Stiluri de conducere

STILURI DE CONDUCERE

Clasificare pe baza sistemului de valori care orienteaza activitatea manageriala. Distingem o clasificare bidimensionala si una tridimensionala.

1. clasificarea bidimensionala propusa de R. Blake si Jane Mouton si imparte stilurile de conducere in functie de doua dimensiuni:

- orientarea managerilor spre productie;

- orientarea managerilor spre personal.

Stabilirea stilurilor de conducere a fost realizata cu ajutorul unei scheme grafice, unde pe axul orizontal e marcat gradul de interes manifestat de manager pentru p 636e43g roblemele productiei iar pe axul vertical gradul de interes manifestat de manager fata de problemele umane. Autorii au prezentat doar 5 tipuri din cele 81 de posibilitati si variante:

■ stil caracterizat printr-un interes mare pentru productie si interes slab pentru problemele umane. Este specific managerilor autoritari, interesati doar de rezultatele productiei; subordonatii sunt doar instrumente de productie.

■ Stil caracterizat prin interes mare pentru problemele umane si scazut pentru problemele productiei. Predomina un climat de munca agreabil, satisfactiile personalului sunt mari si devin scop in sine. Managerul urmareste satisfacerea personalului.

■ Stil caracterizat printr-un interes slab fata de problemele productiei si slab fata de personal. Personalul se ocupa singur de problemele psiho - sociale. Managerul evita conflictele, e izolat fata de superiori si subordonati, se preocupa de el si de viitorul sau.

■ Stil caracterizat prin interes mediu fata de personal si problemele productiei. Managerul foloseste persuasiunea, evita conflictele, tine seama de sugestiile personalului.

■ Stil caracterizat printr-un interes mare fata de problemele umane si ale productiei. Managerul favorizeaza participarea subordonatilor la realizarea productiei si luarea deciziilor; incurajeaza activitatea colectiva, competentele; ia decizii bune si obtine rezultate foarte bune in productie.

2. clasificarea tridimensionala a fost facuta de J. Redalin si are in vedere trei dimensiuni ale managerului:

- orientarea managerului spre sarcina;

- orientarea managerului spre contracte umane;

- orientarea managerului spre randament (maximizarea productivitatii).

Astfel, intalnim urmatoarele stiluri de conducere, respectiv de manageri:

■ birocratul - orientat spre randament

■ negativul - nu e orientat spre nici una din cele trei dimensiuni

■ altruistul - orientat spre contracte umane

■ autocratul - orientat spre sarcina

■ autocratul-binevoitor - orientat spre sarcina si randament

■ promotorul - orientat spre randament si contracte umane

■ ezitantul - orientat spre sarcina si contracte umane

■ realizatorul - orientat spre cele trei dimensiuni

Clasificarea ce are in vedere criteriul eficientei stilurilor de conducere. disting doua categorii cu cate 5 tipuri de stiluri de conducere:

1) Manageri cu stiluri eficiente

■ Organizatorul - se bazeaza pe organizare rationala si precisa; subordonatii se bucura de independenta si foloseste numai reglementarile formale pentru a rezolva eventualele probleme

■ Participativul - dispune de autoritate reala; promoveaza munca in echipa, facilitand comunicarea si colaborarea

■ Realistul - este tipul de manager care isi consulta subordonatii si pune accent pe un climat de munca agreabil

■ Intreprinzatorul - promoveaza competenta, bazandu-se pe relatii ierarhice clare si abordeaza in mod deschis conflictele

■ Maximinalistul - instituie un climat de exigenta, da dispozitii judicioase adecvate fiecarei situatii; e orientat spre sarcina.

2) Manageri cu stiluri neeficiente

■ Birocratul - bazandu-se pe diplome, titluri si nu pe rezultate; exista deciziile delicate; nu agreaza personalul cu multa influenta si nici relatiile interumane foarte trainice.

■ Paternistul (demogogul) vorbeste mult de democratie, conducere colectiva, dar termenii sunt neclari; uneori da satisfactii subordonatilor chiar impotriva intereselor intreprinderii si evita conflictele cu acestia.

■ Tehnocratul - e interesat de mentinerea postului, avand o comportare autoritara, dictatoriala. Pe cei impotriva sa ii inlatura.

■ Oportunistul - se foloseste de intrigi, compromisuri si e preocupat doar de cariera sa personala.

■ Utopistul modern - are prea mare incredere in subordonati; ia decizii insuficient elaborate; rezultatele muncii sale sunt insatisfacatoare, iar in unitate domneste anarhia.

Eficienta stilurilor de conducere

Intreaga unitate este influentata de stilul de conducere practicat de manager; sunt vizate urmatoarele directii:

- relatiile psiho-sociale din cadrul grupului;

- nivelul productivitatii muncii si al productivitatii intelectuale a grupului;

- coeziunea grupului si atitudinile membrilor grupului;

- motivatia comportamentului subordonatilor;

- nivelul satisfactiei personale a membrilor grupului cu activitatea desfasurata.

In aprecierea eficientei stilurilor de conducere se tine cont de trei criterii:

a) ponderea efectelor pozitive si negative ale stilurilor de conducere in structura globala a activitatii de conducere;

b) gradul de adecvare a stilurilor de conducere la particularitatile situatiei;

c) consecintele rezultate in urma practicarii indelungate a unui stil.

Eficienta stilurilor de conducere depinde de particularitatile managerului si de particularitatile situatiei. Pentru ca un stil sa fie eficient trebuie sa se tina seama de:

- formularea clara a obiectivelor si sarcinilor;

- cunoasterea de catre manager a realitatii din unitatea pe care o conduce;

- existenta unui bun sistem informational;

- organizarea rationala a activitatii de management si a timpului de catre manager;

- vizarea aspectelor esentiale, a prioritatilor;

- utilizarea unor tehnici si metode moderne de conducere, evaluare;

- manifestarea unei atitudini receptive fata de nou;

- stimularea initiativei, creativitatii si a raspunderii subordonatilor;

- imbinand indrumarea si controlul cu autonomie si independenta subordonatilor;

- preocuparea pentru educarea si formarea subordonatilor;

- preocuparea pentru cresterea nivelului motivational al salariatilor si pentru cunoasterea trebuintelor acestora;

- obiectivitatea aprecierilor facute asupra situatiei din unitate si asupra subordonatilor;

- manifestarea unei atitudini echilibrate, optime fata de sarcina, functie, institutie si subordonati;

- capacitatea de autoperfectionare a stilului de conducere.