Protectia muncii

Protectia muncii

Politiicile si programele privind sanatatea si siguranta se preocupa cu protectia angajatilor -si a altor persoane afectate de ceea ce compania produce sau face- impotriva pericolelor rezultate din angajarea lor sau din legaturile lor cu compania.

Programele privind sanatatea ocupationala se ocupa cu prevenirea imbolnavirilor rezultate din conditiile de munca. Ele consista din 2 elemente:

* medicina ocupationala, care este o ramura specializata a medicinei preventive ce se preocupa de diagnosticarea si prevenirea riscarii sanatatii la munca si se ocupa de orice imbolnavire sau stres car 232i82c e apare in ciuda actiunilor de prevenire;

* igiena ocupationala, care este domeniul chimistului si al inginerului sau al ergonomistului angajat in masurarea si controlarea pericolelor din mediul inconjurator.

Programele de siguranta se ocupa de prevenirea accidentelor si de minimizarea pierderilor rezultate sau a pagubelor asupra persoanelor si proprietatii. Ele se raporteaza mai mult la sistemul de munca decat la mediul de munca, dar atat programele de sanatate cat si cele de siguranta sunt preocupate de protectia impotriva pericolelor, iar scopurile si metodele lor sunt in mod clar legate.

Managementul sanatatii si sigurantei la locul de munca

Se estimeaza de diferiti specialisti ca aproape 500 de persoane mor la munca in fiecare an si alte cateva sute de mii sunt ranite sau se imnolnavesc. Se estimeaza de asemenea ca, in afara de suferinta si nenorocirea cauzate celor direct sau indirect implicati, costul total al intreprinzatorilor britanici privind accidentele si imbolnavirle legate de munca se ridica la 4 miliarde de lire anual.

Obtinerea unui loc de munca sanatos si sigur si eliminarea la maxim posibil a riscurilor privind sanatatea si siguranta este responsabilitate oricarui angajat intr-o organizatie, ca si a celor care lucreaza acolo sub contract. Dar problema este a managementului de a atinge si de a depasi, chiar un standard inalt in probleme de sanatate si siguranta cerute de legislatie.

Importanta politicilor si practicilor privind sanatatea si siguranta este, din pacate, de multe ori subestimata de cei ce se ocupa cu conducerea afacerilor si de manageri individuali din cadrul acestor afaceri. Prevenirea accidentelor si eliminarea pericolelor asupra sanatatii si sigurantei sunt o prima responsabilitate a managementului si managerilor pentru a minimiza suferinta si pierderile.

Obtinerea unor standarde inalte de sanatate si siguranta la locul de munca este importanta deoarece eliminarea, sau macar minimizarea, pericolelor privind sanatatea si siguranta este responsabilitatea morala si legala a patronilor. Atentia continua si indeaproape asupra sanatatii si sigurantei sunt imoprtante pentru ca imbolnavirile si ranile produse cauzate de sistemul de munca sau de conditiile de munca produc suferinta si pierderi indivizilor si celor care depind de ei. In plus, accidentele si absentele in urma imbolnavirilor sau ranilor se transforma in pierderi si disfunctionalitati pentru organizatie. Acest motiv 'profesional' este mult mai putin important decat motivul 'uman' prezentat mai sus dar este totusi o consideratie, una tangentiala.

Cum este descris in acest capitol, managementul sanatatii si sigurantei la munca este o problema de:

* realizarea de politici privind sanatatea si siguranta;

* conducerea aprecierii riscului care identifica pericolele si riscurile atasate lor;

* realizarea de inspectii si audituri privind sanatatea si siguranta;

* implementarea programelor de sanatate ocupationala;

* managementul stresului;

* prevenirea accidentelor;

* masurarea performantelor privind sanatatea si siguranta;

* comunicarea nevoii de practici bune de sanatate si siguranta;

* pregatirea in practici de sanatate si siguranta;

* organizarea sanatatii si sigurantei.

Ce este aprecierea riscului?

Aprecierea riscului se preocupa de identificarea pericolelor si a riscurilor atasate de ele.

Un pericol este orice ar putea produce un rau (lucrul pe acoperis, ridicarea de obicte grele, chimicale, electricitate, etc). Un risc este sansa, mare sau mica, ca raul sa se produca in realitate. Aprecierea riscului cauta pericolele si estimeaza nivelul riscului asociat lor.

Scopul aprecierii riscului este, bineinteles, de a initia actiuni preventive. Ea face posibila formularea de masuri de control pe baza intelegerii importantei relative a riscului. Aprecierea riscului trebuie inregistrata daca exista cel putin angajati.

Exista doua tipuri de aprecieri ale riscului. Prima este aprecierea cantitativa a riscului, care produce o probabilitate obiectiva estimata bazata pe informatii privind riscul ce este aplicabila imediat circumstantei in care riscul se produce riscul. A doua este aprecierea calitativa a riscului, care este mai subiectiva si care se bazeaza pe judecati rezultate din date generale. Aprecierea calitativa a riscului e preferata daca datele specifice sunt disponibile. Aprecierea calitativa a riscului poate fi acceptabila daca exista putine date specifice sau deloc atat timp cat se face sistematic pe baza unei analize a conditiilor de munca si pericolelor si judecati informate asupra caracteristicilor distrugerilor deja facute.

Cautarea pericolelor

Urmatoarele, asa cum sugereaza HSE si altii, sunt activitatile tipice unde se intampla accidentele sau care au un grad mare de risc:

* receptionarea materialelor brute, ridicarea, cararea lor;

* stocarea si depozitarea, de exemplu materilalele fluide;

* miscarile de persoane si materiale, de exmplu caderi, coliziuni;

* prelucrarea materialelor brute, de exmplu expunerea la substante la toxice;

* mentenanta cladirilor, de exemplu lucrul pe acoperis, curatarea stresinilor;

* mentenanta uzinei si masinilor, de exemplu ridicarea uneltelor, instalarea echipamentelor;

* utilizarea electricitatii, de exemplu utilizarea uneltelor manuale, fire electrice;

* operarea masinilor, de exemplu operarea fara suficienta acuratete, sau cu o viteza neadaptata; neutilizarea echipamentelor de protectie;

* neutilizarea echipamentelor de protectie, de exemplu palarii, cizme, haine;

* distribuirea produselor finite, de exemplu folosirea vehiculelor;

* rezolvarea urgentelor, de exemplu varsarea substantelor, incendii, explozii;

* pericole rezultate din utilizarea echipamentelor si metodelor de munca, de exemplu VDU, raniri repetate datorate unor statii de lucru si practici de munca prost proiectate.

Cand realizam o apreciere a riscului este necesar sa apreciem de asemenea cine poate fi ranit, de exemplu angajati, vizitatori (inclusiv cei care se ocupa cu curatenia, contractorii si publicul atunci cand este chemat sa cumpere produse sau sa se inscrie pentru servicii).

Luarea de masuri

Aprecierea riscului ar trebui sa duca la masuri. Tipul de actiune poate fi ierarhizat in ordinea eficientei potentiale sub forma 'succesiunii sigurantei' cum e propusa de Holt si Andrews:

* eliminarea pericolului -utilizarea alternativelor, imbunatatirea proiectarii, schimbarea proceselor;

* substituirea -de exemplu inlocuirea chimicalelor cu unele cu un risc mai mic;

* utilizarea barierelor -indepartarea pericolului de muncitor sau a muncitorului de pericol;

* utilizarea procedurilor -limitarea expunerii, diminuarea ei, sisteme de siguranta a muncii (aceasta depinde de raspunsul uman);

* utilizarea sistemelor de avertizare -semne, instructiuni, etichete (aceasta de asemenea depinde de raspunsul uman);

* utilizarea de echipamente de protectie -aceasta depinde de raspunsul uman si este folosita ca masura de rezerva cand toate celelalte au fost epuizate.