 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
| StiuCum
Home » management
» managementul tehnologic
» Factorul uman in sistemele automatizate de montaj
|
|
Functiile omului in sistemele de montaj |
|
| Repartizarea functiilor intre elementele componente ale sistemului "loc de munca" in cadrul proceselor de montajIn evolutia sistemelor de productie, deci si a celor de montaj, se constata ca omul foloseste comanda si controleaza echipamente tehnologice tot mai numeroase, mai diversificate si mai complexe, inclusisisteme tehnice care incorporeaza elemente de inteligenta artificiala, cum sunt computerele si robotii programabili. Pe masura ce acest proces s-a extins si a inregistrat schimbari calitative, dintre care cele legate de roboti si computere sunt cruciale, s-au produs importante mutatii in functiile operatorului uman, in relatia lui cu subsistemul tehnic . Concluzii cu privire la modul in care evolueaza relatia om-masina, sub impactul progresului tehnic.< O a doua concluzie se refera la sistemele automatizate de montaj de tip rigid, utilizand automatizarea mecanica. Echipamentele automate si semiautomate de montaj, strict specializate pentru un anumit tip de produs, au preluat de la operatorul uman o serie de functii. Astfel, in cazul sistemelor automate, executantul indeplineste functiile de programare, pregatire si organizare a sistemului de montaj, precum si supravegherea functionarii si conducerea procesului. Aferente functiei de conducere a sistemului, omul este cel care decide cu privire la mentinerea la nivelul parametrilor optimi a sistemului de montaj. Desigur ca o parte a deciziilor referitoare la situatii prevazute expres sunt luate anticipat de catre om si incluse in programul masinii ca decizii preprogramate. Masina automata executa functiile de culegere, receptionare, pastrare, memorare si tratare a informatiilor referitoare la functionarea sistemului de montaj. Totodata, masina automata este cea care executa operatiile tehnologice de montaj, respecticomenzile date de operatorul uman. Tendinta fundamentala a progresului tehnologic si a revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, legata de trecerea unor activitati umane, nemijlocit productive, in seama echipamentelor automate, se concretizeaza in domeniul montajului prin aparitia si dezvoltarea sistemelor de fabricatie flexibile de montaj robotizate (SFM), denumite si sisteme avansate de montaj (SAM). In cazul conuratiei ierarhizate a sistemului de montaj, operatorul uman nu intervine direct in functionarea sistemului de montaj. Informatiile despre starea sistemului circula de la senzorii robotului si ai altor echipamente de masura si control incorporate in robot sau/si in sistem, catre calculatorul sistemului, care asigura culegerea, memorarea si tratarea lor prin formularea de alternative decizionale.In cazul in care situatia aparuta in functionarea sistemului a fost prevazuta si, prin programe, s-a silit modalitatea de actiune, avem de-a face cu o decizie programata, calculatorul fiind cel care decide aplicarea variantei recomandate prin program. Calculatorul este cel care programeaza robotul, luand decizia de schimbare a programului si deci a conuratiei robotului, in functie de tipul produsului care trebuie montat. Bucla de "feed-back" se inchide la nivelul calculatorului. Daca situatia este inedita, atunci calculatorul furnizeaza operatorului uman alternative decizionale pe baza informatiilor de care dispune, avand potentialul ca, in functie de anumite criterii preslite prin program, sa faca recomandari cu privire la alegerea deciziei de catre operatorul uman. Bucla de "feed-back" se inchide la nivelul operatorului uman.In concluzie, in cazul SFM are loc un transfer partial de functii de la om la computer, de fapt, o masina, si in programarea sistemului. Omul pastreaza functia de supraveghere a intregului proces. El ia acele decizii de reglare a functionarii sistemului pe care nu le poate adopta calculatorul. Aceasta intrucat omul reprezinta sursa fundamentala de formulare a ipotezelor cu privire la comportamentul SFM-urilor. Astfel de sisteme pot fi elaborate doar pe baza principiului simularii. Omul, utilizand cunostintele, experienta si imaginatia sa, descrie, in linii generale, obiectul conducerii si ipotezele privind functionarea sistemului. Pe aceasta baza, computerul simuleaza comportamentul sistemului si formuleaza rezultatele finale ale simularii. in final, omul este cel care analizeaza rezultatele ultime ale simularii si precizeaza descrierea si ipotezele de reactie ale SFM-urilor. Procesul de simulare se reia de mai multe ori. Integrarea omului in Sistemele Flexibile de Fabricatie de Montaj Omul continua sa ramana cel mai important si mai dinamic element al sistemului loc de munca, chiar si in cazul SFM-urilor. Functionarea la parametrii optimi a oricarui sistem flexibil de montaj robotizat depinde de asistenta care se asigura de catre operatorii umani inalt specializati in domeniul intretinerii si repararii echipamentelor tehnologice, in efectuarea reglajelor, in programarea si asigurarea asistentei tehnice. Integrarea omului in sistemul flexibil de montaj este o conditie esentiala pentru asigurarea functionarii eficiente a sistemului (Chacko, 1986). Aceasta cu atat mai mult cu cat, in domeniul sistemelor de montaj, din cauza limitelor actuale ale tehnologiei robotice, precum si a complexitatii deosebite a operatiilor de montaj, nu este eficient si nici posibil ca toate operatiile sa fie executate.de catre echipamente robotizate. De aceea, in prezent, indeosebi in ramurile industriale in care se monteaza produse complexe, se utilizeaza sisteme flexibile de montaj mixte, in cadrul carora coexista operatori umani, la anumite posturi de lucru, si roboti, la alte posturi, in sfera aceluiasi proces de montaj. Apare insa o problema deosebit de spinoasa, respectiproblema izolarii executantilor umani in cadrul unui sistem impersonal, format din roboti si alte masini. Se manifesta un fenomen de instrainare a omului, manifestari de neliniste, indeosebi din cauza lipsei comunicatiilor interumane directe. Oamenii comunica prin intermediul terminalelor de calculator. Se manifesta asa-numita relatie "high-tech - high touch", cum o denumeste John Naisbitt in Megatendinte (1988). Aceasta consta in refuzul omului nepregatit pentru a relationa cu tehnologia inalta, in special din cauza faptului ca nu o intelege si, ca atare, nu o accepta. De asemenea, o alta cauza a acestui refuz si, de aici, o sursa potentiala de eroare umana, cu consecinte deosebite, o reprezinta decalajul care apare intre nivelul avansat al tehnologiei si nivelul de pregatire profesionala al fortei de munca, pe de o parte, precum si nivelul de pregatire si de intelegere de catre marea masa a utilizatorilor produselor purtatoare de tehnologie inalta. Reactia oamenilor fata de tehnologia inalta se manifesta prin reorientarea lor catre forme de existenta asociative, care sa satisfaca necesitatea individului izolat intr-o lume tehnicista, rece si ostila, de apartenenta la un grup uman. in procesul de montaj, in cadrul sistemelor flexibile de montaj, o solutie aplicabila consta in imbogatirea continutului muncii, in modificarea ritmului de lucru al sistemului, in stimularea continutului creatial muncii, in aplicarea formelor de management participativ, in largirea atributiilor si, totodata, a responsabilitatilor operatorilor umani. Trebuie remarcat faptul ca experienta tarilor avansate (SUA, Japonia) in domeniul introducerii sistemelor flexibile de fabricatie, in general, si a celor de montaj, in special, mult mai complexe decat cele de prelucrare, demonstreaza ca unul din "secretele" realizarii eficientei economice scontate prin introducerea SFF si SFM de catre companiile japoneze il reprezinta folosirea ca operatori ai sistemelor flexibile a inginerilor de sistem cu inalta calificare, avand o responsabilitate multifunctionala. Sarcinile lor includ atributii legate de modificarea in sensul imbunatatirii continue a programelor, elaborarea de noi programe, atat partiale cat si pentru intregul sistem. "Gulerele albe" preiau locul ocupat de "gulerele albastre". Acesti ingineri au facut parte din grupa de proiectare a sistemului si, ca atare, au contribuit, cu experienta lor, la realizarea unui sistem mai bine adaptat la necesitatile concrete ale productiei, iar, pe de alta parte, au putut sa cunoasca din timp exigentele noului sistem, particularitatile sale si modalitatile de abordare a diverselor probleme care apar in functionarea lui. Concluzia care se impune este ca sistemele flexibile de montaj robotizate determina inlocuirea notiunii de muncitor cu cea de tehnician, respectide lucrator avand o calificare profesionala inalta, capabil de inovare si de rationalizare in vederea imbunatatirii permanente a eficientei activitatii respective. Un rol important in asigurarea satisfactiei omului la locul de munca in cadrul SFM revine factorilor de natura psihologica. Flexibilitatea legaturii dintre om si subsistemul tehnic se realizeaza prin indeplinirea de catre operatorul uman a unui mix de atributii bazat pe diversitatea sarcinilor de munca. Acest mix cuprinde sarcini de executie, de control si de decizie cu privire la ritmul de lucru, la cantitatea de munca depusa, la alegerea sarcinilor care urmeaza sa fie executate. Posibilitatea de a indeplini aceste sarcini este asigurata prin furnizarea de informatii complete de catre sistemul informatic component al SFM. Totodata, trebuie ca operatorul uman sa dispuna de un grad sporit de libertate la locul sau de munca, respectisa posede competenta necesara pentru a lua decizii cu privire la desfasurarea procesului de munca, cum ar fi: silirea momentului de executie a diverselor operatii de munca, parasirea temporara a locului de munca etc. in vederea realizarii acestor cerinte, se impun ca solutii organizatorice: sisteme de lucru asincrone, cu ritm comandat de catre operatorul uman; lucrul in echipa, care sa ofere posibilitatea executarii operatii complexe si diversificate etc. Analizand relatia dintre om si sistemul tehnic, subliniem necesitatea imperioasa de a considera drept baza de referinta omul, atat cu plusurile cat si cu minusurile sale. Scopul tendintei de optimizare a relatiei om - sistem tehnic este acela de a asigura cresterea productivitatii muncii prin economisirea muncii omenesti si prin preintampinarea oboselii si a stresului. Operatorul uman care lucreaza in cadrul unui SFM intra in relatie directa cu computerul. Ca atare, el trebuie sa posede, pe langa cunostintele din domeniul tehnic in care este pregatit, notiuni generale asupra tehnicii de calcul, a performantelor acesteia, sa cunoasca limbajul de programare folosit in cadrul SFM, sa fie capabil sa redacteze in acest limbaj o descriere corecta a problemelor care s-ar putea ivi in functionarea SFM, sa fie capabil sa interpreteze rezultatele obtinute, aticu cele presupuse, pentru a putea inlatura eventualele neconcordante. Activitatile executate de catre operatorii umani ai SFF-urilor Un operator al unui SFF trebuie sa fie calificat pentru a executa o paleta larga de activitati, prezentate in elul 5.5. Nivelul 1 este cel superior calificat, aticu nivelul 5, care este cel mai putin calificat. Delegarea de responsabilitati personalului muncitor care deserveste un SFF reprezinta o modificare esentiala fata de ideile lui Taylor, Fayol, Weber, ale managementului stiintific in ansamblu. Ea are implicatii profunde asupra structurilor organizationale. De exemplu, personalul este platit in functie de rezultate si calitate, fiind facut responsabil de un set complet de relatii, si nu doar de o singura sarcina, ca pana atunci. Din punctul de vedere al angajatilor, aceasta este echivalent cu imbogatirea continutului muncii, influentandu-le motivatia. Optimizarea relatiei om-robot-calculator se bazeaza pe principiul fundamental al antropocentrismului, care afirma ca sistemul tehnic si mediul ambiant de lucru trebuie sa fie adaptate la posibilitatile omului.In acest sens, se impune aplicarea urmatoarelor solutii: » 1) proiectarea tehnicii moderne in concordanta cu posibilitatile limitate de capacitatea normala de munca a omului si cu repartizarea rationala a functiilor intre om si subsistemul tehnic; 2) pregatirea si perfectionarea continua din punct de vedere profesional, in vederea reducerii "decalajului profesional" care apare intre nivelul de dezvoltare al tehnicii de varf, mai inalt, si nivelul de pregatire generala si profesionala, mai scazut, al fortei de munca; 3) proiectarea mediului de lucru ambiant in cadrul SFM, care sa asigure conditii de afirmare a personalitatii umane si, totodata, conditii de securitate si protectie a muncii.In fata aparitiei posibile a inteligentei artificiale, una dintre problemele care au preocupat si preocupa lumea stiintifica este si cea a regulilor ce trebuie respectate de roboti si de inteligenta artificiala. Danaiata (1989) citeaza doua exemple: 1) Regulile lui Isaac Asimoreferitoare la roboti. Regula 1: un robot nu poate periclita viata nici unui om sau, prin inactivitatea lui, sa creeze conditiile ca aceasta viata sa fie periclitata; Regula 2: un robot trebuie sa asculte de ordinele primite din partea unei fiinte umane, cu conditia sa nu contrazica regula 1; Regula 3: un robot trebuie sa-si apere existenta, cu conditia de a nu eluda regulile 1 si 2. Asimoa publicat prima povestire intitulata Eu, Robotul (I, the Robot) in anul 1939. Ulterior, el a dezvoltat un intreg ciclu de literatura stiintifico-fantastica, denumit ciclul Robotilor, demonstrand ca principiile pe care Ie-a propus pentru roboti nu garanteaza ca nu sunt posibile abateri periculoase pentru oameni. Dorim sa subliniem ca Asimoa rezolvat de obicei aceasta problema prin introducerea ideii ca echilibrul mental al unui robot este graafectat de incalcarea din diverse motive a uneia dintre legi, robotul preferand sa se autodistruga decat sa incalce, de exemplu, regula 1 sau regula 2. 2) Regulile lui M. Draganescu referitoare la inteligenta artificiala. Regula 1: un sistem de inteligenta artificiala nu va accepta sau formula o solutie, intr-o anumita problema, care ar putea periclita existenta speciei umane, astazi ori in viitor, sau ar putea contrazice principiile civilizatiei; Regula 2: un sistem de inteligenta artificiala nu are drepturi politice, nu poate vota si nu poate lua decizii fara o supraveghere umana. Dorim sa subliniem ca regula 1 ridica unele probleme: cine poate aprecia consecintele viitoare ale unei decizii prezente si, mai ales, care se refera la supravietuirea speciei umane? Un exemplu in acest sens. Pe o eta suprapopulata, viitorul speciei umane ar putea fi amenintat de cresterea populatiei peste limita de suporilitate a Terrei, deci un computer ar putea aprecia ca exterminarea surplusului de populatie este o solutie care garanteaza existenta speciei umane, pretul care trebuie platit (viata catorva miliarde de indivizi) nefiind important in atie cu maretul scop final: supravietuirea speciei umane. Alte intrebari derivate din regula 1: Care sunt principiile civilizatiei umane? Cine le va sili? Care civilizatie umana? Cea crestina? Cea musulmana? Cea budista? Alta? Sirul intrebarilor poate continua, dar scopul nostru este de a reliefa ca este imperios necesar sa fie elaborat un set de reguli, cu aplicabilitate mondiala, de comun acord de catre toate partile interesate si afectate de inteligenta artificiala. Acronimul SIMBIOSIS si sistemele om-masina Fiecare sistem de fabricatie este in fapt un sistem uman si tehnic. Definirea si trasarea limitelor sistemului, cat'de uman si cat de tehnic (mecanizat, automatizat), este el, constituie, cel mai adesea, o problema destul de complexa. Oricine poate sa traseze limitele unui sistem automatizat de fabricatie, pentru a evita implicarea directa a oamenilor in procesul de productie. De obicei, multi dintre cei ce sunt implicati in aceasta activitate se afla in situatia in care multe dintre sarcinile si activitatile respective sprijina activitatea sistemului. Acelasi lucru poate fi afirmat si despre sistemele robotice. E motivul pentru care estimam ca, in ciuda unor dificultati si limite inerente, oamenii vor fi intotdeauna o parte componenta a unui sistem de productie. Sistemele "oameni-roboti" vor determina stres aditional operatorului uman, legat indeosebi de factori psihologici. Fiecare om este o fiinta sociala. in consecinta, oamenii care lucreaza impreuna cu robotii - fie ei si masini inteligente - vor suferi din cauza absentei contactului uman in timpul procesului muncii. Consideram ca aceasta reprezinta o problematica majora pentru o cercetare viitoare cu privire la sistemele de fabricatie automatizate flexibile, atat in domeniul prelucrarii, cat mai ales in domeniul sistemelor de montaj. Exista un grad diferit de participare a oamenilor atunci cand lucreaza cu robotii. Ergonomia a inceput deja sa studieze relatiile care se silesc intre operatorii umani ce lucreaza cu roboti intr-un mediu robotic. Cercetarea efectuata de catre autor a scos in evidenta faptul ca sentimentele negative ale operatorilor umani au aparut si au influentat puternic propria motivatiei a acestora si productivitatea muncii lor, indeosebi in situatia in care elementele automatizate si/sau robotii influentau nemijlocit oamenii. in aceasta situatie se afla firmele Kumins si Karsonic. Parsons si Kearsley, citati de Nof si Rajan (1994), considera ca rolul operatorilor umani in cadrul unor sisteme "om-robot" poate fi descris prin acronimul "SIMBIOSIS", in limba engleza, care vorbeste de la sine, respectisugereaza o simbioza intre om si masina. Acest acronim provine din urmatoarele cuvinte englezesti: "S" de la supraveghere (Supervision), respectimonitorizarea activitatii robotului; "I" de la interventie (Intervention), respectitotalitatea actiunilor care constau in reglarea sistemului, pornirea/inchiderea lui, programarea acestuia si corectarea functionarii sale; "M" care provine de la intretinere (Maintenance); "B" de la Backup (elemente de sustinere), care consta in substituirea muncii robotilor de catre munca manuala, in momentul in care sistemul se defecteaza sau se afla in faza de schimbare pentru a mentine sistemul in functiune; "I" de la intrare, respectimanipularea manuala inaintea operatiilor robotizate; "O" de la Output (elemente de iesire), care consta in manipularea manuala a produs Principala problematica este de a considera un asemenea tip de sistem ca un sistem de fabricatie de tip antropocentric si de a-l proiecta ca atare. Dezideratul este de a utiliza cel mai bine avantajele operatorilor umani si ale robotilor, care lucreaza impreuna. Relatia automatizare flexibila-factor uman in procesele de montaj Introducerea in ritm accelerat a robotilor industriali si a computerelor in procesul de fabricatie, in general, si in procesele de montaj, in special, determina o serie de schimbari ample asupra factorului uman si asupra muncii, atat la nivelul societatii, cat si al companiilor si individului. Acestea se refera la structura si nivelul fortei de munca ocupate, la organizarea muncii, la calitatea acesteia, la conditiile fizice si fiziologice de munca, la numarul de ore de munca, la nivelul si structura salariului etc. (UN-ECE, 1986). Efectele sociale nu sunt predeterminate, ele putand fi atat pozitive cat si negative. Din acest punct de vedere, tehnologia este neutra. Importanta este modalitatea in care aceasta tehnologie avansata este implementata in sistemele de fabricatie.Intreprinderile joaca un rol deosebit de important in acest proces, intrucat el este dependent de obiectivele pe care intreprinderile si le silesc atunci cand decid sau nu sa implementeze sistemele avansate de productie. Printre aceste obiective trebuie sa se regaseasca si: imbunatatirea conditiilor de munca, creearea conditiilor care sa asigure participarea activa a lucratorilor afectati de noul sistem la proiectarea si implementarea noilor tehnologii, crearea unor noi oportunitati de munca, distribuirea beneficiilor aferente noilor tehnologii. Scopul general il constituie obtinerea unui sprijin cat mai deplin si a unui angajament cat mai mare al tuturor categoriilor de personal muncitor, pentru introducerea sistemelor flexibile de fabricatie. Referitor la problematica prezentata exista numeroase opinii. Unele afirma ca robotii si automatizarea flexibila vor crea mai multe locuri de munca decat posturile ce vor fi desfiintate; altele considera ca, datorita cresterii productivitatii muncii, va creste nivelul general de trai, la nivelul intregii economii fiind create numeroase locuri de munca s.a.m.d. Totusi, pot fi evidentiate cateva concluzii comune: 1) Robotizarea poate determina disparitia a milioane de locuri de munca in ramurile industriale, la inceput in cele care prelucreaza metale, dar, in perioada urmatoare, si in procesele de montaj, ca urmare a progresului tehnologiei robotice; 2) Automatizarea fabricatiei va transforma structura fortei de munca, lucratorii devenind operatori care supravegheaza procese avand un caracter continuu; 3) Reorientarea profesionala a fortei de munca disponibilizate va ridica probleme foarte mari, intrucat nu toti lucratorii sunt capabili sa execute munci avand un caracter preponderent intelectual; 4) Reactia lucratorilor poate fi evidenta in cazul in care introducerea noilor tehnologii va conduce la reduceri masive de personal si la reorientarea profesionala a angajatilor; 5) Daca o companie nu adopta o tehnologie noua in acelasi ritm cu competitorii sai, pierderea competitivitatii poate avea efecte mult mai mari asupra angajatilor ei decat daca noua tehnologie ar fi fost implementata; 6) Se anticipeaza aparitia unui deficit de forta de munca superior calificata in meserii care se refera la electronica, computere, programare, mecatronica, ingineria sistemelor, ceea ce va determina, totodata, incetinirea ritmului de introducere a noilor tehnologii in procesul de fabricatie (UN-ECE, 1986) si (Ayres si Miller, 1988). Chen s.a. (1994) subliniaza faptul ca fabricatia integrata necesita abilitati profesionale care nu sunt corelate cu cele detinute de catre muncitori la momentul respectiv. Rezultatul este dublu: pe de o parte, muncitorii existenti nu pot fi utilizati fara o recalificare costisitoare, iar, pe de alta parte, sunt afectate negatiperformanta si eficienta sistemului de fabricatie in ansamblu. Influenta implementarii SFM asupra structurii fortei de munca si a continutului muncii Impactul introducerii sistemelor flexibile de productie, indeosebi a celor de montaj, va determina modificarea treptata a structurii fortei de munca.In primul rand, se va reduce numarul de muncitori direct productivi, ca urmare a folosirii de roboti multioperationali, ce se pot compune si recompune in raport cu operatia. Simultan, are loc cresterea ponderii muncii indirect productive in cadrul intreprinderii. Aceasta corespunde evolutiei de la predominanta muncii manuale, fizice, spre dominatia muncii intelectuale, care utilizeaza in principal capacitatea mentala a omului. Va creste numarul operatorilor programatori de sistem. Lipsa de resurse umane - o bariera in calea implementarii cu succes a SFF Rush si Bessant (1992) indica faptul ca una dintre cauzele esecurilor in realizarea beneficiilor scontate prin implementarea SFF-urilor o reprezinta lipsa de abilitati si cunostinte profesionale adecvate, in cadrul firmelor respective. Lipsurile s-au manifestat in domeniul specialistilor cu inalta calificare in programare si hardware, analisti de sisteme, experti in domeniul fabricatiei si ingineri electronisti de intretinere. Cei doi autori subliniaza faptul ca reducerea numarului de muncitori direct productivi este compensata partial prin cresterea numarului de muncitori indirect productivi, mult mai bine calificati decat cei direct productivi inlocuiti. Ca atare, muncitorii existenti in cadrul firmei nu dispun de calificarea necesara pentru a executa noile sarcini, cu precadere in procesele de montaj care nu necesita o calificare prea mare a executantilor, mai ales in sistemul benzii de montaj. Solutia consta in a angaja specialisti deja pregatiti, daca sunt disponibili, sau de a recalifica o parte din muncitorii inlocuiti. O alta consecinta a implementarii automatizarii flexibile si in procesele de montaj este modificarea structurii profesionale a necesarului de forta de munca, datorita accentuarii importantei cunostintelor profesionale teoretice in domeniul stiintei si tehnologiilor noi. Acestea trebuie sa completeze cunostintele referitoare la continutul practic al meseriei. Noile tehnologii necesita personal muncitor policalificat, cu o pregatire multidisciplinara. Previzionand, pe baza unei cooperari stranse intre intreprinderi si autoritatile guvernamentale, necesitatile viitoare de forta de munca, respectisistemul national de educatie trebuie sa fie reajustate din timp pentru a pregati forta de munca anume calificata pentru a raspunde noilor tehnologii. Continutul muncii operatorului uman in cadrul unui sistem flexibil de fabricatie este influentat de doi factori. Primul se refera la felul in care sistemul a fost proiectat, iar al doilea, la tipul de organizare ales. imbogatirea continutului muncii nu este determinata in mod automat de catre introducerea noii tehnologii, ea fiind dependenta de optiunile managementului firmei in cauza, atunci cand a formulat obiectivele referitoare la proiectarea noului sistem. Noul continut al posturilorIn primul rand se schimba limitele sarcinii de lucru. Muncitorii, executantii, primesc autoritatea de a controla si cauza; ei nu mai sunt responsabili doar de efectul acesteia. Fiecare muncitor devine o parte a unui lant intern al firmei. Muncitorul este client si furnizor. Sarcina nu mai este doar de a executa operatii de montaj, ci si de a livra urmatorului post de lucru/urmatorului executant in linie o piesa, un subansamblu executat in mod corect, la un anumit moment. in al doilea rand, o data ce muncitorii inteleg logica procesului, urmatorul pas - cum s-a intamplat in companiile japoneze si in cateva companii americane - consta in a le acorda autoritatea de a opri sau de a incetini fluxul pe linia de montaj; de a executa sarcini de intretinere si, totodata, imbunatatiri ale procesului de munca. O alta etapa, si mai avansata, consta in completarea continutului muncii executantilor cu sarcini de inregistrare a informatiilor si de control al productiei. Uzinele Nissan din Sunderland, Marea Britanie, care monteaza autoturisme, au transformat imbunatatirea procesului de munca intr-o parte a postului fiecarui angajat. Unzina Black and Decker din Durham, Marea Britanie, a introdus utilizarea, de catre muncitorii de productie multicalificati, a unor tehnici care erau folosite inainte doar de catre manageri, tehnici referitoare indeosebi la adoptarea deciziilor.In concluzie, functia directa a operatorilor, a muncitorilor (uneori de mai mica importanta si mai ales in sistemele automatizate) este suplimentata cu functiuni de monitorizare a procesului (calitate, verificare, inregistrare a datelor) si cu functia de rezolvare a problemelor (intretinere, reducere a duratei de reglare, eliminarea locurilor inguste). Calea este reducerea buclelor de feed-back al informatiei si plasarea responsabilitatii la nivelul la care se petrec de fapt lucrurile, respectila nivelul fabricatiei. Adica, se poate afirma ca noua abordare in domeniul fabricatiei face ca operatorii sa se afle intr-o functie de manager, in sensul ca ei conduc resursele pe care le au la indemana. Deplasarea continutului muncii de la componenta fizica spre cea analitica Rolul omului in cadrul SFF se deplaseaza de la componenta fizica la componenta analitica, "de la apasarea butoanelor la procesarea informatiei" (Sprow, 1994). Omul trebuie sa extraga informatie din procesul de munca, sa anticipeze problemele si dificultatile, sa efectueze actiuni corective si actiuni preventive, de intretinere a echipamentelor. Operatorii umani vor deveni mai mult manageri de resurse ale sistemului decat un simplu apendice al masinilor. in vederea atingerii acestui scop, managerii vor trebui sa modifice criteriile de evaluare a performantei operatorilor, de la cantitatea de piese fabricate (masurarea directa a rezultatelor muncii) la gradul de utilizare productiva a echipamentelor tehnologice (masurarea directa a contributiei operatorului la pastrarea echipamentului tehnologic in stare productiva activa). De asemenea, ei vor trebui sa modifice in acelasi sens sistemele de recompensare a muncii, cele de salarizare, de promovare profesionala si alte stimulente vizand motivarea angajatilor.In situatia proceselor de fabricatie de montaj se ivesc probleme specifice, in functie de gradul de automatizare a sistemului mixt om-masina. Acestea se refera la dependente ale operatorului uman fata de ritmul impus de masina, la dificultati de a avea contacte umane intr-un sistem in care partenerul este, cel mai adesea, robotul sau computerul. Eliminarea sau reducerea efectelor negative ale acestei stari de fapt poate fi realizata pe mai multe cai: utilizarea unui sistem complex de stimulente materiale si morale; selectia dupa criterii psihologice specifice; pregatire profesionala multilaterala etc. Folosirea tehnologiei avansate de fabricatie determina deplasarea cu rapiditate a focalizarii, dinspre conducerea resurselor fizice, inspre conducerea resurselor intelectuale. O marturie in acest sens o reprezinta schimbarea compozitiei fortei de munca. in instalatiile de tip SFF japoneze, Jaikumar (1986) a descoperit faptul ca inginerii depaseau numeric muncitorii de productie (se aflau intr-o proportie de 3 la 1). El arata ca automatizarea flexibila determina schimbarea zonei de competitie, de la fabricatie la proiectare, de la conducerea uzinei la ificarea activitatii. intr-un mediu de tip SFF, inovarea in proiectare si productivitatea proiectarii reprezinta cheile succesului. Exista deja cazul japonezilor, in care utilizatorii deSFF-uri dispun de patru ori mai multi ingineri si personal pregatit in exploatarea echipamentelor de tip CNC, aticu concurentii lor din Statele Unite ale Americii (Kaulkin, 1987, citat de Underwood). De notat este faptul ca acestia sunt ingineri, si nu specialisti in tehnologia informatiei. Deplasarea de la munca ingust specializata spre munca multicalificata Rolul operatorului uman in cadrul SFF include mult mai multe tipuri de sarcini de munca. Astfel, sarcinile de intretinere curenta a echipamentelor sunt mult mai variate. Programele de soft includ ificarea intretinerii preventive a echipamentelor. Operatorul devine mai ales un tehnician policalificatin diferite meserii, necesare pentru a asigura functionarea unei celule de fabricatie. Sprow (1994) are urmatoarea parere: computerul este cel care dirijeaza procesul si impune operatorului executia sarcinilor in ordinea necesara, conform tehnologiei sau procedurii. Dorim sa reafirmam punctul nostru de vedere, si anume acela ca rolul computerului este de a asista operatorul uman in executia corecta, de calitate si la termenele optime a sarcinilor sale de lucru, ce devin tot mai complexe. De aceea, nu suntem de acord cu punctul de vedere tehnocrat, potrivit caruia computerul este deasupra operatorului. Opinia noastra este ca omul trebuie investit cu sarcini de control asupra computerului, in sensul ca programele de software trebuie sa prevada modalitati de interventie umana in situatiile in care computerele functioneaza incorect, iar deciziile lor contravin logicii umane, bunului simt, sau sunt, mai mult sau mai putin, eronate. Un alt avantaj al acestei abordari, care asaza cerinte mari in fata pregatirii profesionale a operatorilor umani, este ca omul va vedea in computer un ajutor, un punct de sprijin in munca sa. in caz contrar, exista pericolul ca motivatia operatorului sa se diminueze, la fel simtul sau de responsabilitate, ceea ce va afecta in mod negatiatat nivelul propriei sale performante, cat si pe cel al performantei sistemului flexibil de fabricatie, in ansamblu. Rezultatele cercetarii proprii, efectuate in Marea Britanie, in firmele care au implementat SFF, arata ca acestea se confrunta cu problema extrem de delicata a relatiei om-computer, in care computerul, dar si sistemul flexibil de fabricatie, ca intreg, impun in mod implacabil operatorului ceea ce trebuie sa faca, ii impun ritmul de lucru. Oamenii din firmele respective se simt dominati de "masina". Opinia noastra este ca managerii firmelor care introduc sisteme tehnologice sofisticate de fabricatie, de tip SFM, sisteme de productie de tipCIM sau CIB ("computer integrated business") trebuie sa fie constienti cu privire la noul continut al relatiei om-masina in sistemele computerizate. Modul traditional de organizare a muncii, specific sistemului productiei de masa, caracterizat printr-o specializare ingusta, printr-o fragmentare a muncii si sarcini de munca strict specializate, este inlocuit cu un nou mod de organizare, bazat mai ales pe constituirea de echipe autonome de lucratori, avand un caracter interdisciplinar.IntrucatSFM reduce ponderea muncii manuale si deschide posibilitatea lucrului in echipe de munca autonome, apreciem ca se va reduce monotonia muncii. Orice post de lucru in cadrul unui sistem flexibil de fabricatie trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: 1) Operatorul trebuie sa dispuna de posibilitatea de a comunica direct cu colegii de munca; 2) Munca fizica trebuie sa alterneze cu munca intelectuala; 3) Operatorul trebuie sa dispuna de posibilitatea de a influenta ificarea propriei munci, nu doar sa primeasca ordine de la un computer; 4) Operatorul trebuie sa poata alege propria sa metoda si propriul sau ritm de lucru; 5) Sistemul informational al SFM trebuie proiectat in asa fel incat sa furnizeze operatorilor informatii cu privire la situatia propriilor statii de lucru, dar si a tuturor proceselor din cadrul SFF. Comunicarea prin terminale trebuie sa utilizeze limbajul normal. 6) Operatorul trebuie sa fie raspunzator de munca sa, de exemplu sa execute controlul de calitate; 7) Operatorul trebuie sa fie investit sa rezolve problemele care apar in functionarea sistemului si, totodata, sa execute sarcini calificate de munca. Pe langa supravegherea functionarii sistemului, operatorul ar putea sa indeplineasca sarcini aferente programarii, testarii si reglarii echipamentelor si a operarilor de intretinere a sistemului.In vederea imbogatirii continutului muncii, este necesar ca sistemele sa fie, inca din faza de proiectare, centrate pe oameni. in al doilea rand, implicarea lucratorilor ar trebui sa inceapa inca din primele etape ale conceperii si proiectarii sistemului, beneficiind astfel de experienta si cunostintele acestora. Totodata, lucratorii trebuie sa aiba posibilitatea de a acumula, prin aceasta participare, noi cunostinte profesionale, ceea ce ridica problematica perfectionarii permanente a cunostintelor profesionale ale angajatilor. De aici deriva necesitatea ca fiecare intreprindere sa organizeze diverse forme de pregatire si perfectionare profesionala pentru angajatii lor.In concluzie, introducerea sistemelor flexibile de montaj nu poate fi izolata de restul subsistemelor intreprinderii. Factorul uman se afla intr-o relatie stransa de interdependenta cu subsistemul tehnic, constituind elementul decisiin cadrul oricarui sistem de fabricatie. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
