MARKETING
Marketingul reprezinta "stiinta si arta de a convinge clientii sa cumpere" Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social si managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obtin ceea ce le este necesar si doresc prin crearea, oferirea si schimbul de produse si servicii avand o anumita valoare". Simplist, marketingul reprezinta "arta si stiinta de a vinde". |
StiuCum
Home » marketing
» targuri si expozitii
» Relatia intre manifestarile expozitionale si proprietatea intelectuala
|
|
Identificarea marcilor si patentelor |
|
Trasaturile marcilor si patentelor Acestea sunt, in principal, urmatoarele: - legatura, interdependenta, conditionarea intre un anumit gen de produse si afaceri si originea lor industriala si comerciala; - asocierea si diferentierea intre anumite categorii de produse si sercii in cadrul procesului de productie si al actitatii de afaceri; - cerinta unor trasaturi distincte de calitate, aspect, miros, culoare, proprietati fizice, potential si valoare de intrebuintare etc. Identificarea marcilor si patentelor in domeniul expozitional Se poate face tinand seama de o varietate de trasaturi, informatii, criterii si aspecte, din care edentiem pe cele mai - denumirea completa a targului sau expozitiei; - denumirea si adresa complete ale proprietarului petent; - insemne, insigne, ecusoane, sigle si alte elemente de identificare; - lozinci, deze, motouri, slogane si modalitati de reclama si publicitate comerciala a acestora. Procedura de inregistrare Este statuata de legislatia in materie specifica fiecarei tari. La inregistrare, se cere de regula sa se furnizeze urmatoarele informatii: - denumirile, adresele complete si statutul juridic si comercial ale partilor implicate; - conditiile si termenele convenite sau acceptate de partea sau partile solicitante. In functie de particularitatile legislatiei fiecarei tari, exista diferente intre inregistrare si drepturile dobandite prin utilizare. Ca regula generala, inregistrarea marcilor sau patentelor protejeaza mai bine, mai clar, dreptul de proprietate intelectuala. La baza procedurii de inregistrare se afla modalitatile de determinare a trasaturilor distinctive ale marcilor si patentelor care, desi in general asemanatoare, pot fi diferite de la o tara la alta, dar nu intr-un mod esential. Extinderea protectiei la alte tari Extinderea dreptului de proprietate intelectuala la alte tari este posibila prin aplicarea conventiilor, tratatelor si intelegerilor internationale cu prire la proprietatea intelectuala la care Romania este parte semnatara si numai la acele tari care sunt parti ale acestora. Romania a aderat pana in prezent la urmatoarele conventii, tratate si intelegeri internationale: - Conventia de la Paris prind protectia proprietatii industriale, 1883; - Actul aditional de la Stockholm, 14 iulie 1967; - Conventia de infiintare a Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale (WIPO), 1967; - Tratatul de cooperare in domeniul patentelor (PCT), Washington, 1970; - Protocolul de la Madrid prind inregistrarea internationala a marcilor de comert. Protocolul de la Madrid prind inregistrarea internationala a marcilor comerciale Permite unui proprietar de marca sau patent care si-a adjudecat dreptul de proprietate intelectuala in propria sa tara, sa solicite Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale, extinderea inregistrarii in una sau mai multe tari ale acestei organizatii. inregistrarea internationala in tarile solicitate este tratata ca si inregistrarea in propria tara, generand aceleasi efecte juridice si patrimoniale. Noi prevederi internationale Se prevede ca tarile membre ale Acordului General de Comert sa-si armonizeze si unifice legislatiile in domeniu, in scopul simplificarii aplicarii internationale a dreptului de proprietate intelectuala. Acordul Comunitatii Europene prind marcile comerciale inscris in cadrul Protocolulului de la Madrid prind inregistrarea internationala a marcilor de comert prevede o singura inregistrare valabila pentru toate tarile membre ale Uniunii Europene, a carei aplicabilitate juridica sa aiba loc, atat independent, cat si in concordanta cu legislatia in domeniu a fiecarei tari membre precum si cu intelegerile cu caracter legislativ la nivelul Comunitatii Europene. Avantajele constau, in principal, in urmatoarele: - costuri mult mai scazute de inregistrare si protectie a dreptului de proprietate intelectuala; - procedura simplificata si inregistrare mult mai facila; - depasirea barierelor lingstice intre tarile membre ale Comunitatii Europene. Dezavantajele, al caror efect poate fi insa atenuat, constau in principal in: - necesitatea inregistrarii prompte si confruntarii cu detinatorii dreptului de proprietate intelectuala similara din alte tari; - confruntarea cu o eventuala opozitie la acordarea dreptului de proprietate intelectuala si necesitatea adaptarii la drepturile nationale prind refuzul, in anumite tari unde acestea sunt legiferate. Mentinerea si valorificarea drepturilor de proprietate Mentinerea se poate face prin urmatoarele procedee de baza: - pastrarea produsului sau serciului care face obiectul dreptului de proprietate intelectuala, in primul rand a caracteristicilor sale tehnico-functionale, trasaturilor specifice si valorii de intrebuintare si mai ales a elementelor sale inovatoare, in conditii de confidentialitate in raport cu concurenta si - supravegherea si urmarirea evolutiei implementarii dreptului de proprietate intelectuala la nivel oficial, international si publicitar, cu scopul de a fi protejat cat mai corespunzator; - utilizarea cat mai eficienta si avantajoasa a produsului ori serciului care face obiectul dreptului de proprietate intelectuala. Valorificarea, cu scopul prioritar al realizarii unor incasari cat mai ridicate odata cu cresterea in perspectiva, a vanzarilor, a prestigiului, a largirii si diversificarii relatiilor pe piata etc, se poate face printr-o varietate de modalitati cu caracter comercial, financiar sau legal, intre care se pot enumera: - vanzarea, distribuirea produsului sau serciului, respectiv promovarea targului in primul rand prin atragerea unui numar sporit de expozanti si zitatori profesionali; - acordarea dreptului de fransiza avand la baza scutiri de taxe si anumite cheltuieli; - brevetarea marcii sau patentului, respectiv concesionarea anumitor drepturi in financiar, comercial si de reprezentare; - mentinerea, prin utilizarea tuturor mijloacelor si modalitatilor posibile, a calitatii, parametrilor tehnico-functionali ai produsului sau serciului protejat prin dreptul de proprietate intelectuala. Combaterea infractiunilor la dreptul de proprietate intelectuala. Infractiunile asupra dreptului de proprietate intelectuala imbraca, in practica, un spectru relativ larg de forme de manifestare, intre care cele mai frecvente sunt: - copierea, transcrierea, reproducerea, contrafacerea, imitatia; - plagiatul, utilizarea si valorificarea in scopuri proprii ale ideilor, inovatiilor, inventiilor, contributiilor, operelor altora, redand impresia ca apartin in totalitate celui care le genereaza. incalcarea, olarea, contrafacerea cu intentie precisa, ale unei marci sau ale unui patent contrasteaza, in mod deosebit, cu ignorarea, trecerea cu vederea, cu buna stiinta sau din alte considerente, a valorilor materiale, financiare si sociale ale acestora avand, deci, o gratate mult mai ridicata. Din acest motiv, cei chemati, autorizati sa urmareasca, descopere si identifice tentativele, stirbirea dreptului de proprietate intelectuala sunt siliti sa studieze toate implicatiile, circumstantele, consecintele, factorii determinanti, conditiile unor asemenea actiuni ilegale. Necesitatea actiunii prompte. Lipsa de promptitudine, intarzierea in combaterea olarii dreptului de proprietate intelectuala conduc, in marea majoritate a cazurilor, la importante daune si ube pentru detinatorul dreptului, la diminuarea calitatilor si prestigiului produsului sau serciului astfel protejat si, implicit, la pierderea increderii in calitatile sale si reducerea sanselor si posibilitatilor valorificarii sale maxime. Din aceste considerente, s-a dovedit ca promptitudinea in actiunile impotriva fenomenelor si tentativelor de olare, impotriva acelora care le utilizeaza si instrumenteaza, genereaza consecinte favorabile si castiguri, atat pentru beneficiarii dreptului de proprietate intelectuala, cat si pentru potentialii utilizatori legali ai marcii sau patentului. Alte cai si modalitati de reglementare a disputelor si litigiilor legate de dreptul de proprietate intelectuala care pot fi utilizate, imbratiseaza o paleta relativ larga, intre care se pot enumera, ca avand frecventa in utilizare si impact mai ridicate, urmatoarele: - arbitrajul, negocierea bilaterala, acordarea de concesii pe baza de reciprocitate, recurgerea la instrumente coercitive permise de lege, transparenta publica (in mass media si, mai ales, in presa scrisa care se adreseaza cercurilor de afaceri) in scopul determinarii cunoasterii cat mai largi, de catre comunitatile de afaceri, a surselor infractiunilor la dreptul de proprietate intelectuala; - cumpararea, cointeresarea, stimularea, motivarea olatorului, a infractorului sa renunte deindata la actiunea sa; - presiuni de ordin concurential, comercial, financiar, administrativ, juridic sau chiar politic, cu respectarea legislatiei in goare. - atragerea unui numar cat mai mare al potentialilor utilizatori in actiuni de boicotare a olatorului, permise de lege. |
|
Politica de confidentialitate
|