subalternii sau superiorii, respectiv cu membrii consiliului director, furnizorii, oficialitatile administrative etc.

Roluri informationale

Monitor al informatiilor, adica receptor, evaluator si selector al informatiilor din mediu, care pot influenta performanta organizatiei.

Difuzor al informatiilor (sau diseminator), transmitator al acestora inspre subordonati si alte persoane din cadrul organizatiei.

Purtator de cuvant - calitate in care managerul transmite pozitia oficiala a organizatiei, in special celor din exteriorul acesteia.

Rolurile decizionale, considerate cele mai importante din intreaga activitate manageriala, intrucat prin procesul decizional managerul intervine in adaptarea continua a organizatiei la mutatiile intervenite in mediul acesteia.

Intreprinzator, adica initiator, generator de schimbari planificate in viata organizatiei (de pilda testarea unei noi piete, initierea unei anchete in randul consumatorilor, introducerea in fabricatie a unui nou produs, diversificarea paletei de servicii oferite consumatorilor sau cetatenilor etc.), si supervizor al desfasurarii acestor schimbari.

Atenuator sau corector al tulburarilor care pot sa se iveasca in activitatea organizatiei si pot provoca schimbari nedorite: greve, anularea unor contracte, intarzieri in desfacerea produselor, etc. Managerul trebuie sa   initieze actiuni corective in perioade de dispute si in perioadele de criza, rezolvand conflictele dintre subordonati.

Alocator de resurse - decide cum se distribuie resursele stabilind prioritatile si bugetele (managerul hotaraste cine va beneficia de resursele organizatiei, cati bani se vor folosi pentru reclama si echipamente, cum se satisface cererea suplimentara de bunuri sau servicii, cine va fi premiat si cu cat, cat afecteaza din timpul propriu managerul pentru discutiile cu diferiti solicitanti etc.).

Negociator in discutiile cu diferite persoane sau grupuri, in vederea realizarii unor acorduri (cu sindicatele, guvernul sau agentiile guvernamentale, cu furnizorii, clientii, cu diferite grupuri de interes etc.).

Aptitudinile manageriale

Aptitudinile - privite ca insusiri, caracteristici innascute si dobandite ale managerilor - conditioneaza simplitatea si eficienta procesului managerial.

Dupa natura lor ele pot fi grupate in trei mari categorii: conceptuale, tehnice si umane.

Aptitudinile de conceptualizare - reflecta abilitatea managerului de a percepe si intelege organizatia ca intreg, dependentele dintre partile si functiile ei, de a diagnostica si evalua diferite tipuri de probleme manageriale. Ele implica procesul gandirii sistemice.

Aptitudini tehnice - foarte concrete, sunt dezvoltate si accentuate in procesul instruirii managerului. Ele ii permit vehicularea unor metode, procedee si tehnici specifice domeniului pe care-l coordoneaza.

Aptitudinile de initiere, dezvoltare si finalizare a unor relatii umane necesare manifestarii relatiilor cu sursa vitala a organizatiei: oamenii. Ele permit managerului sa imprime oamenilor motivatii, sa manuiasca conflictul si sa coordoneze munca de grup.

In plus, asa cum s-a mai precizat, aptitudinile de comunicare sunt esentiale pentru intreg procesul managerial, sintetizand capacitatea unui conducator de a recepta si transmite informatii, ganduri, sentimente si atitudini, determinand eficienta la toate nivelele manageriale.

Importanta relativa a diferitelor aptitudini pentru diverse tipuri de manageri se poate sugera prin figura urmatoare:

Responsabilitatea sociala manageriala

Responsabilitatea sociala are ca obiectiv primordial: obligatia managerilor de a lua decizii si de a actiona astfel incat sa contribuie la bunastarea individului, in interesul societatii si al organizatiei pe care o conduce.

Exista patru categorii de responsabilitati sociale:

Responsabilitatea economica - presupune ca managerii trebuie sa foloseasca resursele si energia in activitati destinate cresterii profitului, si prin aceasta, a bunastarii organizatiei si indivizilor.

Responsabilitatea legala - obiectivele economice trebuie aliniate la cadrul legal recunoscut in societate. De pilda, organizatia trebuie sa respecte clauzele contractuale incheiate cu furnizorii sau clientii, trebuie sa serveasca clientii la timp, sa nu produca bunuri cu defecte, etc.

Responsabilitatea etica - presupune obligativitatea conducatorului si organizatiei de a lua hotarari in conformitate cu legea, dar si impartiale, respectand drepturile individuale si ale comunitatii.

Responsabilitatea discretionara - este de natura pur voluntara si consta in dorinta organizatiei de a oferi contributii sociale care nu reprezinta obligatii economice, sociale sau etice, ele incluzand actiuni generoase, filantropice, fara profit.

In legatura cu etica manageriala contemporana, studiile si literatura de specialitate remarca tot mai des o criza determinata de: introducerea cu buna stiinta pe piata a unor produse subcalitative, ignorarea consecintelor poluarii, spionajul industrial, coruptia si santajul, etc.