Politica open market

Politica OPEN MARKET

Politica de tip OPEN MARKET este o politica de natura contractuala, si nu reglementara, dar care se adapteaza 'din mers', tinand cont ca se realizeaza pe piata monetara care este mereu in schimbare. Prin politica pietei deschise banca centrala poate sa efectueaze tranzactii prin care actioneaza asupra masei monetare pentru a stabiliza nivelul ratei dobanzii.

Piata deschisa este o piata pe care toti agentii care dispun de capitaluri pe termen scurt pot sa le ofere tuturor celorlalti agenti care au nevoie de lichiditati pe termene scurte. Are loc astfel o finantare directa, nemediata. Deschiderea pietei monetare a reprezentat un mijloc de lupta impotriva unei excesive compartimentari a pietei banilor, intrucat imprumutatorii de capitaluri si debitori pentru capitaluri de aceeasi natura - fie ca sunt institutii financiare, trezoreria statului s 545i82f au intreprinderi - sunt supusi acelorasi conditii. Aceasta reasezare a pietei banilor permite reducerea ponderii intermediarilor financiar, un enorm si costisitor angrenaj de acordare a crediteler. Deschiderea pietei monetare este subordonata dezideratului de a permite tuturor debitorilor sa emita titluri cu scadente diferite pe o piata la care au acces toti creditorii. Deschiderea pietei asigura tuturor ofertantilor de capitaluri posibilitatea de arbitra intre plasamentele pe termen lung si cele pe termen scurt, potrivit anticiparilor asupra evolutiei ratei dobanzii. Piata monetara este deschisa intrepriniderilor, trezoreriei statului si tuturor institutiilor financiare

Politica OPEN MARKET constituie principalul instrument de control monetar in tarile dezvoltate,avand numeroase avantaje:

• ofera o flexibilitate sporita, din punct de vedere al volumului operatiilor de politica monetara initiate de banca centrala;
• permit stabilirea unor relatii impersonale intre participantii la piata;
• permit evitarea ineficientei pietei si a economiei, ca urmare a controlului direct.

In conditiile globalizarii financiare, flexibilitatea operatiunilor de OPEN MARKET a avut un efect favorabil si in tarile aflate in tranzitie, unde s-a manifestat evolutia pietelor si o crestere a competitivitatii acestora in scopul integrarii in piata mondiala. Cu cat pietele de capital devin mai dezvoltate si mai sofisticate, bancile centrale trebuie sa-si sporeasca abilitatea de a utiliza instrumentele de politica monetara, atat pe segmentul primar, cat si pe piata secundara a titlurilor guvernamentale.

Daca operatiunile de OPEN MARKET constituie principalul instrument de implementare a politicii monetare, rezulta ca instrumentele celelalte trebuie sa fie ajustate, astfel incat sa fie asigurata indeplinirea obiectivelor. Ajustarile depind, in mare parte, de strategiile adoptate in conducerea zilnica a operatiunilor de open-market, de structura pietei, de stabilitatea si predictibilitatea relatiei intre oferta de moneda si variabilele macroeconomice.

Particularitatile operatiunilor de OPEN MARKET, ca urmare a numarului sportiv de participanti, necesita o corecta colectare a informatiilor referitoare la tranzactiile cu titluri, volum, finantare pe tipuri de institutii, sarcina care revine bancii centrale. Publicarea acestora trebuie sa fie rapida si practica, asigurand astfel transparenta pietei si increderea publica.

Transmiterea politicii de OPEN MARKET :

• la modul activ, prin tintirea cantitatii de moneda centrala;
• la modul pasiv, prin tintirea ratei de dobanda pe piata monetara sau prin masurarea lichiditatii sistemului bancar.

Pentru absorbirea excesului de lichiditate, autoritatea monetara are la dispozitie realizarea de operatiuni cu doua tipuri de titluri, cele guvernamentale si cele emise de banca centrala, situatie care antreneaza o serie de dificultati. Atunci cand coexista cele doua tipuri de titluri, principa;la problema este a confuziei publice referitoare la relatia dintre ele.

 In Indonezia, care este o tara fara datorii guvernamentale, banca centrala emite propriile  sale titluri, bilete de trezorerie, pentru absorbirea excesului de lichiditate si garanteaza aceste titluri pentru a asigura lichiditati sistemului bancar.

Daca banca centrala ofera noi titluri de trezorerie, aceasta operatie trebuie considerate monetara mai degraba decat operatiunile de management al datoriei publice, numai daca fondurile obtinute nu sunt utilizate pentru cheltuieli guvernamentale.

Emisiunea de titluri pe piata primara de catre banca centrala este in principal, utilizata atunci cand excesul de lichiditate este un factor de influienta majora in sistemul bancar, in special asupra capitalului.

Titlurile emise pot fi utilizate, astfel pentru ajustarea cresterilor si descresterilor de lichiditate necesare in decursul anului, prin ajustarea de catre banca centrala a volumului de titluri emise si rascumpararea acestora la masturitate. Insa, aceste titluri nu pot antrena aceeasi flexibilitate pe piata secundara, asupra lichiditatii si asupra cererii de reserve bancare, motiv pentru care, in absenta unei piete monetare si interbancare active, operatiunile cu titlurile bancii cenrale nu conduc la cele mai bune rezultate.

 In tarile fara o piata secundara dezvoltata a titlurilor guvernamentale sau fara o piata interbancara corespunzatoare, si care nu este influientata de schimburile externe, principalul instrument de politica monetara este creditul de licitatie. Banca centrala poate utilize acest tip de credit pentru a controla nivelul rezervelor oferite de sistemul bancar, si confera bancii mai multa initiative in ceea ce priveste volumul, suma si pretul la care sunt oferite lichiditatile.

 De asemenea, banca centrala poate fi capabila sa revanda titlurile achizitionate in cadrul licitatiilor, actionand astfel pe piata secundara.

Unul dintre rolurile pe care le indeplineste creditul de licitatie consta in faptul ca ca permite flexibilitatea pietelor si stimuleaza bancile sa participle ca si contrapartide ale bancii centrale la managementul lichiditatii. Cazul Malaeziei este relevant, inbtrucat banca centrala utilizeaza direct imprumuturile si depozitele bancilor din system, pe baze bolaterale, constituind principalul instrument de control monetar.

In mai multe tari cu economie in crestere si piete secundare si mature, utilizarea instrumentelor de OPEN MARKET prezinta o mare flexibilitate.

Tranzactiile pe piata secundara, acordurile de rascumparare, operatiunile repo si reverse repo apar ca instrumente cheie ale controlului monetary in tari precum Mexic, Polonia, Rusia, Thailanda si Philipine. Alte tari au dezvoltat operatiuni pe piata private, cum este cazul Indoneziei, unde banca centrala absoarbe rezervele prin licitarea propriilor titluri emise si ofera moneda prin rascumpararea unei varietati de titluri emise de catre banci. De asemenea, Banca Indoneziei este fortata de gradul de dezvoltare a pietei, sa actioneze ca intermadiar intre creditori si debitori, pri n ajustari relative ale licitatiilor zilnice, ceea ce comlica imlementarea politicii monetare.

In procesul de tranzitie catre operatiunile de open-market ca instrument major al politicii monetare, acordurile de rascumparare a titlurilor guvernamentale au constituit cea mai frecventa operatiune. Experienta tarilor in acest domeniu demonstreaza, ca se prefera operatiuni cu maturitati pe termen scurt (Mexic si Polonia) si mai purtin pe termen lung (Philipine).

Deciziile guvernului referitoare la managementul datoriei publice si utilizarea depozitelor sale, antreneaza numeroase efecte asupra operatiunilor de politica monetara. In toate tarile, Trezoreria Statului si banca centrala lucreza impreuna si supravegheaza emisiunile de titluri. In cazul unui management pur al datoriei publice, decoiziile sunt adoptate, in final de catre Trezorerie, iar banca centrala ser4veste doar ca agent fiscal. Natura relatiilor dintre cei doi factori de decizie difera infunctie de traditie si istoria financiara a tarii respective.

In Brazilia, de exemplu, Trezoreria gestioneaza datoria publica si stabileste emisiunile de titluri, marimea, forma si valoarea acestora, dar se consulta cu banca centrala in ceea ce priveste valoarea care trebuie pastrata in portofoliul sau. In China, Ministerul Finantelor este responsabil de emisiunea obligatiunilor, dar banca centrala preia responsabilitatile pentru plasarea acestora, prin organizarea unui sindicat national dre subscriere.

Rezultatele observatiilor effectuate asupra relatiei dintre Trezorerie si banca centrala, evidentiaza ca operatiunile de open-market sunt mai favorabile, atunci cand banca centrala detine controlul asupra factorilor care influenteaza nivelul rezervelor din sistemul bancar. Din perspective operatiunilor zilnice de open-market, este important ca banca centrala sa poata influienta sau controla operatiunile cash ale Trezoreriei, in mod obisnuit aceasta detinand un control discretionar asupra depozitelor guvernamentale.

Canada este o exceptie, intrucat banca centrala are dreptul de a transfera depozitele guvernamentale din conturile sale catre bancile comerciale; de asemenea, exceptie a fost si Bundesbank-ul, care detinea dreptul de veto asupra abilitatii guvernului de a-si pastra depozitele in afara bancii centrale.

  Tranzactii definitive

Tranzactiile definitive sunt reprezentate de operatiunile nereversibile, prin intermediul carora banca centrala vinde sau cumpara pe piata active eligibile(titluri de stat, valuta). In cadrul acestor tranzactii, proprietatea saupra activelor respective este, definitive transferata de la vanzator la comparator, neexistand posibilitatea inversarii tranzactiei. Aceste operatiuni pot fi derulate atat cu scopul absorbtiei, cat si al furnizarii de lichiditatoi in system, de cate ori exista nevoia desfasurarii lor. Realizarea acestora se face prin contracte bilaterale.

In tarile aflate in tranzitie, operatiunile de OPEN MARKET s-au desfasurat diferentiat, dupa cum rezulta din tabelul urmator:

Potrivit reglementarilor in vigoare, principalele categorii de operatiuni de piata monetara aflate la dispozitia BNR sunt:

operatiuni repo - tranzactii reversibile, destinate injectarii de lichiditate, in cadrul carora BNR cumpara de la institutiile de credit active eligibile pentru tranzactionare, cu angajamentul acestora de a rascumpara activele respective la o data ulterioara si la un pret stabilit la data tranzactiei;

atragere de depozite - tranzactii cu scadenta prestabilita, destinate absorbtiei de lichiditate, in cadrul carora BNR atrage depozite de la institutiile de credit;

emitere de certificate de depozit - tranzactii destinate absorbtiei de lichiditate, in cadrul carora BNR vinde institutiilor de credit certificate de depozit;

operatiuni reverse repo - tranzactii reversibile, destinate absorbtiei de lichiditate, in cadrul carora BNR vinde institutiilor de credit active eligibile pentru tranzactionare, angajandu-se sa rascumpere activele respective la o data ulterioara si la un pret stabilit la data tranzactiei;

acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare - tranzactii reversibile destinate injectarii de lichiditate, in cadrul carora BNR acorda credite institutiilor de credit, acestea pastrand proprietatea asupra activelor eligibile aduse in garantie;

vanzari/cumparari de active eligibile pentru tranzactionare - tranzactii destinate absorbtiei/injectarii de lichiditate, in cadrul carora BNR vinde/cumpara active eligibile pentru tranzactionare, transferul proprietatii asupra acestora de la vanzator la cumparator fiind realizat prin mecanismul 'livrare contra plata';

swap valutar - consta in doua tranzactii simultane, incheiate cu aceeasi contrapartida, prin care BNR:

1. injecteaza lichiditate cumparand la vedere valuta convertibila contralei si vanzand la o data ulterioara aceeasi suma in valuta convertibila contra lei;
2. absoarbe lichiditate vanzand la vedere valuta convertibila contra lei si cumparand la o data ulterioara aceeasi suma in valuta convertibila contra lei

Principalele caracteristici ale politicii OPEN MARKET sunt:

• precizia - este o caracteristica esentiala a operatiunilor de open-market, acestea fiind numite si 'operatiuni de reglaj fin'. Prin intermediul operatiunilor de open-market, banca centrala exercita un control direct si precis asupra rezervelor bancilor comerciale si asupra bazei monetare .
• flexibilitatea - aceste operatiuni pot fi efectuate zilnic de catre banca centrala, ceea ce ii ofera posibilitatea de a reorienta rapid politica monetara.

Operatiunile de piata monetara (operatiuni open market) reprezinta cel mai important instrument de politica monetara al BNR. Acestea se realizeaza la initiativa bancii centrale, avand urmatoarele functii:

ghidarea ratelor de dobanda,

gestionarea conditiilor lichiditatii de pe piata monetara

semnalizarea orientarii politicii monetare.

Politica de OPEN MARKET exercita 2 efecte:
1. un efect cantitatitv asupra marimii masei monetare in circulatie
2. un efect pret asupra ratei dobanzii predominante in economie
Efectul cantitativ al politicii de OPEN MARKET este evident: banca centrala cumpara sau vinde titluri pe piata monetara, titluri pe care le monetizeaza sau demonetizeaza. Rezultatul acestor tranzactii este, dupa caz, certerea cantitatii de moneda legala in circulatie (cumparare de titluri ) sau scarea aceste cantitati (vanzare de titluri). Consecintele exacte ale acestei operatiuni afectuate pe piata monetara sunt insa diferite, dupa cum banca centrala tranzactioneaza cu bancile comerciale sau cu agentii din sectorul nebancar. Efectul cantitativ exrcitat asupra marimii masei monetare e mai puternic in cazul in care banca centrala monetizeaza titlurile achizitionate de la agentii nebancari. Astfel, efectul cantitativ al politicii de open market se exercita asupra lichiditatii bancare, atat la inceput, cat si ulterior, prin jocul multiplicatorului creditelor.
Efectul pret al politicii de OPEN MARKET,in cazul acesta, banca centrala intervine pe piata monetara fie in calitate de vanzator de titluri, fie in calitate de cumparator de titluri, influentand, astfel, pretul de echilibru al pietei respective. Asadar, in cazul in care banca centrala vinde titluri, pretul acestora scad, iar in cazul in care cumpara titluri, preturile lor cresc. In situatia de echilibru, stocul de titluri existent e distribuit in mod ireal in portofoliul institutiilor bancare. Preturile titlurilor sunt legate insa de rata dobanzii aferenta creantelor respective:
R=i*P unde,
R - venitul adus de un anumit titlu
P - cursul titlului
i - rata dobanzii
Rezulta ca efectul pret al politicii de OPEN MARKET se exercita atat asupra cursului titlurilor negociate pe piata monetara, cat si asupra ratei dobanzii aferente acestora.
Politica de OPEN MARKET actioneaza continuu asupra politicii de creditare a bancilor comerciale. Acesta afecteaza tot timpul supralichiditatea bancara, conferind astfel bancii centrale posibiltatea de a influenta destinatia excedentelor respective de lichiditati: cumparai de titluri de la banca centrala fara emisiune monetara sau acordarea de credite economiei cu emisiune monetara.