Cum putem beneficia de consiliere psihologica on-line

CUM PUTEM BENEFICIA DE CONSILIERE PSIHOLOGICA ON-LINE

Pornind de la supozitia ca in multe domenii tehnologia a devenit indispensabila, este firesc ca aceasta sa determine anumite implicatii si in domeniul psihologiei, a profesiei, care prin definitie include contactul interpersonal direct, fata in fata. Este vorba de o extindere aproape incredibila a consilierii psihologice, care, datorita dezvoltarii aplicatiilor informatice, poate acum sa fie practicata la distanta. Capitolul se centreaza pe cercetarile realizate in ultimii ani analizand dilemele referitoare la usurinta sau dificultatea acestui tip de consiliere si prezentand unele principii in realizarea consilierii online.

Sintetic, consilierea psihologica se refera la aplicarea principiilor si metodelor din domeniu psihologiei, sanatatii mentale si al dezvoltarii umane prin interventii cognitive, afective, comportamentale sau sistemice cu scopul de a contribui la bunastarea persoanelor si la dezvoltarea personala a acestora. Aceasta poate fi realizata in diverse forme, in functie de participanti, de mediul de comunicare, de procesul interactiunii si de locatie:

in functie de participanti, poate sa fie individuala, de cuplu sau de grup;

in functie de mediul de comunicare, se poate baza pe ceea ce se vede si aude de la o persoana, pe ce se aude de pe o caseta sau pe ce se citeste dintr-un text;

in functie de procesul interactiunii, poate fi sincrona, cand nu exista pauza mare intre raspunsurile terapeutului si cele ale clientului, sau asincrona, cand raspunsurile lor sunt decalate in timp;

in functie de locatie, poate fi fata in fata sau la distanta, asistata de tehnologie.

Consilierea asistata de tehnologie presupune utilizarea telefonului sau a computerului pentru a permite terapeutului si clientului sa comunice la distanta, atunci cand circumstantele necesita acest lucru. Sunt mai multi termeni prin care este cunoscuta aceasta forma de psihoterapie asistata de tehnologie, si anume: terapie digitala sau on-line, consiliere prin internet sau web, terapie cibernetica. Dar, indiferent de nume, exista patru maniere diferite de realizare a acesteia, si anume:

consilierea bazata pe telefon, ce presupune interactiuni sincrone la distanta, intre terapeut si client, utilizand comunicarea audio;

consilierea bazata pe e-mail, ce presupune interactiuni asincrone la distanta, intre terapeut si client, utilizand comunicarea scrisa;

consilierea bazata pe chat, ce presupune interactiuni sincrone la distanta, intre terapeut si client, utilizand comunicarea scrisa;

consilierea bazata pe video, ce presupune interactiuni sincrone la distanta, intre terapeut si client, utilizand comunicarea vizuala si audio.

Desi momentan controversata, consilierea asistata de tehnologie a inceput de cativa ani sa devina o forma aparte de consilierea, ea atragand tot mai multi specialisti si fiind acceptata si utilizata tot mai mult in diverse tari (Caspar, 2004).

Fara indoiala ca orice noutate este privita pentru o perioada de timp cu suspiciune, iar printre specialistii din domeniul sanatatii mentale exista o serie de neclaritati, dileme, ingrijorari cu privire la serviciile clinice facilitate de internet. Dar, inainte de a ne pronunta, sa vedem ce anume au scos in evidenta diversele cercetari realizate pana in prezent.

1. COMUNICAREA IN MANIERA ON-LINE

Lumea virtuala a internetului este diferita de lumea in care traim, iar caracteristicile acestui mediu determina in mare parte modul cum se comporta oamenii pe net, fapt care are o importanta deosebita in realizarea consilierii.

1.1. Caracteristici ale comunicarii online

Modelul dezvoltat recent de Suler (2000), insista asupra avantajelor si dezavantajelor ce sunt determinate de specificul tipului de comunicare utilizat in consilierea mediata de tehnologie.

Caracteristicile comunicarii verbale

Intr-o intalnire normala, fata in fata, se comunica intr-o maniera senzoriala, ce presupune receptionarea informatiilor prin aproape toate simturile, fapt ce include in principal existenta sunetelor si a comportamentului nonverbal. Intr-o conferinta video sunt incluse ambele, in comunicarea telefonica exista doar vocea, in timp ce intr-o comunicare prin e-mail nu mai apare nimic din acestea.

Comunicarea senzoriala prezinta o serie de avantajele cum ar fi:

prezenta indicatorilor auditivi si kinestezici ce ofera informatii valoroase pentru intelegerea clientului sau a starii acestuia;

sporirea intimitatii, a increderii si a implicarii in relatia terapeutica, datorita prezentei fizice a terapeutului;

reducerea neintelegerilor, a exagerarilor, a reactiilor de proiectie;

usurinta de a comunica in cazul anumitor persoane care vor putea sa se exprime mai rapid si mai eficient.

Pe de alta parte, acest tip de comunicare are o serie de dezavantaje:

cresterea anxietatii si ingreunarea exprimarii in cazul unor clienti datorita indicatorilor vizuali si auditivi;

reducerea oportunitatii de aparitie a proiectiilor si a relatiilor de transfer, datorita lipsei ambiguitatii;

aparitia unor dificultati de inregistrare sau stocare a comunicarilor multimedia, datorita necesitatii unui echipament suplimentar, a mai multor cunostinte tehnice si a unei conexiuni internet mult mai rapide, in cazul comunicarilor senzoriale sofisticate, precum o conferinta audio-video.

Caracteristicile comunicarii scrise

Cea mai mare parte a interactiunilor care se produc cu ajutorul internetului, constau in transmiterea de text, iar in aceast 858g66i a comunicare scrisa exista o diminuare considerabila a informatiilor primite, datorita lipsei sunetelor si imaginilor.

Printre avantajele comunicarii scrise s-ar putea enumera:

usurinta de a salva si pastra mesajele, chiar intregul demers psihoterapeutic, oferind astfel oportunitatea ca acestea sa fie utilizate in supervizare, cercetare sau pentru reevaluarea obiectivelor;

cresterea sinceritatii si expresivitatii, datorita efectului de dezinhibitie ce apare din cauza lipsei prezentei si privirilor celuilalt;

usurinta de comunicare in cazul anumitor persoane, care datorita stilului cognitiv sau interpersonal se exprima mai bine in scris, inteleg mai bine mesajele scrise decat cele auzite;

usurinta de a beneficia de ajutor in cazul anumitor persoane care datorita unor probleme refuza sa intalneasca un terapeut fata in fata.

In acelasi timp, dezavantajele comunicarii scrise ar presupune:

pierderea indicatorilor vizuali sau auditivi precum tonul vocii, limbajul corpului, aparenta fizica care permit unui terapeut sa sesizeze usor daca pacientul este bolnav, depresiv, in stare de ebrietate etc.;

dificultati in comunicare in cazul anumitor persoane care datorita abilitatilor de scriere si a stilului cognitiv si interpersonal nu vor putea sa se exprime in mod eficient sau  nu-i vor intelege corespunzator pe ceilalti;

amplificarea efectului de dezinhibitie care ii poate determina pe unii sa regreseze si sa devina mai putin productivi;

diminuarea intimitatii, a increderii si a implicarii in relatia terapeutica, datorita lipsei prezentei fizice a terapeutului ce duce la crearea unui context formal, distant, lipsit de emotii, suport si empatie;

neintelegeri sau exagerarea reactiilor de proiectie sau transfer datorate ambiguitatii textului tiparit;

dificultati in verificarea identitatii persoanei care trimite mesaje, ceea ce ridica probleme referitoare la confidentialitate.

Caracteristicile comunicarii sincrone

In comunicarea sincrona clientul si terapeutul interactioneaza unul cu altul, in acelasi timp. Exemple de acest tip ar fi: comunicarile prin telefon, chat sau  conferinta audio-video. Factorii tehnici, ca de exemplu viteza de transmisie, vor determina cat de sincrona este convorbirea in comparatie cu intalnirea fata in fata. In cazul chat-ului, traficul crescut din retea ca si viteza de scriere vor diminua sincronicitatea, in timp ce in cazul telefonului nu se va intampla acest lucru.

Avantaje comunicarii sincrone vizeaza:

o perioada limitata de timp acordata desfasurarii sedintei;

un pronuntat sentiment de suport din partea celuilalt, datorat faptului ca intalnirea se produce in timp real;

o spontaneitate mare a interactiunii ce duce la o mai mare dezvaluire din partea clientului; o accentuare a sentimentului de implicare, datorita efortului depus de a fi cu persoana respectiva la intalnirea stabilita;

existenta indicatorilor ce releva semnificatii psihologice importante: idiosincraziile comportamentului verbal, pauzele din conversatie, intarzierile la sedinta, neprezentarea.

Dezavantajele comunicarii sincrone s-ar referi la:

inconvenientul de a programa sedinta la un anumit moment de timp atunci cand cei doi locuiesc in zone departate sau au programe de lucru diferite;

durata mult mai scurta intre intrebarile si raspunsurile date si primite, ce determina mult mai putin timp acordat reflectiei;

asocierea psihoterapiei, in mintea clientului, doar cu intalnirea respectiva si neconstientizarea faptului ca ea reprezinta un proces permanent in afara acelei perioade temporare.

Caracteristicile comunicarii asincrone

In comunicarea asincrona, clientul si terapeutul nu interactioneaza unul cu altul in acelasi timp, ceea ce implica faptul ca apare o anumita pauza in interactiunea lor.

Avantaje comunicarii asincrone ar include:

inexistenta problemelor temporare legate de un anumit timp exact al intalnirii;

comoditatea de a raspunde atunci cand esti pregatit sau capabil de a da un raspuns;

durata lunga intre intrebarile si raspunsurile date si primite. Acest aspect, pentru client, are implicatii in problemele legate de impulsivitate si il poate ajuta sa se analizeze mai bine, in timp ce pe terapeut il ajuta sa-si planifice raspunsurile astfel incat sa evite sau diminueze reactiile de contratransfer.

Dezavantaje comunicarii asincrone ar consta in:

disparitia granitelor profesionale existente in cadrul unei sedinte care se desfasoara intr-un anumit timp specificat, astfel ca terapeutul ar putea fi suprasolicitat de frecventa mesajelor primite;

reducerea sentimentul suportului, deoarece cei doi nu sunt impreuna in acel moment;

diminuarea spontaneitatii si prin urmare pierderea multor indicii relevante despre persoana;

diminuarea sentimentului de implicare, datorita lipsei terapeutului in momentul respectiv;

inexistenta unor indicatori ce releva semnificatii psihologice importante.

1.2. Particularitati ale relationarii online

Suplimentar, ar mai exista o serie de elemente ce particularizeaza relationarea pe internet si care pot avea influenta mare asupra relatiei terapeutice si, prin urmare, asupra eficientei consilierii (Suler, 1999).

Particularitati senzorio-perceptive

Reducerea informatiilor senzoriale. Prin internet nu poti vedea persoana cu care comunici, nu poti observa expresia faciala sau limbajul corpului. Nu poti auzi schimbarile in vocea persoanei. Experienta senzoriala limitata poate avea fara indoiala dezavantaje importante in comparatie cu o intalnire fata in fata.

Alterarea perceptiei. In lumea multimedia, unde se pot intampla multe lucruri imposibile in realitate, experienta subiectilor tinde sa devina suprarealista. Se poate, uneori, ajunge la o stare a constiintei care se aseamana cu cea onirica, iar aceasta stare explica de ce anume este atat de atractiva pentru multi.

Particularitati spatio-temporale

Trancenderea spatiului. Distanta geografica nu influenteaza persoanele care comunica si acest lucru are implicatii asupra persoanelor cu interese sau nevoi unice. Exista posibilitatea ca in lumea reala aceste persoane sa nu poata gasi, in jurul lor, pe cineva care sa impartaseasca aceleasi probleme.

Flexibilitatea temporala. Comunicarea prin internet nu necesita ca persoanele sa interactioneze in aceleasi timp. In cazul chat-ului ai la dispozitie de la cateva secunde la cateva minute pentru a raspunde, iar acest lucru nu se intampla in general in cazul comunicarii fata in fata. In cazul e-mail-ului timpul avut la dispozitie variaza de la cateva minute la ore sau chiar zile pentru a raspunde. Se creeaza astfel un spatiu temporal unic care reprezinta o zona de reflectie ce permite analiza mai detaliata a informatiilor.

Particularitati cognitive

Egalitatea statutului. Pe internet oricine are o oportunitate egala de a-si face cunoscut punctul de vedere, indiferent de rasa, gen, avere, pozitie sociala. Este ceea ce unii au numit "democratia de pe net". Influenta pe care o poti avea asupra altora depinde doar de abilitatile tale cognitive, de perseverenta ta, de calitatea ideilor si uneori de cunostintele tehnice.

Comunicarea doar in scris. Bazandu-se pe alte abilitati cognitive in comparatie cu vorbitul si ascultatul, scrierea propriilor ganduri si citirea celor ale altora poate reprezenta o modalitate unica de a-ti prezenta identitatea, de a percepe identitatea celuilalt si de a stabili o relatie.

Particularitati sociale

Flexibilitatea identitatii. Comunicand doar prin intermediul textului, fara indicii faciale, ai posibilitate sa fi tu insuti, sa prezinti numai anumite parti ale tale, sa ramai anonim sau sa-ti asumi identitati imaginare.

Accesibilitatea sociala. Cu mare usurinta pot fi contactati oameni din toate colturile lumii putandu-se stabili foarte multe relatii. Acest lucru functioneaza in ambele sensuri, adica pe de o parte persoana se poate face cat mai cunoscuta, iar pe de alta parte poate cauta prin milioane de pagini si filtra informatiile astfel incat sa-si centreze atentia asupra unor persoane sau grupuri particulare.  

Particularitati tehnice

Inregistrarea comunicarii. Spre deosebire de interactiunile din lumea reala, interactiunile on-line ne permit sa avem mereu o baza de date cu ce anume s-a comunicat, catre cine si cand anume. Astfel exista posibilitatea de a reexperimenta sau reevalua unele aspecte ale relatiei respective si va fi foarte interesant de observat cum anume se vor schimba reactiile emotionale fata de aceleasi informatie recitita in diferite momente de timp.

Intreruperile media. Indiferent cat de complex si sofisticat va fi un calculator, va exista permanent riscul de aparitie a unor momente cand acesta nu va mai functiona cum trebuie, cand nu ne va mai oferi nimic, nici macar un mesaj de aparitie a unei erori. Aceasta lipsa de comunicare din partea calculatorului ne va determina sa proiectam tot felul de ingrijorari si anxietati asupra masinii care nu ne mai baga in seama. Fara indoiala ca, in aceste situatii, reactiile noastre de frustrare si furie ne vor oferi anumite indicii despre relatia pe care o avem cu masina sau cu internetul. Vom intelege astfel dependenta noastra de ele si prin urmare nevoia imperioasa de a le controla. 

Fara indoiala ca orice noutate este privita pentru o perioada de timp cu suspiciune, astfel ca si printre specialistii din domeniul sanatatii mentale exista cateva neclaritati, dileme, ingrijorari cu privire la serviciile clinice facilitate de internet. Sa vedem, prin urmare, care au fost concluziile studiilor realizate.

2. ESTE POSIBILA CONSILIEREA ON-LINE?

O prima problema care atrage atentia, este aceea de a stabili daca se poate sau nu vorbi de consiliere in acest caz. Avand in vedere limitele comunicarii on-line, genul acesta de activitate nu contine trei premise de baza ale interactiunii terapeutice, si anume:

contactul vizibil, fata in fata;

comunicarea prin intermediul limbajului vorbit;

interactiunea sincrona (in acelasi timp).

De aceea, in sens traditional s-ar putea afirma ca nu este consiliere, dar daca avem in vedere un sens mai larg, ar putea fi considerata consiliere sau o anumita forma de terapie, precum terapia ocupationala sau biblioterapia.

2.1. Textul este adecvat pentru imbogatirea experientei umane

Desi, pentru multi este greu de acceptat ca un client ar putea fi in mod autentic emotionat prin intermediul textului sau ca un terapeut ar putea dovedi empatie si insight, totusi intreaga literatura reprezinta un argument in favoarea acestei idei. Sa ne amintim ca Shakespeare a privit la fel de profund, ca si Freud, in inima si mintea umana. In plus, trebuie amintit ca exista persoane care sunt mult mai sincere, dezinhibate si expresive in comunicarea scrisa decat in comunicarea verbala.

Revenind la problematica terapeutica, se poate usor remarca faptul ca anumite tipuri de psihoterapie se potrivesc foarte bine cu maniera aceasta textuala:

Terapia cognitiv-comportamentala a lui Beck (1976), se centreaza pe analiza proceselor constiente, identificand erorile cognitive si ajutand clientul sa dezvolte alternative mai flexibile de intelegere a mediului si a lui insusi. 

Terapia centrata pe solutie a lui De Shazer (1988), are in vedere succesele obtinute deja de client si conditiile dorite de acesta incercand sa maximizeze rolul acestora, orientandu-se pe gasirea si construirea punctelor forte ale clientului si pe resursele sale potentiale. 

Terapia centrata pe sarcina a lui Reid (1992), se bazeaza pe o combinatie a unor teorii si metode din abordari compatibile, precum rezolvarea de probleme, fiind foarte structurata si considerand ca problemele clientului se pot rezolva atata timp cat acesta se implica in realizarea anumitor sarcini specifice.

Terapia rational-emotiva si comportamentala a lui Ellis (1994) porneste de la supozitia ca orice persoana poate avea anumite credinte disfunctionale. Astfel tratamentul consta in descoperirea acestor credinte, constientizarea clientului asupra lor, recunoasterea caracterului irational al acestora si inlocuirea lor cu credinte mai functionale.

Terapia narativa a lui White (1999) se bazeaza pe o teorie a interpretarii si are ca punct de pornire modul cum oamenii isi exprima experientele din viata. In timp ce clientul isi povesteste problemele, terapeutul analizeaza interpretarile individuale ale acestor experiente si utilizand cateva tehnici de reinterpretare si reformulare il ajuta pe client sa atribuie semnificatii alternative evenimentelor din viata sa.

2.2. Terapia on-line poate fi eficienta

S-a constatat ca serviciile de acest tip sunt citate tot mai des ca alternative moderne in oferirea sprijinului la distanta. Aceste servicii sunt cautate in general de persoanele care au probleme privind:

abuzul de substante, sexualitatea, fobiile si stresul post-traumatic (Sommers, 1997);

depresia si anxietatea (Powell, 1998);

familia (King, Engi, Poulos, 1998);

relationarea interpersonala si divortul (Colon, 1999).

In acelasi timp, studiile realizate de initiatorii acestei noi forme de terapie au aratat ca, in cazul relatiilor terapeutice on-line, clientii au raportat aceleasi efecte ca si in cazul terapiei fata in fata, si anume:

cresterea sentimentului de autonomie personala;

imbunatatirea capacitatii de luare a deciziilor;

optimizarea relatiilor personale;

cresterea responsabilitatii pentru autoajutorare sau implicare interpersonala;

suplimentar, beneficiile au fost legate de sporirea abilitatilor de relationare online.

Pe de alta parte, insa, s-a observat ca terapia online ar fi contraindicata in cazul anumitor probleme precum abuzul sexual, relatiile violente, tulburarile de alimentatie, tulburarile psihotice, ideatia suicidara (King, Moreggi, 1999).

2.3. Interventia in criza si prevenirea suicidului sunt posibile on-line

Se considera ca evaluarea riscului pe care il prezinta o persoana este imposibila, deoarece in relatia on-line nu poti observa persoana pentru a avea acces la unele indicii vizuale necesare in evaluarea starii de sanatate mentala. In plus, clientii on-line aflati in situatii de pericol si care au nevoie rapida de ingrijire nu pot beneficia de aceasta, nu pot fi spitalizati si tratati.

Experienta acumulata in unele tari a aratat insa, faptul ca grupurile de suport on-line au un impact semnificativ asupra oamenilor aflati in diverse situatii stresante precum depresie, dificultati de relationare sau alte probleme personale.

In Anglia, organizatia Samaritenilor ofera servicii on-line nonstop pentru persoanele cu tendinte suicidare. In anul 2000, peste 37.000 de e-mail-uri au fost primite si trimise in cadrul acestui sistem electronic de suport emotional.

In Israel, serviciul on-line de criza SAHAR a dovedit ca suicidul poate fi efectiv prevenit si oamenii aflati in criza pot fi ajutati prin intermediul activitatii clinice on-line. In cei doi ani de existenta, programul SAHAR a oferit suport on-line pentru mii de persoane, ajutandu-i pe multi sa evite moartea prin sinucidere, uneori chiar in ultimele momente (Fenichel, et.al., 2002).

Analizand eficienta unui grup on-line de suport pentru persoanele cu tendinte suicidare, Miller si Gergen (1998) au descoperit ca perioada de 11 luni de terapie on-line a avut un efect extrem de pozitiv pentru pacienti, desi autorii au considerat ca influenta acesteia este mai degraba in sustinerea pacientilor decat in transformarea acestora.

2.4. Supervizarea si traningul on-line sunt eficiente

In cadrul unor universitati a inceput deja, de mult timp, sa fie oferite module formalizate de pregatire on-line. De exemplu, in Anglia si SUA, pregatirea consilierilor pentru munca on-line este in plin avant. In mod clar, exista atat o nevoie imediata, cat si un vast potential in desfasurarea activitatilor de pregatire si de supervizare in maniera on-line. In unele circumstante, precum acelea ale practicantilor din zone rurale sau ale terapeutilor cu handicapuri fizice, traningul si supervizarea on-line pot reprezenta cea mai viabila forma de invatare. De asemenea, in cazul in care se doreste supervizare din partea unui specialist din alta tara, metoda on-line pare a fi cea mai potrivita.

3. ESTE CONSILIEREA ON LINE USOR DE REALIZAT?

O alta problema care a tras atentia a fost aceea referitoare la diferentele dintre consilierea psihologica traditionala si aceasta noua forma de terapie. Unii au trecut repede peste acuzatiile ce i s-au adus, considerand aceasta forma de terapie nu numai normala, dar si foarte facil de practicat. 

3.1. Nu se poate descurca oricine in activitatea online

Orice terapeut, indiferent de cata experienta are in activitatea sa, atunci cand va dori sa lucreze in maniera on-line, va descoperi rapid un nou inteles al relatiei terapeutice.

Pe langa faptul ca cei doi, terapeutul si clientul, ar trebui sa aiba aproximativ aceleasi dexteritati tehnice in comunicarea scrisa on-line, ar fi foarte important ca sa existe o potrivire intre ei in ceea ce priveste dorinta de utilizare a diferitelor modalitati disponibile. Bineinteles ca, din anumite puncte de vedere, activitatea on-line prezinta anumite avantaje de exemplu, poti sa te imbraci in ce te simti confortabil, poti face o pauza oricand pentru a-ti face o cafea sau pur si simplu te poti opri si face altceva. Dar activitatea on-line necesita o atentie deosebita la limbajul folosit, deoarece cuvintele sunt singurele instrumente terapeutice si trebuie alese si folosite cu mare grija. De asemenea, sunt necesare cateva abilitati adecvate comunicarii on-line.

Abilitatile practice se refera la:

capacitatea de a stoca si proteja comunicarile de la clienti;

cunostintele de encriptare si la cele tehnice ce asigura confidentialitatea;

priceperea de a utiliza diferitele programe sau modalitati de comunicare pe internet;

capacitatea de a raspunde imediat sau de a tolera intarzierea raspunsului clientului;

viteza de scriere si la familiarizarea cu exprimarea scrisa si cu alte indicii vizuale ce pot fi folosite in comunicarea on-line.

Abilitatile emotionale se refera la:

capacitatea de a descifra sentimentele altora doar din scris si de a realiza o interventie terapeutica utilizand doar textul;

flexibilitate in abordarea si conceptualizarea relatiei terapeutice;

experienta cu relatiile on-line;

increderea in tehnologie si tolerarea problemelor tehnice care pot aparea;

capacitatea de a schimba modalitatea de interactiune in functie de circumstante sau de client.

3.2. Nu oricine poate apela la serviciile terapeutice on-line

Clientii care cauta ajutor online au in fata doar monitorul unui computer. Nu este nimeni care sa receptioneze mesajele lor nonverbale, iar in plus, nu au avantajul de a vedea zambetul, de a percepe simtul umorului sau de a simti caldura interpersonala a unui terapeut.

In acelasi timp, ei ar trebui sa aiba anumite caracteristici, printre care competente in scriere si citire, viteza cel putin moderata de scriere, sentimentul de confort virtual, abilitatea de a mentine o relatie invizibila, si nu in ultima instanta, dorinta de a-si folosi cardul de credit on-line.

Toate acestea ar putea reprezenta argumente suficiente pentru indepartarea multor potentiali clienti.

In acelasi timp, vor exista anumite populatii sau tipuri de tulburari care vor beneficia mult mai usor de consultanta si tratament on-line decat altele. De exemplu, cei care se confrunta cu probleme referitoare la izolare, hipervigilenta, secretomanie, rusine, vulnerabilitate, sexualitate, frica se vor simti mult mai confortabil in acceptarea ajutorului on-line. Anonimatul si intimitatea terapiei on-line ii vor ajuta sa beneficieze de ajutor si vor face acest pas mai putin infricosator.

3.3. Principiile terapiei on-line sunt diferite de cele ale terapiei "fata in fata"

Clinicienii virtuali vor trebui sa dezvolte o serie de principii referitoare la mediul de comunicare, la relatiile virtuale, la tipurile de persoane care pot beneficia de serviciile respective, la potentialul curativ al diferitelor tehnici on-line. Fara indoiala ca, terapeutii care utilizeaza internetul vor avea nevoie de o pregatire suplimentara in unele domenii, precum tehnologic, teoretic, practic si etic. Pe langa faptul ca vor trebui sa invete tehnici specifice comunicarii scrise sincrone sau asincrone, vor trebui sa dobandeasca experienta in lucrul on-line cu diverse categorii de probleme sau grupuri.

3.4. Terapia on-line nu consta exclusiv in schimbul de e-mail-uri

Desi principala forma de comunicare in terapia on-line este e-mail-ul, terapeutii deseori utilizeaza si alte canale in comunicarea cu clientii lor, telefonul, chat-ul si, ocazional, intalniri fata in fata. Pe langa utilizarea tehnologiei video pentru simularea unei intalniri fata in fata, terapeutii mai utilizeaza mediul virtual in care atat terapeutul cat si clientul pot crea reprezentari vizuale ale lor insile, asa-numitii avatari (Suler, 2000), iar aceasta modalitate este foarte eficienta in terapiile bazate pe fantezie, imaginatie si joc de rol. Unii clinicieni utilizeaza realitatea virtuala multimedia in interventiile lor, chiar daca doar prin simpla incorporare a unor fisiere cu imagini, grafice, sunete (Cutter, 1996).

4. PRINCIPII SI REGULI IN CONSILIEREA ONLINE

Inainte de a-si da acordul cu privire la primirea online a serviciilor de sanatate mintala, clientul ar trebui informat asupra multor aspecte ale terapiei virtuale, precum unele caracteristici ale procesului si ale terapeutului, unele riscuri si beneficii posibile, ca si asupra masurilor de protectie, asupra procedurilor de lucru si a modalitatilor de interventie in situatii de urgente, si nu in ultimul rand asupra altor alternative existente (ISMHO, 2000).

4.1. Procedurile standard de operare

In mare parte, trebuie sa se respecte aceleasi proceduri atunci cand se ofera servicii de sanatate mentala in modalitate on-line, ca si in cazul modalitatii fata in fata.

Evaluarea clientului. Terapeutul trebuie sa evalueze adecvat clientul inainte de oferirea serviciilor on-line, iar clientului trebuie sa i se explice ca aceasta ar putea fi afectata de modalitatea virtuala de comunicare.

Competenta terapeutului. Terapeutul trebuie sa respecte granita competentei sale si sa nu incerce sa rezolve on-line o problema cu care nu s-a confruntat in sedintele fata in fata.

Structura serviciilor on-line. Terapeutul si clientul trebuie sa se puna de acord asupra modului de comunicare si frecventei, cat si asupra taxei si modului de plata.  

Confidentialitatea. Clientul trebuie asigurat de faptul ca i se va proteja confidentialitatea.

Inregistrarile. Terapeutul va trebui sa mentina inregistrarile cu clientul, iar acesta trebuie informat despre acest lucru.

4.2. Persoana terapeutului

Clientul trebuie sa cunoasca unele dintre caracteristicile acestuia, de exemplu:

Numele. Utilizarea pseudonimelor reprezinta un lucru obisnuit in comunicarea virtuala, dar clientului trebuie sa i se comunice numele real al terapeutului.

Calificarea. Clientului trebuie sa i se prezinte toate informatiile legate de educatia terapeutului referitoare la certificarea, la licenta, la aria specializarii sau experienta.

Modalitatea de confirmarea a informatiilor. Pentru ca informatiile sa poata fi verificate de catre client, terapeutul trebuie sa ofere numarul de telefon sau adresele unor institutii relevante. 

4.3. Procesul terapeutic

Clientul trebuie lamurit asupra unora dintre caracteristicile acestuia, precum:

Neintelegerile posibile. Clientul trebuie sa fie constient ca prin utilizarea modalitatii de comunicare bazata pe text exista o probabilitate mai mare de aparitie a neintelegerilor.

Timpul. Clientului trebuie sa i se spuna care este perioada de timp la care trebuie sa se astepte ca va primi un raspuns dupa ce a trimis un e-mail.

Intimitatea terapeutului. Clientul trebuie sa i se explice ca terapeutul are dreptul de a restrictiona accesul altor persoane la cuprinsul comunicarilor dintre ei doi, astfel clientul nu poate utiliza in alte scopuri inregistrarile pe care le detine.

4.4. Beneficiile scontate

Clientului trebuie sa i se prezinte unele dintre avantajele oferirii on-line a serviciilor de sanatate mentala, dintre care ar fi:

Inhibitia. Sentimentul unei inhibitii mai reduse decat in intalnirile fata in fata.

Reflectarea. Timpul mai mare avut la dispozitie pentru a compune mesajul, care ofera posibilitatea de a reflecta asupra mesajelor trimise.

Inregistrarea. Posibilitatea ca mesajele sa fie inregistrate automat ceea ce permite analiza lor ulterioara.

Flexibilitatea temporara. Posibilitatea de a trimite si primi mesaje la orice moment din zi sau noapte. 

4.5. Riscurile asumate

Clientul trebuie ajutat sa devina constient asupra unora dintre dezavantajele oferirii on-line a serviciilor de sanatate mentala, dintre care ar fi:

Intarzierile sau lipsa mesajelor. Posibilitatea ca mesajele sa nu ajunga la destinatie.

Confidentialitatea mai redusa. Posibilitatea ca informatiile dintre cei doi sa fie accesate si de alte persoane cu sau fara intentie.

4.6. Masurile de protectie necesare

Clientului trebuie sa i se aduca la cunostinta unele dintre metodele folosite de terapeut, de exemplu:

Confirmarea de primire. Clientului va trebui sa i se explice ca, ori de cate ori va trimite un e-mail ar trebui sa ceara confirmare de primire din partea terapeutului, pentru a se asigura ca mesajul a fost primit.

Utilizarea parolelor. Clientului va trebui sa i se explice ca ar trebui sa foloseasca parole care sa conditioneze accesul la computer sau chiar mai mult: metode de encriptare a informatiilor.

4.7. Rezolvarea urgentelor

Clientului trebuie sa i se explice ce s-ar putea face si care ar fi procedura in astfel de situatii.

Comunicarea on-line. Modalitatea de solutionare ar putea insemna ca terapeutul sa primeasca imediat un mesaj. 

Sprijinul local. In multe situatii, deoarece terapeutul se afla la mare distanta de client, capacitatea sa de a raspunde unei urgente va fi limitata. In aceste situatii, terapeutul va trebui sa aiba numele si numarul de telefon al unei profesionist local ce cunoaste deja cazul. 

4.8. Alte variante

Clientului trebuie sa i se aduca la cunostinta ce anume ar mai putea face in afara de primirea online a serviciilor de sanatate mentala, de exemplu:

Apelul la intalnirea fata in fata. Sa se prezinte personal pentru primirea acestor servicii.

Apelul la cineva apropiat. Sa discute problemele cu un prieten sau un membru al familiei.

Apelul la propriile sale resurse. Sa se gandeasca singur la probleme sale sau sa mediteze.

Apelul la timp. Sa nu faca absolut nimic si sa astepte sa vada ce se va mai intampla.

Desi studiile referitoare la eficienta terapiei on-line sunt inca limitate ca numar si confuze ca rezultate, nu putem sa nu remarcam faptul ca aceasta a devenit deja un domeniu specific al interventiei psihologice.

Dupa cum s-a observat, exista deja o serie de avantaje certe, s-au stabilit anumite ghiduri de buna practica in comunicarea online cu pacientii, s-au identificat o serie de limitele si se mai dezbat inca unele dileme. Fara indoiala, mai exista inca multe neclaritati si provocari in acest nou domeniu. De exemplu, datorita faptului ca nu este posibil sa fie studiata comunicarea asincrona fata in fata, nu va exista nici o modalitate corecta din punct de vedere metodologic de a compara terapia fata in fata cu terapia online.

5. DIRECTII DE DEZVOLTARE ALE TERAPIEI ON-LINE

Chiar daca involuntar ne vin in minte scenarii apocaliptice, de genul "Matrix", se poate estima ca in viitorul apropiat se va acorda o atentie din ce in ce mai mare in urmatoarele directii.

5.1. In plan teoretico-metodologic

a) Analize comparative ale eficientei terapiei online

Studiile ulterioare vor trebui sa se centreze mai mult pe impactul scrisului asupra clientilor si pe realizarea unor analize experimentale comparative intre eficienta diferitelor terapii on-line precum terapia prin e-mail si terapia prin chat si eficienta terapiilor fata in fata. Oricum, studiile preliminare au indicat faptul ca terapia virtuala poate avea succes in cazul anumitor probleme specifice (King, Moreggi, 1998) si ca noile tehnologii vor fi utilizate tot mai intens in domeniul psihologiei clinice si al psihoterapiei (Caspar, 2004).

b) Clarificarea principiilor si aparitia ghidurilor de interventie on-line

Deja in domeniul medical s-au facut primii pasi prin aparitia unui ghid referitor la utilizarea clinica a e-mail-ului cu pacientii (Kane, Sands, 1998), iar Societatea internationala de sanatate mentala on-line a sugerat anumite principii de buna practica in oferirea serviciilor specifice (ISMHO, 2000).

Pe langa clarificarile ce se vor face in privinta utilizarii e-mail-ului sau a realitatii virtuale, in terapie se vor depune eforturi pentru generarea unei teorii globale, unei meta-teorii care sa ofere cadrul de intelegere a activitatii clinice desfasurate on-line.

c) Specializarea si interdisciplinaritatea terapeutilor

Vor incepe sa apara cursuri dedicate terapiei on-line si diferitelor tehnici ce pot fi utilizate in functie de modalitatea de comunicare aleasa e-mail, chat etc. Se va realiza o colaborare stransa intre expertii diferitelor domenii, precum psihologia cognitiva, stiintele comunicari, tehnologia informatiei, inteligenta artificiala.

d) Stabilirea modalitatilor de evaluare a compatibilitatii clientilor

Avand in vedere dificultatile terapeutice, dar si problemele deontologice si cele legale, va fi absolut necesar sa se stabileasca caracteristicile esentiale ale persoanelor ce pot beneficia de serviciile on-line, cat si modalitatile de evaluare a simptomatologiei acestora, pentru a fi evitate interventiile in cazurile contraindicate. 

5.2. In plan aplicativ

a) Automatizarea procesului terapeutic

Una dintre directiile cele mai interesante ale activitatii clinice va fi probabil dezvoltarea potentialului automatizarii. Unele sarcini, de exemplu fazele de evaluare si diagnostic ale terapiei, vor putea fi realizate doar de programe specializate in acest sens. De asemenea, programele vor putea fi utilizate in ajutorarea clientilor de a se decide daca sa solicite sau nu o interventie terapeutica sau ce tip anume de psihoterapie li s-ar potrivi.

b) Dezvoltarea sistemelor expert

O alta provocare va fi aceea a construirii unor sisteme expert, utilizate fie in predarea cazurilor clinice (Fontaine, Le Beux, Riou, Jacquelinet, 1994), fie in rezolvarea unor probleme specifice, cum ar fi: disfunctiile sexuale (Binik, Servan-Schreiber, Freiwald, Hall, 1988), tulburarile de somn (Korpinen, Frey, 1993), bulimia (Bara-Carril, el.al., 2004).

c) Utilizarea terapeutica a jocurilor de computer

Pornind de la premisa principala, ca adolescentii nu primesc sprijinul necesar atunci cand au nevoie sau nu se implica atunci cand ceilalti incearca sa le ofere sprijin, unii cercetatori au inceput construirea unor astfel de aplicatii, ce s-au dovedit a fi utile in probleme legate de controlul impulsivitatii (Clark, Schoech, 1984; Gardner, 1991), consumul de droguri (Oakley, 1994), tulburarile de axietate si problemele de atentie (Pope, Paisson, 2001), stima de sine (Dandeneau, Baldwin, 2004).

d) Dezvoltarea si utilizarea mediului virtual in scopuri terapeutice 

Probabil ca realitatea virtuala va reprezenta una dintre cele mai mari provocari pentru psihologi, datorita posibilitatilor deosebite pe care le-ar putea oferi in ceea ce priveste tehnicile de diagnoza, psihoterapie si formare.

Fiind un sofisticat mediu de comunicare, realitatea virtuala permite colectarea si integrarea unor informatii multiple intr-o experienta unica similara vietii reale. Este posibil ca prin intermediul acesteia sa fie vizate anumite dimensiuni afective sau cognitive fara o modificare semnificativa a abordarii terapeutice. Astfel, realitatea virtuala poate fi utilizata de terapeuti diferiti in diverse scopuri:

terapeutul de orientare comportamentala o poate utiliza pentru a activa structura bazala a fricii la un pacient prin confruntarea cu stimulul generator de teama;

terapeutul de orientare psihodinamica o poate utiliza ca pe un sistem simbolic complex, pentru a evoca sau a scoate la suprafata anumite stari afective;

terapeutul de orientare cognitiva o poate utiliza pentru a analiza functionarea sistemelor mnezice si a reconstrui modul de procesare a informatiei;

terapeutul de orientare experientiala o poate utiliza pentru a izola pacientul de lumea externa si a-l ajuta sa exerseze actiunile corecte.

Studiile realizate pana in prezent au dovedit ca mediul virtual poate fi eficient in tratarea unor probleme diferite, precum:

agorafobia - frica de spatii largi (North, Coble, 1996);

tulburarile sexuale (Optale et.al., 1997);

claustrofobia - frica de spatii inchise (Botella, 1998);

tulburarile de stres posttraumatic (Hodges et.al., 1999; Rothbaum et.al., 1999);

tulburarile alimentare (Riva et.al., 2000);

acrofobia - frica de inaltimi (Choi et.al., 2001, Emmelkamp et.al., 2001);

tulburarile de panica (Vincelli et.al., 2001);

arahnofobia - frica de paienjeni (Garsia-Palacios et.al., 2002).

In ceea ce priveste rolul acestor tehnologii in viitorul psihoterapiei, conform unui studiu realizat in 2002 de Norcross, s-a ajuns la concluzia ca utilizarea realitatii virtuale si terapia computerizata se vor afla in fruntea clasamentului, acestea fiind alese pe locurile 3 si 5. In acelasi timp s-a constatat ca abordarile psihoterapeutice traditionale precum hipnoza, interventia paradoxala si interpretarea viselor vor fi utilizate din ce in ce mai putin, ele fiind alese pe locurile 32, 33 si 35 (Norcross et.al., 2002).

O ultima intrebare mai ramane de clarificat referitoare la comportamentul specialistilor si anume:

Sunt psihologii pregatiti pentru adoptarea noilor tehnologii in activitatea profesionala?

Unele studii au aratat ca acestia sunt destul de refractari la asimilarea inovatiilor tehnologice, iar lipsa lor de interes ar putea fi pusa pe seama:

angajamentului pe care il au fata de valorile umaniste, care ar veni in conflict cu dezvoltarile tehnologice (Nadelson, 1987);

lipsei educatiei in utilizarea aplicatiilor informatice sau a ceea ce s-ar putea numi tehnofobie (Rosen, Weil, 1996);

ingrijorarilor de natura deontologica (American Psychological Association Ethics Committee, 1997; McMinn, 1999).

Cu toate acestea, in ultimii ani, calculatorul a inceput sa fie utilizat tot mai mult intr-o gama variata de activitati, de la cele administrative la cele de evaluare sau tratament, studiile aratand ca 72% dintre psihologi il utilizeaza in activitatea profesionala (Rosen, Weil, 1996).

Devine astfel evident ca aceste noi abordari justifica pe deplin afirmatia ca in consilierea psihologica s-a petrecut o mica revolutie, aceasta intrand intr-o era noua, iar clientii vor putea de acum incolo beneficia de consiliere psihologica realizata in maniera online.

BIBLIOGRAFIE

1. *** Services by telephone, teleconferencing, and Internet, American Psychological Association Ethics Committee, Washington, DC. 1997.
2. *** Suggested Principles for the Online Provision of Mental Health Services, International Society For Mental Health Online, 2000.

BARA-CARRIL, N., WILLIAMS, C.J., POMBO-CARRIL, M.G., REID,Y., MURRAY, K., AUBIN, S., HARKIN, P.J.R., TREASURE, J., SCHMIDT, U.,              A preliminary investigation into the feasibility and efficacy of a CD-ROM-based cognitive-behavioral self-help intervention for bulimia nervosa, International Journal of Eating Disorders,.35, 4, 2004, p.

BECK, A., Cognitive therapy and the emotional disorders, New York, International University Press, 1976.

BINIK, Y.M., SERVAN-SCHREIBER, D., FREIWALD, S., HALL, K.S., Intelligent computer-based assessment and psychotherapy. An expert system for sexual dysfunction, Journal of Nervous And Mental Disease, 176, 1988, p. 387

6. BOTELLA, C., BANOS, R.M., PERPINA, C., VILLA, H., ALCANIZ M. & REY, A., Virtual reality treatment of claustrophobia: A case report, Behaviour Research and Therapy, 36, 2, 1998, p. 239 246.
7. CASPAR, F., Technological developments and applications in clinical psychology and psychotherapy: Introduction, Journal of Clinical Psychology, 60, 3, 2004, p. 221-238.
8. CHOI, Y.H, JANG, D.P., KU, J.H., SHIN, M.B. & KIM, S.I., Short-term treatment of acrophobia with virtual reality therapy (VRT): A case report, Cyberpsychology and Behavior, 4, 3, 2001, p. 349 354.

CLARK, B., SCHOECH, D., A computer-assisted therapeutic game for adolescents: Initial development and comments. Using computers in clinical practice: Psychotherapy and mental health applications, S.M.D. New York, Haworth Press,  1984, p. 335 353.

COLON, Y., Digital Digging: group therapy online, In J. FINK: How to use computers and cyberspace in clinical practice of psychotherapy, New Jersey, Jason Aronson  Inc, 1999, p. 66 81.

11. CUTTER, F., Virtual Psychotherapy?. https://www.cmhc.com/pni, 1996.
12. DANDENEAU, S.D., BALDWIN, M.W., The Inhibition of Socially Rejecting Information Among People with High versus Low Self-Esteem: The Role of Attentional Bias and the Effects of Bias Reduction Training, Journal of Social and Clinical Psychology,  23, 4, 2004.
13. DE SHAZER, S., Clues: Investigating solutions in brief therapy, New York: Norton, 1988.
14. ELLIS, A., The essence of Rational Emotive Behavior Therapy (REBT): A comprehensive Approach to Treatment, https://www.rebt.org/essays/teorebta.html, 1994.
15. EMMELKAMP, P.M., BRUYNZEEL, M., DROST, L. & VAN DER MAST, C.A., Virtual reality treatment in acrophobia: A comparition with exposure in vivo, Cyberpsychology and Behavior, 4 3, 2001, p. 335 339.
16. FENICHEL, M., SULER, J., BARAK, A., ZELVIN, E., JONES, G., MUNRO, K., MEUNIER, V., WALKER-SCHMUCKER, W., Myths and Realities of Online Clinical Work, International Society for Mental Health Online, A 3rd-Yeard Report from Clinical Case Study Group, 2002.
17. FONTAINE, D., LE BEUX, P., RIOU, C., JACQUELINET, C., An intelligent Computer-Assisted Instruction system for clinical case teaching, Methods Inf Med, 33 4, 1994, p. 433 45.
18. GARDNER, J.E., Can the Mario Bros help? Nintendo Games as an Adjunct in Psycotherapy with Children, Psychotherapy, 28, 1991, p. 667 670.
19. GARSIA-PALACIOS, A. HOFFMAN, H.G., SEE, S.K., TSAI, A. & BOTELLA, C., Virtual reality in the treatment of spider phobia: A controled study, Behavior Research and Therapy, 40, 9, 2002, 983 993.
20. HODGES, L., ROTHBAUM, B.O., ALARCON, R.D., READY, D., SHAHAR, F., GRAAP, K., et.al. A virtual enviroment for the treatment of chronic combat-related post-traumatic stress disorder, Cyberpsychology and Behavior, 2, 1, 1999, p. 7-14.
21. KANE, B., SANDS, D.Z., Guidelines for the Clinical Use of Electronic Mail with Patients, Journal of the American Medical Informatics Association, 5, 1, 1998.
22. KING, S., ENGI, S. & POULOS, S. T., Using the Internet to assist family therapy, British Journal of Guidance and Counselling, 26, 1, 1998, p. 43-52.
23. KING, S.A., MOREGGI, D., Internet therapy and self help groups - the pros and cons,

https://rdz.stjohns.edu/~storm/Chapter5/therapy.html, 1999.

24. KORPINEN, L., FREY, H., Sleep Expert--an intelligent medical decision support system for sleep disorders, Med. Inform , 2, 1993, p. 163-170.
25. MCMINN, M.R. BUCHANAN, T., ELLENS, B.M. & RYAN M.K., Tehnology, professional practice, and ethics: Survey findings and implications, Professional Psychology: Research and Practice, 30, 1999, p. 165 172,.
26. MILLER, J.K., GERGEN, K.J., Life on the line: The therapeutic potentials of computer-mediated conversation, Journal of Marital and Family Therapy, 24, 2, 1998, p. 189 202,.
27. NADELSON, T., The inhuman computer/the too-human psychoterapist, American Journal of Psychoterapy, 41, 1987, p. 489 498.
28. NORCROSS, J.C., HEDGES, M., PROCHASKA, J.O., The face of 2010: A Delphi poll on the future of psychotherapy, Professional Psychology: Research and Practice, 33, 3, 2002, p. 316-322.
29. NORTH, M.M. NORTH, S.M., COBLE, J.R., Effectiveness of virtual enviroments desensitization in the treatment of agoraphobia, Presence, Teleoperators and Virtual Enviroments, 5, 3, 1996, p. 127 132.
30. OAKLEY, C., SMACK: A computer driven game for at-risk teens, Computers in Human Services, 11, 1, 1994, p. 97 99.
31. OPTALE, G, MUNARI, A., NASTA, A., PIANON, C., BALDARO, J., VIGGIANO, G., Multimedia and virtual reality techniques in the treatment of male erectile disorders, International Journal of Impotence Research, 9, 4, 1997, 197 203.
32. POPE, A.T., PAISSON, O.S., Helping Video Games 'Rewire Our Minds', NASA Langley Research Center, 2001.
33. POWELL, T., Online counseling: A Profile and descriptive analysis, https://netpsych.com/Powell.htm, 1998.
34. REID, W.J., Task strategies: An empirical approach to social work practice, New York: Columbia University Press, 1992.
35. RIVA, G., BACCHETA, M., BARUFFI, M., RINALDI, S., VINCELLE, F. & MOLINARI, E., Virtual reality-based experiential cognitive treatment of obesity and eating disorders, Clinical Psychology and Psychoterapy, 7, 3, 2000, p. 209-219.
36. ROSEN, L.D., WEIL, M.M., Psychologist and technology: A look at the future,  Professional Psychology: Research and Practice, 27, 1996, p. 635 638.
37. ROTHBAUM, B.O., HODGES, I., ALARCON, R., READY. D., SHANAK, F., GRAAP, K., et.al., Virtual reality exposure therapy for PTSD Vietman Veterans: A case study, Journal of Traumatic Stress, 12, 2, 1999, p. 263 271.
38. SOMMERS, D.I., Mental Health Cyber-Clinic, https://dcez.com/, 1997.
39. SULER, J.R., Psychotherapy in cyberspace: A 5-dimension model of online and computer-mediated psychotherapy, Cyber Psychology and Behavior, 3, 2000, p. 151-160.
40. VINCELLI,  F., CHOI, Y.H., MOLINARI, E., WIEDERHOLD, B.K., RIVA, G., A VR based multicomponent treatment for panic disorders with agoraphobia, Studies in Health Technology and Informatics, 81, 2001, p. 544 550.
41. WHITE, M., Narrative Therapy,

https://www.massey.ac.nz/~ALock/virtual/white.htm, 1999