Cateva aspecte generale despre stres

CATEVA ASPECTE GENERALE DESPRE STRES

De cate ori nu ne-am pus intrebari multiple despre anumite lucruri, fenomene, obiecte, teorii etc. Ani la rand, s-au cautat si s-au dat raspunsuri la intrebarea esentiala! cum au aparut viata, omul, pe pamant, si inca nu avem un raspuns cum s-au realizat efectiv acestea. S-au creat teorii diverse, unele valide, altele antagonice, convergente sau divergente, cu privire la om. Fiind vorba despre noi, ne punem continuu intrebari. Acest lucru l-am facut si-l vom face sistematic.

Vom reproduce cateva definitii ale unor cercetatori ai domeniului stiintific studiat: stresul.

Termenul conceptual de stres psihic a  fost "inventat" de catre Hans Selye, ocazie uriasa de a evalua - in plan psihologic si medical - limitele "masinariei omenesti" (Balzac), de a face fata adversitatilor vietii. Astfel, fiinta umana este prevenita si instruita, prin diverse modalitati, sa raspunda unei provocari, pe care Alvin Toffler o circumscria sub termenul de suprasolicitare, ce afecteaza trei planuri majore ale psihicului: senzorial, informational si decizional (toate avand o inerenta rezonanta afectiva). Din aceasta definitie, rezulta ca stresul este negativ. Cercetarile recente scot in evidenta din fericire, existenta ambelor forme de stres, stresul negativ, denumit de regula distres, si stresul pozitiv, denumit eustres.

Daca, asa cum afirma H. Selye - genialul creator al conc 131e41b eptului general de stres - "sanctiunile stresului psihic sunt bolile si nefericirea", este logic sa anticipam situatia ideala capabila sa ne apere de aceste veritabile primejdii: prevenirea si anihilarea acestui adevarat flagel al umanitatii. Ar fi, totusi, imposibila o astfel de rezolvare, dar, paradoxal, nici nu consideram ca ea ar constitui premisele unei ipotetice fericiri. De fapt, viata fara putin stres (o veritabila "sare in bucate") ar constitui o sursa de enorma si paralizanta plictiseala. Mark Twain a explorat, deja, intr-una din scrierile sale, o astfel de perspectiva imaginara, analizand viata de dupa moarte, pe care vrednicii reprezentanti ai speciei umane o duc pe cerestile pajisti ale Raiului: un plictis cumplit, o lipsa de motivatie vecina cu moartea, nicidecum mult-laudata "viata de apoi".

Selye introduce conceptul general de stres, pe care l-a definit ca "o reactie generala nespecifica a organismului la actiunea externa a unor factori - agenti stresori - de natura variata (fizica, chimica, biologica si psihica)". Au existat autori (initial Zander), tot mai rari in prezent, care, - in paralel cu conceptul de "stres", au utilizat conceptul de "strain", care desemneaza modificarile durabile ale organismului, determinate de stresori (analoge cu deformarea corpurilor sub efectul unei presiuni externe - termen preluat din tehnica). Consideram ca mentinerea acestui termen ar complica inutil datele problemei stresului, si asa destul de "sensibil" la interpretari variate.

In ultimele decenii, accentul definitiei acestui veritabil sindrom s-a mutat pe caracterizarea ansamblului manifestarilor ce compun aceasta reactie (tulburari psihice si/sau somatice multiple si poliforme), in scopul analizarii impactului sau cu activitatea unor organe si aparate "dotate" cu disfunctii potentiale sau actuale, dar si asupra unor indivizi cu o anumita constitutie psihica, predispusa (ereditar sau prin traume psihice anterioare) aparitiei unor tulburari cu implicatii dezadaptative comportamentale.

Apreciem ca o definitie sintetica actuala a "stresului general" este cea data de A. von Eiff: "Reactie psiho-fizica a organismului, generata de agenti stresori ce actioneaza pe calea organelor de simt asupra creierului, punandu-se in miscare - datorita legaturilor cortico-limbice cu hipotalamusul - un sir intreg de reactii neuro-vegetative si endocrine, cu rasunet asupra intregului organism". Mai recent, Derevenco prezinta o definitie psiho-biologica a stresului, inspirata de teoria cognitiva a stresului, elaborata de scoala lui Lazarus. Astfel, in aceasta definitie, accentul este pus pe "dezechilibrul biologic, psihic si comportamental dintre cerintele (provocarile) mediului fizic, ambiental sau social, si resursele - reale sau percepute ca atare - ale omului, de a face fata (prin ajustare sau adaptare) acestor cerinte si situatii conflictuale" (Derevenco, 1998). Referitor la definirea stresului psihic, se cuvine sa repetam faptul ca el reprezinta un caz particular de stres, inscris in sfera notionala a "stresului general", fiind declansat de anumiti agenti stresori: cei psihici. Acestia sunt dotati cu semnificatie negativa (distres) sau pozitiva (eustres) pentru indivizi si opereaza in planul constiintei numai dupa decodificarea lor si evaluarea "sarcinii" pe care ei o pun in fata individului (Iamandescu, 1998). Lazarus si Folkman definesc stresul drept un "efort cognitiv si comportamental (cu exprimare afectiva pregnanta, am adauga noi) de a reduce, stapani sau tolera solicitarile externe sau interne care depasesc resursele personale" (1984).

Dintre definitiile existente in literatura de specialitate asupra stresului psihic, ni se pare mai potrivita definitia oarecum descriptiva - dar incluzand majoritatea circumstantelor de declansare a stresului - data de M. Golu: "Stare de tensiune, incordare, disconfort, determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa (sau pozitiva, am adauga noi, in cazul eustresului), de frustrare sau reprimare a unor motivatii (trebuinte, dorinte, aspiratii - inclusiv subsolicitarea, n.n.), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme".

Completarile la aceasta definitie (Iamandescu, 1998 - 1999), in afara sublinierii dihotomiei semnificatiei puternice pentru organism a agentilor stresori negativi (distres) si pozitivi (eustres), sunt reprezentate de includerea in randul situatiilor generatoare de stres a suprasolicitarii cognitive-afective si volitionale (chiar in cursul unei activitati pasionale pentru subiect!) si a efectelor, insidios propagate la scoarta cerebrala, a unor agenti fizici (zgomotul, adesea avand si o rezonanta afectiva negativa), chimici (noxele ambientale) si biologici (boala, ca sursa a unor reflexe aferente viscero-corticale), toti acesti stimuli non-psihologici producand - in ultima instanta - un "stres psihic secundar" (Iamandescu, 1993).

Revenind la definitiile bazate pe evaluarea in plan cognitiv (dar cu ecou afectiv) a discrepantei percepute (eronat sau nu) de catre subiect, intre cerintele sarcinii si posibilitatile sale de a le face fata - definitii ce postuleaza si caracterul anticipativ al reactiei de stres -, se cuvine sa exprimam cateva rezerve asupra capacitatii lor de cuprindere in totalitate a sferei notiunii de stres. Astfel, o imagine cu impact afectiv major (revederea unei persoane foarte dragi sau, din contra, imaginea unui accident cu victime masacrate, ori un vis de cosmar) -, dar mai ales instalarea insidioasa a unui stres de suprasolicitare intr-un climat afectiv pozitiv - ca si eustresul in general, nu au aproape deloc de-a face cu anticiparea unui "dezechilibru de forte" in fata unei amenintari. (Se poate specula totusi - in astfel de situatii, lipsite de o amenintare directa a subiectului - asupra "amenintarii" momentane a echilibrului sau sufletesc, dar asa ceva se intampla si in timpul unui film "horor", "gustat" de catre spectator si inclus, de regula, in randul eustresului).

In alta ordine de idei, toate definitiile de pana acum ale stresului psihic, inclusiv cele mentionate, accentueaza latura constientizarii de catre individ (inclusiv anticiparea, realizata la nivelul evaluarii cognitive) a potentialului nociv al agentilor stresori avandu-se, deci, in vedere distresul. Prin aceasta, se omite, cum am incercat sa sugeram mai sus, includerea in definitie a eustresului, conceput similar din punct de vedere al intensitatii starilor afective (insa cu polaritate opusa) si al reactiilor psihosomatice aparute, inclusiv implicatiile sale in patologia acuta), de exemplu, criza de astm declansata de o bucurie neasteptata), dar total diferit in perspectiva repetarii sale pe termen lung (implicatii pozitive privind longevitatea).

Daca ceea ce se defineste, in mod obisnuit, prin stres psihic, reprezinta, in opinia noastra, stresul psihic primar (cu agenti stresori psihici posesori ai unei semnificatii, ca de exemplu, cuvantul "cutremur", capabil sa declanseze instantaneu reactia de stres), in cazul "stresul psihic secundar" este vorba tot de o reactie de stres psihic, dar care survine in continuarea (sau aproape instantaneu) unui stres primar, declansat de agenti stresori nepsihogeni (vezi cazurile de insolatie, o senzatie dureroasa, sau o stare febrila).

Cel mai elocvent exemplu il constituie stresul psihic secundar reprezentat de boala, in cadrul careia simptomele psihice sau somatice genereaza stres psihic secundar nou, cauzat de disconfort psihic si somatic (dar si un stres psihic primar, prin semnificatie, de pericol pentru viata sau integritatea individului ori pentru insertia lui socio-profesionala).

Incercand o unificare a diferitelor definitii ale stresului psihic, date de autori ca: Selye, von Eiff, Pichot, M. Golu si Bruchon-Schweitzer, putem considera ca stresul psihic (SP), in ipostaza sa cel mai frecvent invocata, de distres, reprezinta o reactie a intregului organism la unul sau mai multi excitanti, corespunzand asa-numitului "cel de-al doilea sistem de semnalizare", descris de catre Pavlov (limbajul), dar si la stimuli nonverbali, ce poseda o semnificatie cu o larga rezonanta afectiva pentru subiectul in cauza. Reactia de stres se manifesta sub forma unui sindrom "nespecific", in linii generale - ce include manifestari psihice (predominant cognitive si afective, cu exprimare comportamentala) si tulburari functionale (psihosomatice) care pot afecta sau nu sanatatea unui individ. Nespecificitatea reactiei de stres - sustinuta, initial, de catre Selye - nu mai este acceptata in zilele noastre decat conventional, existand diferente - uneori considerabile - intre stresurile psihice la diversi agenti stresori (de exemplu, stresul de examen si stresul de detentie etc.).

Conform unei definitii personale, prezentata in lucrarile anterioare, despre stres (Iamandescu, 1993, 1998, 1999), stresul psihic reprezinta un sindrom constituit de exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple ajustari homeostatice, a unor reactii psihice si a corelatelor lor somatice (afectand cvasitotalitatea compartimentelor organismului) in legatura cu excitatia externa sau  interna exercitata de o configuratie de factori declansati (agenti stresori), ce actioneaza intens, surprinzator, brusc si/sau persistent si avand uneori un caracter simbolic "de amenintare", alteori un rol extrem de favorabil pentru subiect (perceputi sau anticipati ca atare de subiect). Alteori, agentii stresori reprezinta excitanti psihici cu rezonanta afectiva majora (pozitiva - eustres sau negativa - distres) sau surse de suprasolicitare a proceselor cognitive (atentie, gandire etc.) si volitionale, dar cu mentiunea ca SP are la baza in primul rand o participare afectiva pregnanta.

In fata aceluiasi factor de stres, nu se va reactiona identic. Astfel, fiecare persoana va avea reactii diferite. Factorii de stres cei mai importanti nu sunt neaparat si cei mai periculosi. Astfel spus, stresul depinde de reactia pe care o dezvolta individual fiecare persoana la factorii de stres. Daca aflam ce se intampla in interiorul organismului nostru atunci cand suntem stresati, putem sa avem imaginea reala a situatiei create si sa folosim mecanismele de contracarare a distresului si de amplificare a eustresului. Stresul are variate moduri de a se manifesta: fizic, emotional, intelectual si se caracterizeaza prin trairea sau perceptia subiectiva de a fi coplesit, incapabil de a face fata oricarei situatii.

Stresul este o "boala" a timpurilor noastre, care ii afecteaza pe oameni indiferent de modul lor de viata. Stresul este pretutindeni, mai evident, cu frecventa mai mare, in tarile super dezvoltate si in special la ofiterii de politie din toata lumea.

Tehnologiile si facilitatile moderne au marit ritmul de lucru, ceea ce a condus implicit la diminuarea timpului de relaxare la serviciu. Telefoanele mobile si laptopurile au usurat munca politistilor, oferindu-le acestora si posibilitatea de a-si termina unele din sarcinile de serviciu chiar si acasa. Intrucat in misiuni nu ai "caldura caminului", atunci trebuie sa-l construiesti, sa-l recreezi pentru a-ti obtine confortul si relaxarea necesare. Stresul emotional creste in intensitate atunci cand nu exista armonie, cand exista neintelegeri in relatiile de lucru, cand te simti indepartat de relatiile sociale cu care ai fost obisnuit, cand nu mai esti conectat la sursele de energie pozitiva, la "micile placeri ale vietii", "la placerile zilnice".

Stresul face parte din viata noastra de zi cu zi. Pana sa invatam sa-l recunoastem si sa ne ferim de urmarile lui, adeseori se  rasfrange asupra starii noastre sufletesti, dar, mai ales, asupra sanatatii noastre (si implicit, asupra duratei noastre de viata); l-am simtit pe propria noastra piele, dandu-i diferite nume: enervare, nerabdare, plictiseala, oboseala, furie, dezgust, rusine, teama, panica, manie, groaza, frustrare etc., toate aceste stari - predominant afective - constituind, de fapt, mastile stresului.