ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
StiuCum
Home » ECONOMIE
» economie comerciala
|
|
Continutul pietei |
|
Din punct de vedere practic, notiunea de piata apare ca un termen general, care comporta multiple acceptiuni, intre care mai importante apar: ansamblul ofertei si cererii pentru un produs, serviciu sau a capitalului dintr-un sector si zona determinata; ansamblul tranzactiilor efectuate intr-o arie geografica determinata; amplasamentul sau localul in care se ofera diversele produse spre nzare; ansamblul consumatorilor si cumparatorilor ce prezinta o importanta fundamentala pentru o anumita intreprindere . Pornind de la multiplele sale acceptiuni practice, din punct de vedere metodologic, piata trebuie avuta in vedere ca un mecanism complex ce cuprinde cererea, oferta, concurenta si preturile, mecanism care determina in masura insemnata deciziile si comportamentul agentilor economici . Din punct de vedere teoretic, se poate considera ca piata reprezinta o categorie economica ce isi gaseste expresia in totalitatea actelor de nzare-cumparare privite in unitate organica cu relatiile pe care le genereaza si in conexiune cu spatiul in care se desfasoara. Deci, intreaga complexitate a relatiilor de nzare-cumparare, care iau nastere in procesul circulatiei marfurilor, sunt puse in evidenta de categoria economica-piata. Relatiile care intervin in procesul circulatiei pot avea loc atat intre diferitele tipuri de intreprinderi si societati care actioneaza in economie, cat si intre acestea si populatie. La aceasta se adauga faptul ca piata reprezinta, in acelasi timp, o institutie sociala si, drept urmare, organizarea sa este legata si de alte institutii, precum si de traditiile si mentalitatile fiecarui popor . Piata presupune existenta unor fenomene specifice, cum ar fi: prezenta unor unitati economice autonome, interdependenta dintre ele, posibilitatea realizarii unor legaturi de nzare-cumparare intre aceste unitati, prezenta cererii si ofertei, a categoriei de pret indispensabila activitatii de nzare-cumparare etc. Continutul esential al notiunii de piata este reprezentat de sfera economica in care productia apare sub forma de oferta de marfuri, iar nevoile de consum sub forma de cerere de marfuri. Sub acest aspect, piata reprezinta sfera confruntarii ofertei cu cererea de marfuri, a realizarii lor prin intermediul actelor de cumparare-nzare, precum si ansamblul conditiilor in care se desfasoara aceste procese. Piata pune in evidenta raporturile dintre productie si consum, prin intermediul sau gasindu-si reflectarea atat nevoile de bunuri materiale ale societatii - cererea de marfuri - cat si posibilitatile de satisfacere a acestor nevoi - oferta de marfuri.in sfarsit, ca un corolar al diverselor sisteme de abordare, trebuie admis ca piata este o institutie sociala care a fost construita si dezvoltata in decurs de secole prin actiuni umane constiente. Ea reprezinta o retea complexa formata din diverse dispozitive de semnalizare cum ar fi, de exemplu, preturile. Ocupandu-se de impactul unor decizii luate in trecut asupra prezentului si de anticiparea unor conditii viitoare determinate de conditii din prezent si trecut, respecti piata trebuie inglobata intr-un context socio-economic de reglementari si de relatii si asteptari interumane . Drept urmare abordarea practica, concreta, a fenomenelor de piata necesita completarea ariei de cuprindere a notiunii de piata. Astfel, sfera conceptului de piata trebuie sa cuprinda si ansamblul de conditii economice, sociale sau de alta natura, care determina dinamica ofertei si a cererii de marfuri, miscarea preturilor, evolutia nzarilor. Pornindu-se de la o conceptie realista cu privire la nivelul de functionare a economiei de piata, in aceasta privinta trebuie sa se aiba in vedere ca piata, alaturi de bani si credit, reprezinta institutii sociale fundamentale care, la randul lor, trebuie sa fie inglobate in institutii corespunzatoare si sa fie dirijate de conditii politice-cadru adecte pentru a putea functiona intr-un mod social accepil. Aceasta inseamna ca abordarea practica a fenomenelor de piata trebuie sa aiba in vedere si conditiile economice cadru care sa faca posibila actiunea libera a poducatorilor si consumatorilor pe piete, acestia ramanand, pe de o parte, sa aiba sprijinul unor institutii si politici adecte, dar, pe de alta parte, sa poata fi dirijate de semnalele pietei, cum ar fi preturile si veniturile relative . Totodata, continutul pietei, examinat ca o categorie dinamica, nu poate fi limitat la suma proceselor economice care au loc in mod efectiv, ci trebuie extins si asupra celor potentiale, respectiv asupra celor care ar putea avea loc. In contextul unui asemenea cadru de definire, acceptiunea practica data conceptului de piata nu priveste doar cererea si oferta reala, ci include si astfel de elemente, cum ar fi: cererea nesatisfacuta, cererea in formare, oferta pasi si altele . Aceasta presupune existenta in mod virtual a pietei, fara prezenta concomitenta a celor doua elemente ale sale, respectiv o piata fara oferta sau cerere - notiunea de piata dobandind, in acest sens, acceptiuni practice, cum sunt: piata reala sau efecti, piata teoretica etc. Pornind de la coordonatele concrete in care se desfasoara fenomenele de piata, notiunea este intregita si cu alti termeni, pe baza carora se realizeaza precizarile corespunzatoare. Astfel, pentru caracterizarea localizarii relatiilor de piata s-au conturat termenii: piata interna si piata externa, piata nationala si piata locala, piata urbana si piata rurala etc; pentru delimitarea pietei in functie de obiectul relatiilor economice se folosesc termenii: piata a bunurilor destinate consumului intermediar, piata a bunurilor destinate consumului final, piata a produselor agricole etc. De asemenea, anumite particularitati in ceea ce priveste aparitia pe piata a ofertei, modul de organizare a desfacerilor etc. imbogatesc continutul termenului "piata" cu o serie de alte notiuni, cum ar fi: piata de proba, piata noua, piata elastica, piata reglementata etc. Sub aspectul intensitatii cu care se desfasoara actele de nzare-cumparare, se intalnesc notiunile de piata dispersata(cazul comertului cu amanuntul) si piata concentrata (cazul burselor de lori sau de marfuri, unde, in unele cazuri, este chiar obligatoriu ca toate negocierile asupra bunurilor considerate sa se efectueze in cadrul unei astfel de piete concentrate). Modul de silire a unor norme juridice, referitoare la anumite laturi ale activitatii de schimb, genereaza notiunile de piata libera si piata reglementata(de pilda, cazul produselor farmaceutice) . in sfarsit, o notiune frecvent intalnita in economia de piata o reprezinta cea referitoare la asa-zisa "piata etalon", prin intermediul careia se poate descompune structura si comensura vectorii ce dau complexitatea oricarei piete ce formeaza sistemul economic general . Notiunea respecti imbraca mai mult un aspect sistematic si reprezinta un instrument de analiza si constructie a modelelor informationale de cercetare. |
|
Politica de confidentialitate
|