Personalitatea managerului

PERSONALITATEA MANAGERULUI. TIPURI DE MANAGERI

Personalitatea insemna ceea ce este propriu unei persoane, felul de a fi al cuiva. Din punct de vedere psihologic studiul personalitatii umane corespunde celor trei dimensiuni ale acestora: temperament, aptitudini si caracter. Activitatea de conducere supune sistemul nervos unor excitatii permanente, fiind necesara mentinerea unui echilibru intre procesele 929f57j fundamentale ale activitatii sistemului nervos - excitatia si inhibitia. Personalitatea este nu numai ceea ce crede omul despre el, ci ceea ce rezulta din faptele sale.

Personalitatea managerului sintetizeaza: o larga cultura generala de specialitate, un orizont filozofic, spirit de creativitate, nevoia de auto-perfectionare, tinuta morala. Fiecarui manager ii e proprie o anumita manifestare a personalitatii sale, aceasta fiind modelata in confruntarea permanenta cu membrii grupului condus. Aceasta confruntare trebuie sa aiba un caracter constructiv pozitiv deoarece urmeaza sa creeze conditiile care sa-i permita sa ia decizia optima si, deoarece succesul sau insuccesul actiunilor intreprinse se rasfrang atat asupra managerului cat si asupra colectivului sau.

Dupa intensitatea muncii depuse se disting trei tipuri de conducatori:

- cel care face totul singur, hotaraste si gandeste pentru toti;

- cel care nu face nimic personal, toate indatoririle sale trecandu-le in sarcina subalternilor;

- cel care face numai ceea ce este necesar, iar subordonatii muncesc cum trebuie.

In functie de modul cum utilizeaza informatiile in activitatea curenta, se disting cinci tipuri de manageri:

1. Mobilul - care aduna mereu informatii, documentandu-se mereu. In cazul informatiilor care se perimeaza in timp nu actioneaza pana nu la actualizeaza, iar in cazul cand trebuie sa decida spune ca nu detine suficiente informatii.

2. Prudentul - care se documenteaza si in domenii colaterale. Daca in cursul actiunii apare ceva neprevazut se descurajeaza pentru ca nu a prevazut asa ceva.

3. Jucatorul mizeaza totul pe o carte, fiindu-i de ajuns o informare minima pentru a actiona. Activitatea sa se compune din perioade ascendente si reversul lor.

4. Inocentul ignora informarea ca activitate premergatoare actiunii. Esecurile sale si necazurile pricinuite altora le scuza prin formula "de unde era sa stiu ca"

5. Echilibratul apreciaza de cate informatii are nevoie pentru a realiza o actiune cu risc rezonabil, durata informarii fiind corelata cu importanta scopului. El actioneaza mereu conform situatiilor.

In functie de personalitatea lor exista sase tipuri de conducatori (poruncitor, agresiv, ezitant, care se vrea bine cu toti, care doreste performante, care doreste succesul), aceste tipuri regasindu-se in proportii diferite la fiecare persoana. Astfel, exista conducatori care sunt autocrati care, desi detin o pondere relativ mica in totalul populatiei reusesc sa atinga un procent mare in conducerea de varf. Conducatorul care este agresiv apare cu o pondere mica in totalul populatiei, neavand sanse nici in cea de varf.

Cei care sunt ezitanti, cu toate ca au o pondere de 20% din totalul populatiei, nu au sanse in conducere, atingand doar 3% in conducerea de varf. Acelasi procent mic pentru munca de conducere il detin si managerii care vor sa se aiba bine cu toti. Cei care doresc succesul, desi detin o pondere mica in totalul populatiei doresc succesul cu orice pret si ajung sa aiba o pondere mare in conducerea medie, pondere care se dubleaza la nivelul conducerii superioare. Cei care au o pondere mare atat in totalul populatiei cat si in conducerea medie si de varf sunt cei care doresc performante, fiind caracterizati prin spirit de initiativa si dorinta de a desfasura activitati de calitate.