Cum sa gandim rational

CUM SA GANDIM RATIONAL

De-a lungul timpului au existat diversi autori care au sustinut ca stresul este determinat de modul in care percepem evenimentele din viata. Cel mai cunoscut pentru aceasta teza este Epictet care, referindu-se fericire si nefericire, spunea ca evenimentele in sine nu sunt pozitive sau negative, ci noi suntem cei care le acordam astfel de semnificatii, iar acestea la randul lor ne fac sa fim fericiti sau nefericiti. Fara indoiala ca ideea lui Epictet nu este una tocmai rationala, deoarece exista o multitudine de evenimente care pot fi extrem de negative, oricat de pozitivisti am fi noi insine.

Cu toate acestea insa, ideea lui Epictet este confirmata de cercetarile contemporane asupra functionarii creierului, care au evidentiat ca modul in care noi interpretam un anumit eveniment determina modificari neurofiziologice importante. Asa cum s-a observat in capitolul 8 - Ce se intampla in creier cand suntem stresati, amigdala, in functie de valenta emotionala pe care o asociaza stimulul extern, trimite o serie de mesaje diferitelor formatiuni neurofiziologice. Datorita acestora se produc sau se inhiba nenumarate secretii de substante chimice, care determina reactii afective si comportamentale.

Prin urmare, "nefericirea" lui Epictet, adica spaima, frica, nelinistea, depresia sunt conditionate de prezenta respectivelor substante chimice secretate in creier, care, intr-o anumita masura, pot fi sub controlul nostru.

Pe langa Epictet au mai existat si alte persoane care au sugerat acelasi lucru, de exemplu Cicero, care spunea ca mahnirea nu depinde de realitatea negativa a lucrurilor, ci de o judecata subiectiva a mintii, iar asa cum echilibrul solid al mintii depinde de cunoasterea dreapta, tot asa tulburarile sale sunt fructul judecatilor eronate.

De asemenea, Kant preciza faptul ca specificul tuturor tulburarilor mentale consta in pierderea "simtului comun" si dezvoltarea unui "simt privat" al rationamentului.

Bertrand Russell, realizand o analiza a cauzelor fericirii si nefericirii, sustinea ca acestea pot fi cu usurinta depistate in copilarie si sugera ca primul pas spre fericire consta in a sti sa ne eliberam de tirania convingerilor stabilite precoce.

Nu in ultimul rand, Mark Twain spunea ca viata nu provine in esenta din fapte si evenimente, ci isi are originea, inainte de orice, in furtuna de ganduri care bantuie necontenit spiritul omenesc.

Desi exista inca multe controverse cu privire la modul de aparitie al emotiilor, ceea ce trebuie retinut este faptul starile noastre interne sunt conditi 919c23j onate foarte mult de modul in care interpretam realitatea din jurul nostru, adica de modul in care gandim.

1. GANDIREA RATIONALA VERSUS IRATIONALA

In terapiile cognitiv-comportamentale se postuleaza existenta unei medieri cognitive intre evenimentele externe si trairile interne. Prin urmare evenimentele de viata nu ne afecteaza reactiile in mod direct, ci modul in care interpretam aceste evenimente determina aparitia anumitor reactii care pot fi cognitive, emotionale, comportamentale si fiziologice.

Se considera ca aceste cognitii prin care interpretam evenimentele de viata pot fi rationale (adica logice, flexibile, in acord cu realitatea) sau pot fi irationale (adica ilogice, rigide, inconsecvente cu realitatea). Atunci cand oamenii sunt confruntati cu evenimente negative ei pot avea cognitii irationale despre aceste evenimente, acestea determinand aparitia unor reactii negative disfunctionale sau ei pot avea cognitiile rationale, acestea determinand aparitia unor reactii negative functionale.

Prin urmare, asumptia de baza este aceea ca ideile, emotiile si comportamentele oamenilor se afla intr-o stransa interactiune, fiecare dintre ele incluzand elemente importante din celelalte doua, astfel ca orice tulburare emotionala, desi nu este determinata exclusiv de gandire, este totusi puternic influentata de aceasta.

Ce sunt ideile irationale

Credinte despre viata care ne impiedica sa ne dezvoltam din punct de vedere emotional.

Etichete pe care le avem in minte despre modul in care credem ca ar trebui sa fie viata pentru noi sau pentru altii.

Opinii si valori nefondate in care credem si care nu se afla in armonie cu realitatea din jurul nostru.

Seturi negative de raspunsuri automate pe care le trimitem atunci cand ne confruntam cu situatii stresante.

Modalitati stereotipe de solutionare a problemelor pe care le utilizam pentru a face fata presiunilor vietii.

Idei, credinte, sentimente, valori, opinii, prejudecati cu care am fost crescuti si pe care ne-am obisnuit atat de mult sa le utilizam cand avem diferite probleme, incat nu mai realizam ca acestea sunt neproductive sau chiar contraproductive.

Modalitati autoprotective de actiune care la suprafata par corespunzatoare situatiilor respective, dar care de fapt au consecinte neutre sau chiar negative pentru noi.

Modalitati contraproductive de gandire care ofera confort si siguranta pe termen scurt, dar nu rezolva sau chiar exacerbeaza problemele pe termen lung.

Modalitati negative sau pesimiste de a percepe experientele neplacute ale vietii precum pierderea, conflictul, asumarea riscurilor, respingerea, acceptarea schimbarilor.

Mesaje pe care le primim de-a lungul vietii in mod formal sau informal din partea societatii, comunitatii, culturii, grupului de referinta, vecinilor, bisericii, retelei sociale, familiei, rudelor, scolii, serviciului; acestea sunt ineficiente in rezolvarea problemelor noastre curente, dar fiind foarte atasati de ele, ne simtim de cele mai multe ori incapabili de a le respinge. Ele pot fi foarte clare sau pot fi ascunse in subconstientul nostru.

Concluzii despre viata pe care le-am dezvoltat de-a lungul timpului, traind intr-un mediu irational.

Asteptari nerealiste cu referire la propria persoana sau la altii care produc in cele din urma multa suferinta.  

Cum putem recunoaste existenta ideilor irationale

Ne gasim prinsi intr-un cerc vicios cand incercam sa ne rezolvam problemele.

Simtim ca fiecare incercare pe care o facem pentru a rezolva problema care ne deranjeaza duce la amplificarea acesteia.

Suferim in tacere, de mult timp, din cauza unei probleme si nu am facut nici un pas spre a cere ajutorul de a rezolva problema respectiva.

Ne-am decis sa adoptam o solutie creativa de rezolvare a problemei, dar simtim ca suntem incapabili sa o implementam.

Alegem sa urmam o anumita modalitate de actiune, dar observam ca suntem nefericiti cu alegerea realizata, in acelasi timp evitam sa cautam alte alternative.

Ne temem sa urmam anumite directii de actiune deoarece consideram ca ne vom simtii vinovati cand vom proceda astfel.

Realizam ca am devenit aproape obsedati de o anumita problema cu toate acestea nu facem nimic pentru a o rezolva.

Ne simtim imobilizati in fata problemei pe care o avem.

Incepem sa gandim ca singura modalitate de a face fata problemei este aceea de a o evita, ignora, nega, de a ne preface ca nu ar exista.

Descoperim ca putem gasi argumente pentru ambele aspecte ale problemei si devenim incapabili de a lua o decizie.

2. FORMAREA SCHEMELOR COGNITIV -EMOTIVE

Studiind dezvoltarea cognitiva a copilului si felul in care acesta achizitioneaza cunoasterea, un celebru psiholog, Jean Piaget, a observat ca, atunci cand suntem mici, actionam asupra mediului si observam efectul pe care il are actiunea noastra. Cand gandim, efectuam anumite operatii mentale, acestea reprezentand de fapt un set de actiuni care produc un efect asupra mediului. Astfel el a dovedit ca, pe masura ce crestem si incepem sa stapanim noi abilitati, operatiile mentale respective apar in procesele de gandire sub forma structurilor cognitive, cunoscute sub denumirea de scheme.

O schema contine toate ideile, amintirile, capacitatile si asocierile legate de un anumit set de operatii asupra mediului. De fapt dezvoltarea noastra cognitiva are loc prin procesul construirii si dezvoltarii de scheme noi, cat si prin extinderea celor existente. Pe masura ce crestem si interactionam cu mediul, ne dezvoltam si modificam in mod continuu schemele in urma experientelor personale (Piaget, 1962).

Prin urmare, schemele cognitive reprezinta un ansamblu organizat de cunostinte dobandite pe parcursul dezvoltarii psihice. Ele sunt latente, adica nu suntem neaparat constienti de ele, dar ele  pot fi activate de diferite intamplari din viata.

Perioadele dezvoltarii cognitive

Piaget a dovedit ca dezvoltarea cognitiva se produce prin construirea unui set succesiv de structuri cognitive de complexitate din ce in ce mai mare. In conceptia sa, cele patru faze ale acestei dezvoltari sunt:

Perioada senzorio-motorie, pana la 2 ani, in care invatam sa organizam si sa interpretam informatiile pe care le primim prin organele de simt si in acelasi timp ne dezvoltam coordonarea motorie. Deci, apare schema corporala si se dezvolta perceptia constantei obiectului.

Perioada preoperationala, pana la 7 ani, in care se dezvolta limbajul si invatam sa adoptam si punctul de vedere al altei persoane. In aceasta faza, avem o puternica tendinta de centrare, adica de focalizare asupra aspectelor unei probleme ignorand alti factori care ar putea fi importanti. De exemplu nu suntem capabili sa intelegem ca unele operatii sunt reversibile, adica un copil in aceasta faza poate invata ca 5*5=25, dar nu va fi capabil sa ajunga la concluzia ca 25=5*5. Sau va putea admite faptul ca are un tata, dar nu este capabil sa inteleaga faptul ca si tatal sau are un copil. O alta caracteristica este aceea ca in aceasta perioada generalizam excesiv regulile pe care le-am invatat, de exemplu un copil poate considera ca toate animalele mici sunt catei.

Perioada operatiilor concrete, pana la 11 ani, cand avem dificultati cu notiunile pur abstracte, iar pentru a le intelege, trebuie sa le conectam cu lumea reala. De exemplu, copiii aflati in aceasta faza, au o dorinta extraordinara de a culege informatii despre lume, deseori adunand liste de fapte sau date despre un subiect anume.

Perioada operatiilor formale, dupa 11 ani, cand gandirea copilului este foarte asemanatoare cu cea a adultului. El poate opera si cu logica abstracta, fiind capabil de a-si extinde cunostintele, fara a mai fi impiedicat de tendinta de raportare doar la propria persoana.

In primele doua stadii, copilul este dependent de impresiile senzoriale, iar schemele pe care le construieste nu au un continut verbal. In perioadele operatiilor se formeaza, insa, pentru prima data, scheme care cuprind gandirea, prin intermediul acestora copilul invatand sa interpreteze realitatea.

Aceasta scurta prezentare a avut rolul de a arata ca multe dintre erorile pe care le facem la varsta adulta, cum ar fi suprageneralizarea sau selectarea isi au originea in stadiile de dezvoltare cognitiva si ar putea fi explicate fie prin nedepasirea corespunzatoare a perioadelor respective, fie printr-o intoarcere, regresie la nivelul stadiilor respective.

Mecanisme psihologice implicate

Piaget sustine ca formarea succesiva si complexitatea acestor scheme cognitive depinde in mare masura de interactiunea cu mediul inconjurator. Elaborarea acestor scheme se produce prin intermediul a doua mecanisme principale si anume asimilarea si acomodarea. Pentru ca dezvoltarea sa fie normala trebuie sa se pastreze un echilibru intre procesele de asimilare si cele de acomodare.

Asimilarea

Procesul de asimilare implica faptul ca noile cunostinte sunt achizitionate pe fondul celor deja existente si acumulate fara ca schema sa se transforme. Adica asimilarea inseamna ca tot ceea ce percepe m se realizeaza prin filtrul cunostintelor precedente, prin ceea ce in limbaj stiintific se numeste sistemul de referinta al adevarurilor personale. De exemplu, un copil care a achizitionat conceptul de porumbel, va continua un anumit timp sa numeasca "porumbel" toate pasarile pe care le va vedea. La o varsta mai avansata, procesul de asimilare poate fi usor recunoscut in faptul ca adultii citesc cu placere articole sau urmaresc cu interes programe TV care corespund modului lor de gandire. Avem asadar o usurinta mai mare de a asimila informatiile care se potrivesc cu propriile noastre puncte de vedere. Ca o paranteza, ar trebui precizat ca aceasta teorie se aplica si in ceea ce priveste publicitatea sau negocierea, precum si in procesele de aparitie si proliferare a zvonurilor si barfelor. 

Acomodarea

Procesul de acomodare implica faptul ca pentru incorporarea realista a unor noi cunostinte, asimilarea nu mai este suficienta si este necesar ca sa se produca o schimbare a schemei cognitive. De exemplu, un copil care era obisnuit sa prinda mingea sub o masa ramanand in picioare va trebui sa invete sa se aplece pentru a nu se lovi la cap cand creste si este mai inalt. Adica va trebui sa fim atenti la momentul cand va fi necesar sa renuntam la anumite adevarurile personale in favoarea unora mai logice si realiste.

Tipuri de gandire

O caracteristica importanta a perioadei pre-operationale este aceea ca nu putem acorda atentie decat unei dimensiuni perceptive, deoarece inca nu ne-am dezvoltat capacitatea de a ne organiza gandirea in sisteme mai complexe pe care sa le putem controla. Acest fapt implica faptul ca in aceasta perioada legile comune ale logicii nu au valoare, iar noi ne cream propriile sisteme de interpretare a realitatii. De exemplu un copil da nume inventate de el diferitelor obiecte din jur. In termeni stiintifici, se spune ca modul in care copilul isi intelege ambianta inconjuratoare este egocentric, adica copilul este incapabil sa inteleaga lucrurile dintr-o perspectiva diferita de cea proprie si sa diferentieze faptele de ipoteze. Termenul egocentrism implica faptul ca in gandirea copilului procesele de asimilare prevaleaza fata de cele de acomodare, adica acesta isi adapteaza experientele la schemele deja existente (asimilare), mai degraba decat sa le extinda (acomodare), pentru a putea realiza o mai buna intelegere a realitatii.  

Gandirea egocentrica este determinata de incapacitatea copilului de a face ordine in cunostintele sale despre obiecte si persoane, fapt care l-ar face sa respinga impresiile imediate. Odata cu dezvoltarea, apare un proces de decentrare, prin care gandirea egocentrica cedeaza locul unei noi forme de gandire mai obiective si mai rationale.

Aceste doua tipuri de gandire au anumite caracteristici specifice care pot fi observate in tabelul 1.

Tabelul 1 - Comparatie intre caracteristicile tipurilor de gandire

Piaget afirma ca egocentrismul diminueaza progresiv, pe durata dezvoltarii schemelor cognitive, dar o trecere totala la un tip de gandire corespunzatoare perioadei operatiilor formale apare doar la un numar limitat de adulti, iar reziduurile egocentrismului sunt prezente si la varsta adulta (Piaget, 1973). Este foarte important de amintit faptul ca alti autori au dovedit ca specificul gandirii egocentrice reapare nu numai in timpul adolescentei, ci de fiecare data cand persoana se regaseste intr-o situatie de criza (Baron, 1986; Lids, 1973).

Trecerea de la gandirea egocentrica la cea decentrata se face sub influenta interactiunilor sociale. Prin urmare fie experientele negative din timpul unor anumite faze ale dezvoltarii cognitive, fie practicile educative disfunctionale vor inhiba o dezvoltare cognitiva normala si vor facilita persistenta gandirii egocentrice.

Iata de ce trebuie sa acordam o mare atentie mesajelor pe care le-am primit din partea mediului si sa analizam masura in care acestea ne ajuta sa gandim rational sau ne conditioneaza sa gandim egocentric.

Mostenirile parentale

Analizand relatiile dintre parinti si copii precum si dezvoltarea acestor relatii in timp, Kahler a ajuns la concluzia ca parintii transmit copiilor, in mod constient sau nu, o serie de mesaje care contribuie foarte mult la modelarea personalitatii acestora, dar care se dovedesc a fi ambivalente. Adica, pe de o parte, ele au un rol foarte pozitiv, deoarece ajuta la dezvoltarea unor persoane competente, dar pe de alta parte, pot avea un rol negativ, deoarece produc suferinta daca copilul isi va conduce permanent viata dupa aceste mesaje. Ambivalenta acestora reiese si din denumirile care li s-au dat, unii considerandu-le mesaje directoare, care indica sensul spre care sa se indrepte persoana, iar altii numindu-le mesaje constrangatoare, care impiedica persoana sa procedeze altfel.

Mesajul Perfectiunii

Aproape toata lumea considera ca este mult mai bine sa nu lasi lucrurile la voia intamplarii si sa iei in consideratie cat mai multe amanunte. Extrema acestei atitudini este aceea ca:

TREBUIE SA FACI TOTUL PERFECT

Sub influenta acestui mesaj, o persoana poate ajunge sa traiasca incordat si tensionat, cu teama de a nu uita ceva anume. Va relua lucrurile de mai multe ori si va reveni asupra deciziilor, va incerca sa controleze totul.

Toate acestea deoarece se va conduce dupa o convingere eronata si distructiva, aceea ca o fiinta omeneasca poate sa faca intotdeauna lucrurile perfect.

Nazuinta spre perfectiune este foarte importanta in dezvoltarea si in activitatea tuturor, dar daca vom incerca permanent sa facem lucrurile in mod impecabil, fie ele profesionale sau personale, atunci vom fi inevitabil stresati, foarte stresati, din ce in ce mai stresati.

Asadar, straduiti-va sa fiti impecabili, dar ingaduiti-va din cand in cand sa mai si gresiti.

Deci nu uitati ca oamenii:

NU POT FACE INTOTDEAUNA LUCRURILE PERFECT

Mesajul Prieteniei

Aproape toata lumea considera ca este mult mai bine sa fii in relatii bune cu ceilalti, sa cunosti cat mai multi oameni si sa-i faci pe acestia sa aiba o parere buna despre tine. Extrema acestei atitudini este aceea ca:

TREBUIE SA LE FACI PE PLAC CELORLALTI

Sub influenta acestui mesaj o persoana poate ajunge sa renunte la multe lucruri, doar ca sa nu-i deceptioneze pe ceilalti. Se va stradui sa-i satisfaca pe ceilalti, chiar daca va face lucruri care nu-i convin si pe care mai tarziu le regreta. Nu va indrazni sa refuze pe nimeni si ar putea ajunge chiar sa prezinte deformat realitatea, doar ca sa nu fie dezagreabil. Va incerca sa-i multumeasca pe toti.

Toate acestea deoarece se va conduce dupa o convingere eronata si distructiva, aceea ca exista un mod de a le face tuturor pe plac.

Nazuinta spre prietenie este foarte importanta in viata tuturor, dar daca vom incerca permanent sa le facem tuturor placere, doar pentru a ne asigura prietenia acestora, atunci vom fi inevitabil stresati, foarte stresati, din ce in ce mai stresati.

Asadar, straduiti-va sa aveti relatii bune (mai ales cu sefii), dar ingaduiti-va din cand in cand sa mai aveti si cate un "dusman".

Prin urmare nu uitati ca:

NU SE POATE SA LE FACI PE PLAC TUTUROR

Mesajul Implicarii

Cu totii stim ca putine lucruri se pot face in viata fara sa depui efort, iar daca vrei sa reusesti trebuie sa muncesti, sa te agiti, sa perseverezi, sa depui efort, sa te straduiesti cu inversunare. Extrema acestei atitudini este aceea ca:

TREBUIE SA TE STRADUIESTI SI MAI MULT

Sub influenta acestui mesaj, o persoana poate ajunge sa considere ca eforturile pe care le face ca sa realizeze ceva sunt cele mai importante lucruri din viata sa. Va ajunge sa complice totul, va dori sa fie compatimit, se va enerva usor si va incerca sa fie mereu impotriva.

Toate acestea deoarece se va conduce dupa o convingere eronata si distructiva, aceea ca o persoana care se straduieste din rasputeri sfarseste intotdeauna prin a reusi.

Dorinta de reusita reprezinta unul din motoarele vietii, dar daca ne vom incrancena in aceasta dorinta de a face mereu mai mult, atunci vom fi inevitabil stresati, foarte stresati, din ce in ce mai stresati.

Asadar, straduiti-va sa faceti eforturi, dar ingaduiti-va din cand in cand sa mai aveti si cate o pauza.

In concluzie nu uitati ca:

EFORTUL DEPUS NU GARANTEAZA REUSITA

Mesajul Controlului

Aproape toata lumea considera ca este mult mai bine sa detii controlul, sa fii puternic, sa nu depinzi de ceilalti si sa nu ai vulnerabilitati. Extrema acestei atitudine este aceea ca:

TREBUIE SA NU ARATI NIMIC DIN CEEA CE SIMTI

Sub influenta acestui mesaj, o persoana poate ajunge sa fie rigida si falsa, purtand o anumita masca, chiar si atunci cand se bucura. Nu va mai avea incredere in ceilalti, va fi foarte rezervata si va incerca sa-si ascunda emotiile.

Toate acestea deoarece se va conduce dupa o convingere eronata si distructiva, aceea ca este important sa lasi impresia ca esti puternic.

Nevoia de control comportamental este foarte importanta in viata tuturor, dar daca vom incerca permanent sa ne ascundem si sa ne anulam trairile, crezand ca, astfel, ii vom face pe ceilalti sa ne respecte, atunci vom fi inevitabil stresati, foarte stresati, din ce in ce mai stresati.

Asadar, straduiti-va sa va controlati emotiile, dar ingaduiti-va din cand in cand sa le aratati celorlalti ca sunteti un om si nu o masina.

Deci nu uitati ca:

EXPRIMAREA EMOTIILOR ESTE NORMALA

Mesajul Urgentei

Traim intr-o lume in care timpul trece parca din ce in ce mai repede, iar pentru a te descurca este bine sa fii mai dinamic si sa nu pierzi vremea. Extrema acestei atitudine este aceea ca:

TREBUIE SA TE GRABESTI PERMANENT

Sub influenta acestui mesaj, o persoana poate ajunge sa fie foarte agitata si instabila, mereu in graba si fuga, uneori chiar intarziind doar pentru a fi obligat sa alerge.

Toate acestea deoarece se va conduce dupa o convingere eronata si distructiva, aceea ca oamenii competenti se misca repede.

Nevoia de timp este astazi foarte imperioasa, dar daca vom incerca permanent sa ne grabim si sa facem totul programat si calculat la secunda, atunci vom fi inevitabil stresati, foarte stresati, din ce in ce mai stresati.

Asadar, straduiti-va sa lucrati repede, dar ingaduiti-va din cand in cand sa lucrati lent si sa savurati ceea ce faceti.

Deci nu uitati ca:

DACA VA GRABITI SI VIATA VA TRECE MAI REPEDE

Ati putut constata, fara indoiala, ca aceste mesaje parentale au incontestabil un caracter pozitiv, ele indicandu-ne cum trebuie sa actionam pentru a face fata vietii. De multe ori, aceste idei creeaza impresia ca reprezinta solutia tuturor problemelor din lume. De cate ori nu auzim spunandu-se ca lumea, umanitatea, guvernele, sau, pur si simplu, lucrurile ar merge mult mai bine daca:

Oamenii ar reflecta mai mult - mesajul Perfectiunii

Oamenii ar fi mai amabili - mesajul Prieteniei

Oamenilor nu le-ar fi lene sa faca un mic efort - mesajul Implicarii

Oamenii nu s-ar lasa in voia impulsurilor - mesajul Controlului

Oamenii nu ar pierde atat de mult timp - mesajul Urgentei

Aspectul cel mai negativ al acestora, este acela ca ele ne impiedica sa reactionam natural in anumite imprejurari, ne interzic sa fim noi insine si astfel devin, in mod paradoxal, o bariera in dezvoltarea si evolutia personala. Orice om, pe parcursul vietii, pune in practica toate aceste mosteniri cognitive in functie de imprejurari sau de evolutia personala, dar numai una sau doua dintre acestea sunt dominante.

Iata de ce trebuie sa acordam o mare atentie mesajelor pe care le-am primit din partea parintilor si sa analizam masura in care acestea ne ajuta sa ne dezvoltam sau, dimpotriva, ne constrang sa actionam in anumite limite si ne fac sa suferim.

3. ERORILE COTIDIENE DE RATIONAMENT

In general, in activitatea de zi cu zi rationamentele majoritatii oamenilor par a fi normale, adica reflecta destul de bine realitatea. In schimb, atunci cand suntem supusi unor presiuni, cand suntem in situatii tensionate, multora dintre noi ni se intampla sa deviem mai mult sau mai putin de la un rationament corect si astfel sa reflectam distorsionat realitatea. Adica, unii oameni au tendinta de a deforma experientele cu care s-au confruntat, insistand asupra unor idei mai putin realiste si rezonabile despre evenimentele respective.

In stiintele cognitive, se postuleaza faptul ca intre evenimentele exterioare si emotiile pe care le experimentam in situatiile respective, se interpun anumite procesari cognitive pe parcursul carora pot aparea o serie de erori (Bond, Dryden, Briscoe, 1999) care se refera la:

Modul in care descriem evenimentul

Modul in care realizam anumite inferente pornind de la eveniment

Modul in care evaluam impactului acestuia

Erori aparute in faza de descriere

Suprageneralizarea sau "Drumul de la uneori la intotdeauna"

Specificul acestei erori este acela ca nu putem sa intelegem frecventa evenimentelor si tindem aproape in mod instinctiv sa transformam problemele particulare in probleme generale.

Aceasta eroare de rationament se refera la un mod de a rationa absolutist si globalizant, astfel ca, de indata ce vi se intampla un anumit lucru neplacut, veti considera acest eveniment drept o dovada certa a unui lant neintrerupt de ghinioane si esecuri ("Intotdeauna seful isi varsa nervii doar pe mine", "Dupa ce ca nu imi sunt luate in seama ideile, colegii ma mai si critica ca nu ma implic suficient de mult", "De fiecare data cand intarzii la serviciu, seful are nevoie de mine la prima ora"). 

Filtrarea sau "Drumul de la pozitiv la negativ"

Specificul acestei erori este acela ca nu putem sa percepem in acelasi timp toate efectele situatiilor si tindem aproape in mod instinctiv sa evidentiem partile negative si sa reducem importanta partilor pozitive.

Aceasta eroare de rationament se refera la un mod de a rationa particularizant si detaliat, astfel ca, de indata ce identificati anumite aspecte negative ale unei situatii, le veti analiza doar pe acestea si veti trece cu vederea celelalte aspecte pozitive ale situatiei respective ("Seful imi traseaza cele mai grele sarcini incat nu mai am deloc timp liber - Seful are incredere in competenta mea", "Nu m-am putut abtine si i-am criticat in fata - Am fost capabil sa-mi exprim in mod deschis nemultumirile", Sotia a plecat cu prietenele sa se distreze in oras in loc sa stea acasa - Este foarte bine ca inca mai are prietene cu care se simte bine"). 

Erori aparute in faza de realizare a inferentelor

Atribuirea sau "Drumul de la supozitie la certitudine"

Specificul acestei erori este acela ca, desi nu comunicam cu ceilalti referitor la anumite probleme, ne grabim totusi sa credem in anumite ipoteze arbitrare despre acestia pentru care nu avem nici un fel de dovezi.

Aceasta eroare de rationament se refera la un mod de a rationa ipotetic si pripit, astfel ca vom atribui celorlalti sentimente sau intentii speciale pornind de la informatii conjuncturale ("Seful nu ma place", "Colegii abia asteapta sa fiu demis"). 

Predictiile sau "Drumul de la prezent la viitor"

Specificul acestei erori este acela ca nu avem rabdarea suficienta pentru a astepta desfasurarea evenimentelor si ne consideram abilitati sa previzionam desfasurarea acestora, fara a ne baza pe argumente puternice, ci doar pe propriile credinte.

Aceasta eroare de rationament se refera la un mod de a rationa magic si aleator, astfel ca vom face predictii referitoare la intamplarea unor evenimente negative din dorinta inconstienta de a ne pregati pentru ce este mai rau ("De ce sa mai cer, oricum nu va fi de acord", "De ce sa-mi mai spun parerea, oricum nu se va tine cont de ea").

Parasilogismele sau "Drumul de la simptom la cauza"

Specificul acestei erori este acela ca, desi nu cunoastem toti factorii care pot influenta o situatie, totusi, facem anumite deductii prin intermediul carora stabilim niste legaturi intre unele evenimente si situatia declansatoare.

Aceasta eroare de rationament se refera la un mod de a rationa ilogic si defectuos, astfel ca vom face deductii pripite referitoare la legile dupa care se desfasoara evenimentele sau la cauzele unor evenimente, fara sa tinem cont si de alte informatii "Daca nu-mi spune despre ce este vorba inseamna ca este foarte grav", "Daca nu sunt promovat inseamna ca doar pilele conteaza").

Erori aparute in faza de evaluare

Absolutizarea sau "Drumul de la dorinta la necesitate"

Specificul acestei erori este acela ca oamenii isi transforma foarte usor propriile dorinte in credinte absolutiste de genul "trebuie cu necesitate", mai ales cand dorintele respective sunt puternice.

Aceasta eroare de rationament se refera la un mod de a rationa rigid, astfel ca va duce la asteptari exagerate fata de sine, ceilalti si lume in general ("Trebuie ca ceilalti sa ma trateze corect si frumos, pentru ca eu ", "Trebuie sa fiu aprobat de persoanele din jur, altfel simt ca ", "Conditiile mele de viata trebuie cu necesitate sa fie asa cum doresc eu sa fie, deoarece asa este normal").

Catastrofizarea sau "Drumul de la mic la mare"

Specificul acestei erori este acela ca nu putem sa pastram proportia evenimentelor si tindem aproape in mod instinctiv sa transformam problemele mici in probleme mari.

Aceasta eroare de rationament se refera la un mod de a rationa extremist si fara nuante, astfel ca daca un anumit eveniment nu se desfasoara conform asteptarilor dumneavoastra, atunci el va fi considerat automat un dezastru, un esec total ("Daca nu se intampla asa cum am stabilit va fi ingrozitor", "Este insuportabil sa lucrezi in acest loc", "Evenimentele prin care trec sunt groaznic de grele"

4. RELATIA DINTRE GANDURI SI EMOTII

Ideile pe care le avem despre anumite evenimente ne influenteaza foarte mult dispozitia afectiva. Exista o relatie foarte stransa intre discursul interior al unei persoane, adica ceea ce gandeste si ceea ce simte respectiva persoana (Engelhard, Arntz, 2005; Ziegler, Hawley, 2001; Thyer, Papsdorf, Kilgore, 1983).

Pentru exemplificarea acestei legaturi sa privim tabelul 2, iar pentru a intelege relatiile dintre gandurile noastre si starea emotionala, vom prezenta in tabelul 3 o serie de exemple ajutatoare.

Tabelul 2 - Relatia dintre ganduri si emotii

De fapt, ideile acestea sunt cele care pot modifica dispozitia afectiva a unei persoane. Atunci cand ne confruntam cu evenimente negative in mod inevitabil, indiferent de personalitatea sau rezistenta noastra la stres, vom avea anumite emotii negative.

Dar, in functie de modul in care gandim in aceste situatii, in functie de cat de rationali suntem, respectivele emotii negative pe care le vom trai vor fi functionale sau disfunctionale. Daca ideile noastre despre evenimentele respective sunt rationale, atunci vom avea emotii negative functionale, iar daca ideile noastre despre situatiile respective vor fi irationale, atunci vom avea emotii negative disfunctionale (Day, Maltby 2003).

Tabelul 3 - Exemplificarea relatiei dintre ganduri si emotii

5. CONCLUZII

Desi este greu de dovedit care dintre ele - gandul sau emotia - apare la inceput, totusi, este evident faptul ca modul in care percepem evenimentele ne determina starea emotionala (David, et al. 2005).

De aceea, este foarte util sa ne analizam modul in care gandim, pentru a identifica aceste erori de rationament care pot fi extrem de daunatoare. Primul impuls pe care il avem atunci cand suntem confruntati cu un eveniment neplacut, este acela de a dori sa modificam situatia respectiva, adica realitatea. De cele mai multe ori, este imposibil sa schimbam imediat realitatea.

In schimb, ne putem concentra atentia pe felul in care rationam referitor la evenimentul respectiv, astfel incat sa percepem evenimentul cat mai realist. Daca vom gandi rational, atunci nu vor aparea emotii disfunctionale, iar daca nu vom fi tulburati emotional de evenimentul respectiv, poate ca, in timp, vom gasi resursele sau strategiile pentru a modifica realitatea aceea neplacuta (Rosenheim, Dunn, 1997).

Gandirea irationala este caracteristica atat tinerilor, cat si celor in varsta (Hyer, 1985) si afecteaza o multitudine de situatii din viata referitoare la:

- mancare (Tomotake, 2002);

- imagine corporala (Moller, 2001);

- competitie (Watson, 2001);

- familie (Moller, 1998).

Prin urmare, mai ales atunci cand va aflati intr-o situatie dificila, aduceti-va aminte de urmatoarele idei:

Incercati sa fiti atenti la cele doua mecanisme psihologice de construire a schemelor cognitive, asimilarea si acomodarea, si sa realizati un echilibru intre ele.

Incercati sa fiti constienti de caracteristicile gandirii egocentrice si sa nu va lasati dominat de aceasta.

Incercati sa intelegeti mesajele dominante pe care vi le-au transmis parintii si nu le lasati sa va cuprinda intreaga viata.

Incercati sa va identificati distorsiunile, erorile si rationamentele mai putin realiste si corectati-le la timp, pentru a nu va induce aparitia unor emotii disfunctionale.

Incercati sa va asigurati echilibrul mental si emotional, pentru ca doar astfel veti putea gasi puterea de a depasi evenimentul respectiv sau de a modifica realitatea in sensul dorit.

BIBLIOGRAFIE

Baron, P. (1986). The relation between egocentrism and dysfunctional attitudes in adolescencent, British Journal of Cognitive Psychotherapy

Bond, FW, Dryden, W., Briscoe, R. (1999). Testing two mechanisms by which rational and irrational beliefs may affect the functionality of inferences. British Journal of Medical Psychology

David, D., Montgomery, G.H., Macavei, B., Bovbjerg, D.H. (2005). An empirical investigation of Albert Ellis's binary model of distress. Journal of Clinical Psychology

Day, L, Maltby, J. (2003). Belief in good luck and psychological well-being: the mediating role of optimism and irrational beliefs. Journal of Psychology

Engelhard, I.M., Arntz, A. (2005). The fallacy of ex-consequentia reasoning and the persistence of PTSD. Journal of Behavior Therapy and Experimental Psychiatry

Hyer, L.A, Jacobsen, R., Harrison, W.R. (1985). Irrational ideas. Older vs. younger inpatients. Journal of Nervous Mental Disorders

Lids, T. (1973). The origin and treatment of of the schizophenic disorders. New York Basic Books.

Moller, A.T., de Beer, Z.C. (1998). Irrational beliefs and marital conflict. Psychological Reports

Moller, A.T., Bothma, M.E. (2001). Body dissatisfaction and irrational beliefs. Psychological Reports

Piaget, J. (1962). The relation of the affectivity to intelligence in the mintal development of the child. Bulletin of the Menninger Clinic

Piaget, J. (1973). The affective unconscious and the cognitive unconscious. Journal of the American Psychoanalytic Associations

Rosenheim, H.D., Dunn, R.W. Jr. (1997). The effectiveness of rational behavior therapy in a military population. Military  Medicine

Solomon, A., Haaga, D.A., Brody, C., Kirk, L., Friedman, D.G. (1998). Priming irrational beliefs in recovered-depressed people. Journal of Abnormal Psychology

Thyer, B.A., Papsdorf, J.D., Kilgore, S.A. (1983). Relationships between irrational thinking and psychiatric symptomatology. Journal of Psychology,113, 31-4.

Tomotake, M., Okura, M., Taniguchi, T., Ishimoto, Y. (2002). Traits of irrational beliefs related to eating problems in Japanese college women. Journal of Medical Investigations

Watson, P.J., Morris, R.J., Miller, L. (2001). Irrational beliefs, attitudes about competition, and splitting. Journal of Clinical Psychology

17. Ziegler, D.J., Hawley, J.L. (2001). Relation of irrational thinking and the Pessimistic Explanatory Style. Psychological Reports, 88, 2, 483-8.