 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
| StiuCum
Home » management
» managementul carierei
» Stresul profesional
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Factori perturbatori ai activitatii luptatorului antiterorist |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
FACTORI PERTURBATORI AI ACTIVITATII LUPTATORULUI ANTITERORIST
Conditiile in care isi desfasoara luptatorul antiterorist activitatea influenteaza considerabil performanta acestuia in sens negativ, putand exista riscul esecului in cazul in care pregatirea militarului nu a fost orientata spre limitarea efectelor lor, spre asigurarea unei tolerante crescute. Factorii perturbatori pot fi atat de natura fizica, exemplificand prin frig, caldura excesiva, umiditate etc., cat si de natura psihologica, evidentiind aici stresul si oboseala. Prin antrenamente sustinute se urmareste limitarea efectului lor, astfel incat sanatatea militarului sa fie cat mai putin afectata si misiunile desfasurate sa nu aiba de suferit. 1. STRESUL Cercetatorul american Hans Selye, prin cercetarile sale in domeniul fiziologic, a pus bazele conceptului de stres. In studiile sale, Selye a aratat ca organismul uman reactioneaza intr-un singur mod nonspecific la trauma, indiferent de tipul acesteia, facand analogie intre organismul uman si animalele pe care si-a desfasurat experientele, in general sobolani. Indiferent de tipul de stresor folosit, sobolanii pareau sa dezvolte aceeasi reactie psihologica, pe care Selye a numit-o sindromul general de adaptare, aratand ca acesta evolueaza in trei faze. Pe parcursul starii de alarma, la primul contact cu agentul stresor, se inregistreaza un nivel crescut al activitatii sistemului nervos simpatic si o eliminare de catecolemine (transmitatori neurali si hormoni precum adrenalina 242d37c ). Corpul poate intra intr-o stare de soc ca rezultat al acestui raspuns acut la agentul stresor. Daca amenintarea persista, organismul trece in stadiul de rezistenta, pe parcursul careia se face apel la rezerve, iar individul pare sa reziste la stres prelungit. Daca totusi, acesta continua pe o perioada foarte lunga rezervele tind sa se epuizeze si nivelul crescut al activitatii simpatice incepe sa produca deteriorari ale unor organe interne precum inima, stomacul, rinichii etc. In faza de epuizare, sistemul parasimpatic devine dominant, iar individul intra in colaps. In acest stadiu rezervele corpului sunt epuizate, iar organismul este vulnerabil la atacul oricarei boli. Ipoteza trecerii raspunsului fiziologic la orice tip de stresor prin cele trei stadii a fost numita ipoteza nonspecificitatii, potrivit careia orice tip de stres poate duce, in mod nespecific, la o deteriorare fizica generala.
Reactia de alarma Stadiul de rezistenta Stadiul de epuizare T i m p
"Stresul, ca raspuns al organismului la solicitarile mediului, variaza in intensitate, in functie de: intensitatea factorilor de stres; numarul factorilor de stres; combinarea factorilor de stres; perceperea factorilor de stres". Starile emotionale rezultate in urma actiunii unui factor de stres pot determina mobilizarea unor resurse necunoscute ale individului, insa situatiile stresante reduc eficienta individului in conditiile in care aceste stari solicita atentia individului determinandu-l sa actioneze astfel incat sa iasa din situatia provocatoare de stres. Rezulta ca orice stimulare care necesita apelul la mecanismele de adaptare este generatoare de stres. "Stresul apare in orice situatie in care buna stare de functionare a organismului, satisfacerea normala a trebuintelor sale sau integritatea sa fizica si psihica sunt amenintate, subiectul neavand la dispozitie raspunsuri pregatite (limitele sistemului adaptativ) sau neputandu-le declansa la timp, datorita situatiei survenite prea brusc". Relatia dintre stres si performanta activitatii desfasurate de militari, se inscrie in sfera legii Yerkes - Dodson, potrivit careia o anumita cantitate de stres poate influenta pozitiv performanta pana la un anumit nivel, dar daca acesta este depasit determina deteriorarea performantelor. Modul in care activismul determinat de stres influenteaza performanta este descris grafic in figura de mai jos, tinand cont si de complexitatea muncii desfasurate. Se observa faptul ca activismul scazut este daunator performantei, atat in cazul activitatilor simple, cat si in cel al activitatilor cu un grad sporit de complexitate. In scopul obtinerii unui inalt nivel performantial este necesara o stimulare a activismului pana la nivel mediu, in timp ce in sfera activitatilor simple (de exemplu cele executate pe baza deprinderilor) trebuie asigurat un nivel inalt de activism. Actiunile armate desfasurate de luptatorul antiterorist sunt caracterizate de un grad inalt de complexitate, fapt care, potrivit legii mai sus amintite, necesita limitarea efectului factorilor stresanti, a nivelului de activism, astfel incat performantele sa se inscrie pe coordonate crescute.
Activitati
simple |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Activitati complexe
N i v e l d e a c t i v a r e
Campul de lupta reprezinta un puternic factor afectogen, care determina aparitia unui tip specific de stres: stresul de lupta care are drept cauze evenimentele care destructureaza echilibrul psihic al militarului, evenimente care tin direct de caracteristicile interventiei armate si de structura psihofizica a militarului. Stresul de lupta apare in urma diferentei dintre amenintarea exterioara si competenta militarului, fiind invers proportional cu eficacitatea.
Principalii factori stresanti caracteristici misiunilor de lupta executate de luptatorul antiterorist, sunt, conform maiorului Tudorache Stelian:
constientizarea marii puteri de omorare a armamentului modern si extrem de sofisticat din dotarea membrilor gruparilor teroriste. Este cunoscut faptul ca gruparile teroriste au stranse legaturi cu crima organizata, care se constituie, printre altele, si ca sursa puternica de finantare. In cazul terorismului de stat nu se precupetesc eforturile financiare in vederea atingerii scopurilor politice. Prima destinatie a acestor fonduri o reprezinta procurarea de armament cu performante ridicate, armament de infanterie, explozivi etc., ce pot minimaliza capacitatea de protectie oferita de echipamentul de protectie din dotarea luptatorului antiterorist (vesta antiglont, casca de protectie, complete antichimice, masti contra gazelor etc).
zgomotul si imaginea terifianta a campului de interventie: camarazi morti sau raniti, ostatici masacrati, distrugeri materiale;
spatiul de lupta neclar cunoscut, cu posibilitati minime de deplasare si orientare, de protectie impotriva actiunilor teroriste;
actiuni in conditii grele, care epuizeaza sau solicita la maxim rezistenta psihofizica;
interventia pe timp de noapte, precum si conditiile unui nivel scazut de luminozitate si vizibilitate, conditii care impiedica diferentierea terorist - ostatic, fapt care poate determina confuzii cu rezultate catastrofale: oferirea de timp necesar teroristului sa actioneze sau suprimarea unor ostatici nevinovati;
pericolul folosirii armelor chimice, de distrugere in masa sau a unor tipuri noi de arma necunoscute (capcane improvizate in terenul ocupat de terorist);
inactivitatea, monotonia, incordarea sau plictiseala din timpul negocierilor pana la ordinul de declansare al actiunii in forta;
blocajul informational, prin caderea transmisiunilor pe verticala sau orizontala, in timpul interventiei, care conduce la un deficit de cunoastere atat despre situatia inamicului, cat si despre cea proprie;
conflicte interioare intre simtul datoriei si spiritul de conservare a integritatii personale;
sentimentul zadarniciei si al neputintei in raport cu rezultatele interventiei;
desfasurarea de catre grupul terorist a unor actiuni de propaganda, dezinformare si intimidare;
folosirea de catre grupul terorist a unei game variate de tactici si procedee de lupta cu inalt grad de periculozitate;
rezistenta prelungita a inamicului, peste limitele asteptate.
Stresul influenteaza diferit oamenii, in functie de personalitatea lor, determinandu-le o dezvoltare a unei maniere comportamentale si unui stil de viata adaptativ cuprinse in doua categorii distincte: comportament de tip A si comportament de tip B.
Caracteristice tipului de comportament A sunt urmatoarele atribute:
ambitios, permanent angajat in competitie, dornic sa fie primul, sa fie promovat;
totdeauna in actiune, grabit, in criza de timp;
pronuntat spirit programatic, nu se pierde in reverii;
neinfluentabil;
exigent, ferm, autocratic, perfectionist;
mananca grabit, se scoala primul de la masa;
vorbeste tare, nu-i lasa pe altii sa termine ce au de spus;
prefera odihna activa, devine nervos cand trebuie sa stea fara sa faca ceva;
meticulos in planificarea muncii si a timpului, precum si in respectarea acesteia.
Opus acestuia este comportamentul de tip B, caracterizat prin:
multumit de ceea ce face, nu se complica, fara dorinta competitiei;
calm, relaxat, lent, controlat;
nu urmareste cu precadere scopuri practice;
influentabil;
intelegator, maleabil, nu tine excesiv la propriile idei;
mananca destins, fara graba;
bun confident, asculta cu rabdare, nu se implica in discutii contradictorii;
ii place destinderea, este scrupulos in respectarea timpului de odihna, poate sta in espectativa cateva ore neintrerupte;
considera planificarea facultativa, nu-si face liste de sarcini.
In activitatea de lupta antiterorista sunt recomandati luptatori care dezvolta comportamente de tip A.
Pe langa aceste modificari comportamentale, stresul poate avea efecte diferite asupra combatantului pana la instaurarea unor tulburari posttraumatice datorate stresului. Luptatorii afectati trebuie imediat supusi unor masuri specializate, fapt din care deriva cu necesitate recunoasterea de catre comandant si camarazi a simptomatologiei specifice tulburarilor datorate stresului deciziilor care trebuiesc luate in asemenea situatii. Trebuiesc cunoscute manifestarile stresului, atat in propriul corp, printre care enumeram manifestarile vegetative (gura uscata, puls accelerat, cefalee, diaree, senzatie de gol in stomac etc.), manifestarile motorii (lipsa de coordonare a miscarilor, balbism, tremuraturi, hiper sau hipotonus muscular etc), manifestari cognitive (capacitate scazuta de analiza si sinteza, tulburari ale auzului si vazului, amnezie, incapacitate de concentrare, deficiente de perceptie etc.) si manifestari in plan afectiv (anxietate, frustare, iritabilitate, stare tensionala etc.).
Cand camarazii de arme sufera din cauza stresului, ei pot fi identificati prin modificarile comportamentale produse, printre care se numara: consumul de alcool in exces si des, explozii emotionale, excitabilitate, negativism, neliniste, fumat excesiv, incoerenta limbajului, tremuratul etc. Stresul are efecte atat la nivel individual cat si de grup, determinand aparitia conflictelor minore, absenteismului nemotivat, ignorarii ordinelor, insatisfactiei, lipsei de coeziune, eficacitatii scazute, sensibilitatii la critica, ipohondriei s.a.m.d.
Profilaxia si controlul stresului de lupta se bazeaza pe o serie de reguli si tehnici care stipuleaza cunoasterea factorilor inductori de stres si a efectelor stresului, acceptarea stresului, utilizarea tehnicilor de reducere a stresului, insuflarea increderii in sine.
2. OBOSEALA
Activitatile omului, dupa natura lor, solicita organismul partial, limitandu-se aparent la anumite organe sau sisteme. Astfel, cand se executa o activitate fizica, mai solicitat este sistemul muscular; alteori sunt angrenate mai intens organele de simt, iar alteori suprasolicitarea se adreseaza aproape exclusiv creierului.
Capacitatea functionala a unui organ sau sistem reprezinta volumul maxim de activitate pe care acesta il poate desfasura in mod obisnuit, acestea folosesc doar o parte din capacitatea lor functionala, restul resurselor constituindu-se ca rezerva. In conditii de suprasolicitare se face apel la acestea, iar cand actiunea se prelungeste poate determina o limitare sau o epuizare a lor provocand o dereglare brusca a organismului, care nu mai reactioneaza corespunzator la influenta stimulilor interni si externi.
"Ca parametru de stare al organismului uman, oboseala reprezinta un complex de fenomene psihofiziologice reversibile si trecatoare, insotite de modificari si manifestari fiziologice, biochimice si psihice, fiind influentate de conditiile de lucru, de mediul ecologic si socio-cultural".
Oboseala poate fi privita ca un ansamblu de tulburari care duc la pierderea puterii functionale a omului, la diminuarea obiectiva a randamentului in activitate. Simptomatologia oboselii cuprinde cresterea pulsului, intensificarea activitatii inimii si a plamanilor pe plan fizic, iar pe plan psihic vizeaza aparitia emotiilor, lipsa de coerenta si dispozitie, epuizare generala, simptom care diminueaza semnificativ capacitatea de actiune la parametrii performantiali ai luptatorului antiterorist. Sarcina psihologului, in colaborare cu esalonul de comanda este de a identifica din timp semnele de oboseala si capacitatea de recuperare a militarului care prezinta simptomele respective. De asemenea este necesara elaborarea unor programe de instruire al luptatorului antiterorist care sa evite, pe cat posibil, instaurarea starii de oboseala.
Tipologia oboselii cuprinde:
oboseala fizica si oboseala psihica (intelectuala, nervoasa);
oboseala partiala (locala) si oboseala totala;
oboseala acuta si oboseala cronica.
Oboseala fizica
Dupa efort fizic se instaleaza o senzatie deosebita in sistemul muscular responsabil pentru executarea miscarilor respective. Oboseala este mai evidenta atunci cand activitatea desfasurata este noua, neobisnuita, iesita din comun, atunci cind nu exista un antrenament prealabil pentru respectivul tip de miscari. In muncile fizice grele, in activitatile sportive intense, nevoia de oxigen a muschilor depaseste posibilitatile organismului, muschiul obosind foarte repede. Dupa efort, nevoia de refacere este foarte clara: oxigenul este absorbit prin respiratii rapide si profunde, organismul "cere" ingerarea unor alimente care sa inlocuiasca rezervele de energie consumate.
Orice activitate intelectuala necesita o participare masiva a sistemului nervos, a creierului, a organelor de simt. Starea de oboseala intelectuala va aparea in urma solicitarilor intelectuale prelungite, cu repercusiuni asupra intregului corp: diminuarea randamentului in activitate prin scaderea memoriei, somnolenta sau tristete, neliniste, iritabilitate, diminuarea atentiei si a puterii de concentrare si perceptie, insomnii, cefalee etc.
Stridenta stimulilor externi (zgomot, iluminat puternic sau prea slab etc.), atentia concentrata continuu, abaterile de la timpul de odihna, alimentatia nepotrivita, dar si activitatile de rutina, plictisitoare, se prezinta drept cauze ale instalarii oboselii nervoase.
Exista o serie intreaga de activitati care solicita selectiv organismul uman, rezervele fiind epuizate doar la nivel local, celelalte segmente ale corpului nefiind afectate.
Oboseala totala
Se manifesta in conditiile in care activitatile desfasurate necesita implicare atat fizica, cat si psihica a organismului, activitati care impun un regim de lucru peste limitele normale organismului in intregime.
Este starea fiziologica reversibila, care apare ca o reactie de alarma pentru organismul in curs de adaptare la anumite eforturi. Profilaxia in acest caz este reprezentata de repaus.
Consta din tulburari cu caracter evolutiv si oscilant in activitatea tuturor organelor si mai ales tulburari nervoase vegetative si endocrine. Aceasta stare se instaleaza incet, in trepte (suprasolicitare, surmenaj, epuizare), profilaxia incluzand un tratament specializat pe termen lung.
Evolutia starii de oboseala cuprinde mai multe stadii:
Primul stadiu, denumit al reactiilor armonioase - se constata posibilitatea de compensare a organismului in limite fiziologice. Acesta este stadiul initial de oboseala al luptatorului, cand individul constata o accelerare a respiratiei, a circulatiei sangvine, o oarecare greutate in respiratie si o slabire a posibilitatilor de efort.
Stadiul al doilea apare in cazul in care eforturile au fost prelungite sau au fost repetate de mai multe ori. Revenirea la normal nu se mai face complet, existand permanent o serie de tulburari discrete. Acest stadiu marcheaza trecerea de la oboseala zisa normala la cea patologica.
Stadiul al treilea reprezinta forma caracteristica de oboseala cronica, cand se constata hipertensiune arteriala, dureri difuze, tulburari de digestie, tulburari neurovegetative, depresia psihica, individul nu se poate concentra, devine pesimist, descurajat.
Stadiul al patrulea, de epuizare, apare cu semne specifice, avansate, ca in imbolnaviri ale sistemului cardiovascular, tulburari ale metabolismului. Bolnavul slabeste, este inactiv, apatic, anemic. Aceste simptome sunt temporare si dispar prin repaus si tratament.
Durata perioadei de somn influenteaza in mod direct capacitatea de lupta a militarului. Privarea de somn timp de trei zile duce la imposibilitatea ducerii actiunilor de lupta. Daca programul de somn este de o ora si jumatate pe noapte se mentine 50% din capacitatea de lupta, timp de sase zile, iar in cazul in care se asigura trei ore de somn pe noapte se mentine 91% din capacitatea de lupta a militarilor mai mult de noua zile.
"Revenirea dupa perioadele prelungite de privare de somn se face diferentiat: astfel, dupa o privare de 48 de ore sunt necesare 24 de ore de somn, iar dupa 96 de ore sunt necesare 120 de ore de somn, orele de revenire reprezentand perioada de timp a unui ciclu normal de somn".
Oboseala, fie ca a aparut in urma unui efort fizic excesiv sau in urma unei suprasolicitari in munca intelectuala, poate fi tratata fara a lasa urme in organism, mai ales daca depistarea se face inainte de instalarea unui stadiu mai avansat. Oricum ar fi, tratamentul care se aplica se face insotit de repaus, uneori la pat si un timp de odihna destul de indelungat, care scoate din activitatea specifica luptatorul care nu a fost indrumat sau nu si-a luat toate masurile de a preveni aparitia sindromului de oboseala.
Ca mijloc eficient in prevenirea aparitiei si instalarii sindromului de oboseala se utilizeaza antrenamentul sistematic, deoarece un organism corect antrenat isi pastreaza capacitatea de efort. Activitatile repetate sistematic cu ingreunarea treptata si programata a fazelor de executie si crestere a efortului depus duc la marirea capacitatii de munca a luptatorului, cu modificari generate in organism, care au ca efect, cresterea posibilitatilor acestuia de a efectua munca fizica si intelectuala.
BIBLIOGRAFIE
Efecte stresante ale campului de lupta, Editura Militara, Bucuresti, 1992
*** Manual of Eysenck Personality. Questionnaire (Junior & Adult) - University of London Press. L.T.D.
*** Spirit Militar Modern nr. 5-6/1996
1. Allport Gordon. W - Structura si dezvoltarea personalitatii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991
2. Aradavoaice Gheorghe - Comanda militara. Dimensiuni psihosociale, Editura Militara, Bucuresti, 1982
3. Aradavoaice Gheorghe - Managementul organizatiei si actiunii militare - Stiinta - Teorie - Arta - Practica - Metode - Experienta, Editura SYLVI, Bucuresti, 1998
4. Aradavoaice Gheorghe, Iliescu Dumitru, Nita Dan-Laurentiu - Terorism. Antiterorism. Contraterorism, Editura ANTET, Oradea, 1997
5. Asandei Simion, col. Capalneanu Ioan - Conduita militara, Editura Militara, Bucuresti, 1983
6. Brown M. Jennifer, Campbell A. Elizabeth - Stress and Policing. Sources and Strategies, John Wiley & Sons, Chichester, 1994
7. Burbulea Emil - Apararea nationala si calitatile luptatorilor, Editura Militara, Bucuresti, 1981
8. Burbulea Emil - Psihologie si pedagogie militara, Editura Militara, Bucuresti, 1984
9. Ceausu Valeriu - Solicitari psihice la aviatori si parasutisti, Editura Militara, Bucuresti, 1987
10. Chelcea Adina, Chelcea Septimiu - Cifrul vietii psihice, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978
11. Chelcea S., Marginean. I, Cauc I. - Cercetarea sociologica. Metode si tehnici, Editura Destin, Deva, 1998
12. Chelcea Septimiu - Experimentul in psihosociologie, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982
13. Cosmovici Andrei - Psihologie
generala, Editura Polirom,
Iasi,
1996
14. Craciunescu Romulus - Introversiune-Extraversiune, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1991
15. Edward F. Dolan, Margaret M. Scariano - The Police in American Society, Franklin Watts, 1988
16. Epuran Mihai - Modelarea conduitei sportive, Editura Sport Turism, Bucuresti, 1990
17. Epuran Mihai, Irina Holdevici - Psihologie. Compendiu, Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport, Bucuresti, 1993
18. Gaitan Gheorghe - Solicitari psihofiziologice in domeniul militar, Editura Militara, Bucuresti, 1972
19. Goland Reuven, Mangelsdorff A. David - Handbook of Military Psychology, West Sussex, 1991
20. Gorgos Constantin - Dictionar enciclopedic de psihiatrie, vol. I-II-III, Editura Medicala, Bucuresti, 1987
21. Holdevici Irina - Psihologia succesului, Editura Ceres, Bucuresti, 1993
22. Holdevici Irina - Psihoterapia tulburarilor anxioase, Editura Ceres, Bucuresti, 1998
23. Holdevici Irina, Vasilescu I. P. - Tratament fara medicamente, Editura Ceres, Bucuresti, 1993
24. Holdevici Irina, Vasilescu I. P. - Autodepasirea in sport, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1988
25. Holdevici Irina, Vasilescu P. Ilie Activitatea sportiva. Decizie, autoreglare, performanta, Editura Sport Turism, Bucuresti, 1988
26. Ioan Radu, Petru Ilut, Matei Liviu - Psihologia sociala, Cluj Napoca, Editura Exe SRL, 1994
27. Ionescu G. - Ce este psihopatologia?, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979
28. Ionescu G. - Psihoterapia, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1980
29. Juncu Ioan - Agresiune si aparare psihologica, Editura Academiei de Inalte Studii Militare, Bucuresti, 1994
30. Manzat Ion, Mihai Georgeta - Psihologie generala. Note de curs
31. Minulescu Mihaela - Chestionarele de personalitate in evaluarea psihologica, Editura Garell Publishing House, Bucuresti, 1996
32. Petru Andrei, Alexandrescu Florin - Personalitate si comunicare. Tactici de influenta interpersonala, Editura Licorna, Bucuresti, 1999
33. Power D.J. - Military Psychiatry Including Terrorism, Barry Rose Law Publishers Ltd., Chichester, 1991
34. Predescu V. - Psihiatrie, Editura Medicala, Bucuresti, 1989
35. Radu Ion - Pregatirea pentru lupta a militarilor, Editura Academiei de Inalte Studii Militare, Bucuresti, 1994
36. Seamon John G., Douglas Kenrick T. - Psychology, Prentice-Hall. Englewood Cliffs, New Jersey, 1992
37. Schiopu Ursula - Dictionar de psihologie, Editura Babel, Bucuresti, 1997
38. Tonry Michael, Norval Morris - Modern Policing, The University of Chicago Press, Chicago, 1992
39. Tudorache Stelian - Pregatirea psihica pentru lupta, Editura Militara, Bucuresti, 1993
|
Politica de confidentialitate
|
Despre stresul profesional |
||||||||||
Stiu si altele ... |
||||||||||
|
||||||||||
