 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MARKETING
Marketingul reprezinta "stiinta si arta de a convinge clientii sa cumpere" Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social si managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obtin ceea ce le este necesar si doresc prin crearea, oferirea si schimbul de produse si servicii avand o anumita valoare". Simplist, marketingul reprezinta "arta si stiinta de a vinde". |
| StiuCum
Home » MARKETING
» bazele marketingului
|
|
Etapele implementarii conceptului (orientarii) de marketing in activitatea intreprinderilor |
|
| Conceptul si orientarea de marketing se cristalizeaza si capata un contur tot mai clar in special dupa anii '60. Promorea si implementarea marketingului in forma lui cea mai deplina nu a fost un proces lin, rapid, fara obstacole. Principalul obstacol 1-a constituit si mai constituie si azi in multe intreprinderi rezistenta organizarii. Adica, teama celorlalte departamente din intreprindere de a-si pierde "importanta" si "greutatea" in organigrama firmei. Teama nejustificata, deoarece conceptia si orientarea de marketing trebuie sa se regaseasca la fiecare angajat al firmei. Marketingul nu este o activitate "pura", strict specializata, dimpotri, este o "stare de spirit" in primul rand. Orice defectiune in aceasta "stare de spirit", in conduita si mentalitatea de marketing la oricare dintre angajatii unei firme afecteaza cu certitudine rezultatele acesteia. Obstacolul mentionat face ca promorea sl implementarea marketingului sa cunoasca mai multe etape. Daca luam in considerare, pe a) marketingul ' functie minora b) marketingul ' functie egala cu celelalte cj marketingul ' functia cea mai importanta d) marketingul ' functie majora e) consumatorul ' functie de control f) consumatorul ' functie de control si marketingul ' functia de integrare Evident, intreprinderile in care marketingul a ajuns la stadiul din etapa a VI-a pot fi apreciate ca se afla intr-o situatie normala din acest punct de vedere. Adoptarea si conferirea marketingului a functiei de integrare, paralel cu functia de control a consumatorului este justificata, cel putin prin urmatoarele argumente: - fara existenta consumatorului, firma nu-si poate justifica si moti actiunile si lorile; sarcina cheie a firmei este de a atrage si retine consumatorii; - consumatorii sunt atrasi prin competitivitatea superioara si antajul diferential al ofertei si sunt retinuti prin satisfacerea lor; - marketingul are sarcina de a defini consumatorului o oferta superioara fata de concurenta si de a asigura furnizarea acesteia pentru al satisface; - satisfactia perceputa de catre consumator este rezultatul activitatii tuturor departamentelor din firma; - marketingul receptioneaza si controleaza daca utilizatorii beneficiaza de satisfactia asteptata si dorita; - marketingul "semnalizeaza" celorlalte departamente asupra gradului in care satisfactia "oferita" corespunde celei "asteptate" de catre consumator si totodata propune si adopta decizii corespunzatoare. Aceasta functie de integrare, de liant a marketingului (Mk) intre firma (F) si consumator (C), respectiv firma si mediu (Md) poate fi redata, apreciem noi, si ca in urile In ura 1.3.c. cercul mare "mediu" include de fapt "firma" si "consumatorul", marketingul actioneaza ca un "liant" intre componentele mediului, realizand integrarea cat mai buna a acestora in structura si dinamica sa. Statutul si stadiul actual al marketingului Marketingul ca si activitate practica cuprinde in sfera sa si relatiile dintre manageri, pe de o parte, respectiv clienti, angajati si actionari pe de alta parte. Managerii au responsabilitatea de a asigura clientilor produse si servicii de calitate, la un pret rezonabil, salarii corespunzatoare si un mediu de munca decent pentru angajati si un nivel accepil al castigului pentru actionari. Criticismul marketingului Aparent, totul este O.K. A«Clientii primesc neintrerupt produse si servicii prin care isi satisfac nevoi si dorinte; angajatii praspera si nu au grija concedierilor; actionarii primesc un profit rezonabil in urma capitalului investit in firma. Sub aspectul "eticii afacerilor", marketingul a fost si este tinta unor critici. Structurarea acestora se poate face pe componentele mixului de marketingului. 1. in domeniul produsului Este criticata in primul rand calitatea unor produse. Nesiguranta si chiar pericolul in utilizare a unor masini, service-ul si reparatiile necorespunzatoare, pericolul sistemului de franare, de alimentare, a instalatiei electrice, au fost vehement criticate in decursul timpului. Caloriile "goale" ale "cerealelor nutritive" promise a revolutiona breakfast-ul, colorantii care dau 'culoarea si gustul" unor bauturi alcoolice si nealcoolice, "agresivitatea" si pericolul unor jucarii, "impanarea" alimentelor cu tot felul de ingrediente sunt alte exemple. Ambalarea si etichetarea, informatiile privind modul de utilizare, perioada de garantie etc, au fost supuse criticii. Sofisticarea produselor, largirea artificiala a modelelor, tipurilor, culorilor, in general a caracteristicilor secundare, derizorii, la bunurile de consum au fost clasate ca nejustificate si inutile. 2. in domeniul pretului Cea mai frecventa si intensa critica este adusa cresterii pretului produselor si tarifelor serviciilor, cresteri considerate nejustificate, dictate doar de scopul profitului. Au fost vehement si aspru acuzate bancile, solicitandu-se cunoasterea reala a "costului imprumutului" si dezluirea profiturilor "ascunse" ale acestora. 3. in domeniul distributiei S-a criticat cresterea excesi a numarului de intermediari, lungindu-se artificial canalele de distributie. Aceasta determina cresterea costurilor si implicit a pretului pe care il suporta consumatorul final. 4. in domeniul comunicatiilor si promorii Este domeniul supus celor mai usturatoare acuze. Vanzarile personale si reclama sunt aspru criticate. Prima exercita o presiune continua si de multe ori insuporila si jenanta asupra consumatorului, desi serviciile comertului cu amanuntul sunt sarace. Reclama necesita costuri tot mai mari, este tot mai agresi, sustine o diferentiere exagerata a unor articole (sapun, sampon, cosmetice), care implica costuri suplimentare de ambalare si marca. O alta arie a criticilor aduse reclamei se refera la aspecte de natura sociala, de etica si morala, cum sunt: - exagerarea unor caracteristici si performante inselatoare ale produselor; - sublinierea lorilor materiale, unde succesul unei persoane este dat de ceea ce poseda, mai degraba decat de ceea ce este in realitate. De exemplu, a "colectiona" vechi capodopere de arta, a merge in cante exotice etc. reprezinta simboluri materiale ale succesului si statutului social. Aceste reclame manipuleaza oamenii, ii fac sa cumpere produse de care nu au nevoie sau pe care nu si le pot permite. Asupra acestui aspect a tras semnalul de alarma inca in 1952 John Keneth Galbraith; - "poluarea culturala", prin bombardarea zilnica, constanta si continua a omului cu sloganuri publicitare si reclama, multe dintre acestea propaduiesc violenta, crima, perversiunea sexuala. Programele de televiziune sunt, in mod constant, intrerupte de "comercianti"; mari panouri publicitare, strident colorate, deterioreaza estetica aeroporturilor, garilor, oraselor, statiunilor turistice si de odihna. Toate aceste critici sunt realitati cotidiene. Dar, ele nu pot fi imputate exclusiv marketingului. Consumatorul nu cumpara produsul in sine ci functionalitatea si utilitatea lui. Intermediarii asigura utilitate de loc si timp, de comoditate in cumparare, sansa de a alege sortimentul dorit. Ambalarea, pe langa functia estetica, are si rolul de a asigura integritatea si conserrea produsului. Eticheta are si o functie informati. Promorea si comunicarea sustin si caracteristicile simbolice ale produselor. Desigur, acestea se "colecteaza" in costuri si in pretul suplimentar pe care consumatorul il plateste;. Reactiile si nemultumirile consumatorilor au imbracat, dupa anul 1960, forma unor miscari si curente organizate, cunoscute sub denumirea de "consumerism" si "enviromentalism". Consumerismul Proteste si actiuni ale consumatorilor impotri fabricantilor si comerciantilor isi au inceputurile inca la inceputul secolului. in timp, consumatorii si-au dobandit o tot mai buna educatie si instruire. Sub influenta scrierilor lui J.K.Galbraith, Vance Packard si Rachel Garson, acuzatiile privind practicile risipitoare si manipularea marilor companii s-au intensiticat. Contradictiile cu institutiile guvernamentale, in special in S.U.A., s-au largit dupa anul 1960. Miscarile de protest ale consumatorilor devint tot mai organizate. La 15 martie 1962, presedintele S.U.A., John F.Kenedy tine un faimos discurs in fata Congresului American in care subliniaza cu tarie drepturile fundamentale ale consumatorului: a) dreptul de a fi informat - adica de a fi protejat impotri informatiilor inselatoare, false; b) dreptul la protectie (siguranta) - impotri produselor periculoase, daunatoare consumului si vietii; c) dreptul de a alege - pe baza unor informari corecte si nu a unei promori inselatoare, incurcate, manipulative; d) dreptul de a fi ascultat - respectiv consumatorul trebuie sa fie capabil si sa aiba posibilitatea de a-si exprima nemultumirile si dezamagirile. Interventia ferma a presedintelui Kenedy a avut un puternic impact, ziua de 15 martie fiind declarata "Ziua internationala a consumatorilor". Momentul decisiv in revendicarile consumatorilor a fost aparitia in America a lucrarii lui Ralph Nader "Periculos la orice viteza" in care industria americana de autoturisme (in particular General Motors) este aspru criticata. Nader argumenta ca publicul are dreptul de a contesta actiunile potrivnice ale marilor firme, iar acestea trebuie sa tina seama de acuzatiile venite din partea publicului. Ca efect, apar modificari in legislatia consumatorului, se infiinteaza agentii si oficii pentru protectia consumatorului. Miscarea consumatorilor capata apoi un caracter international and azi o puternica forta in Scandinavia si Tarile de Jos, o prezenta puternica in Franta, Germania, Japonia. Toate aceste actiuni si miscari sunt denumite generic "consumerism". Consumerismul este in esenta o miscare a cetatenilor si guvernului pentru a intari drepturile si puterea consumatorilor pe piata. Principalele obiective ale consumeristilor se refera la urmatoarele aspecte: a) asigurarea unei mai bune informari, educatii si protectii a consumatorilor; b) dreptul de a cunoaste: aderul in imprumuturi -costul real al imprumutului; costul real pe unitatea de produs standard; compozitia (ingredientele) produsului; calitatile nutritive ale alimentelor; durata de garantie si de exploatare normala a produsului; aderul in publicitate -aderatele antaje ale produsului; c) reprezentarea consumatorilor in consiliile de conducere ale firmelor, luarea in considerare a opiniilor acestor reprezentanti in elaborarea deciziilor; d) controlul guvernului asupra pericolului si securitatii produselor; sanctionarea drastica a firmelor care nu respecta normele si standardele de protectie si securitate. La inceput, multe firme s-au impotrivit si au contestat miscarea consumerista, motind ca fiind nereale, incorecte sau exagerate criticile si pretentiile acesteia. De asemenea, aratau ca satisfacerea acestor revendicari, in loc sa fie in antajul cumparatorului, sunt in defavoarea acestuia intrucat determina cresterea costurilor produselor. Totodata, considerau ca multi dintre consumatori nu sunt dispusi sa plateasca informatiile privind costul unitar sau atia produsului si justificau ca cerintele privind publicitatea si reclama "torpileaza" creativitatea din acest domeniu. Paralel, curentul consumerist are tot mai multe succese. Apar intr-o seiie de tari tot mai multe asociatii ale consumatorilor, reviste si publicatii - este celebra in acest sens revista "Which?" (Care?) din Anglia; tot mai multe state adopta o legislatie cuprinzatoare pentru protectia consumatorilor, guvernele creeaza structuri institutionale cu misiunea de a aplica si supraveghea respectarea acestora. Alte momente semnificative imprima un ant si o forta sporita miscarii, ca de pilda: R.Nader declara masina Coir ca fiind primejdioasa; Robert Choate acuza caloriile "goale" ale cerealelor "nutritive"; Herbert S.Denenberg publica o lista cu premiile diferitelor firme de asigurari folosite pentru onorariile personlului acestora etc. Cu timpul, firmele si-au modificat atitudinea fata de consumerism. Cele mai multe recunosc, accepta si satisfac revendicarile si principiile miscarii. Exista departamente speciale de relatii cu clientii care receptioneaza non-stop sesizarile acestora. Se organizeaza intalniri de informare directa, de instruire si educare a consumatorilor. Nevoile si dorintele, punctele de vedere ale consumatorilor sunt privite si luate in considerare cu seriozitate si responsabilitate in elaborarea deciziilor, a politicilor si urilor privind activitatea viitoare. Managerii intelepti si inventivi au inteles si fructifica rolul activ, progresist al consumerismului pentru crearea de oportunitati pozitive. Enviromentalismul Enviromentalismul apare la inceputul anilor '80, ca o reactie a oamenilor la degradarea, deteriorarea mediului. Acesta este, de asemenea, o miscare organizata a cetatenilor si guvernului pentru protectia si ameliorarea mediului de viata al omului. Adeptii acestei miscari considera ca tinta (scopul) marketingului trebuie sa fie optimizarea calitatii vietii. in acest fel, orientarea si conceptia de marketing isi largeste scopul - calitatea vietii cuprinde nu numai satisfacerea nevoi Poluarea mediului imbraca azi forme tot mai dramatice cu efecte negative asupra aerului, apei, solului si subsolului etei pamant. Dintre formele cu efectele cele mai ingrijoratoare mentionam: a) Efectul de sera - este produs de emiterea unor gaze ca de pilda dioxidul de carbon, oxidul azotic, clorofluorcarbon, metan, care actioneaza ca o "perdea" in jurul etei. Aceasta retine caldura si determina o incalzire globala, pe termen lung modificand temperatura si clima de pe eta. Potrivit unor previziuni, in jurul anului 2030 temperatura medie poate fi mai mare cu 2-3A°C, cu efecte negative asupra productiei agricole. b) Subperea stratului de ozon - localizat azi la 12-30 mile deasupra suprafetei pamantului. Subtierea este atribuita utilizarii excesive a clorofluorcarbonului care la soare se descompune in stratosfera, emitand clor. Clorul "roade" stratul de ozon, permitand cresterea nivelului radiatiilor ultraviolete care ating pamantul. Astfel, se degradeaza "lantul oceanic" si vegetatia, creste frecventa cancerului de piele. Clorofluorcarbonul are largi intrebuintari in obtinerea aerosolilor folositi ca agent frigorific, in industria ambalajelor, a maselor plastice etc. c) Defrisarea padurilor - pentru cresterea suprafetelor agricole, organizarea de noi asezari urbane sau rurale, fabricarea mobilei, dezvoltarea de noi industrii. Toate acestea afecteaza "plamanii" etei, contribuie la efectul de sera, duce la disparitia unor specii de animale, saraceste vegetatia de te extrem de folositoare in medicina si industria medicamentelor. d) Poluarea aerului, in special in marile aglomerari urbane. Sursa acestei poluari este fumul si gazele ecuate prin tevile de esapament ale autovehiculelor care contin hidrocarburi, oxid de azot si monoxid de carbon. e) Ploaia acida, ameninta padurile, solul, lacurile si raurile. Emiterea oxizilor de azot, a compusilor sulfatici, ecuarile de fum si gaze ale masinilor si prin cosurile din fabrici, utilizarea combustibilului fosilizat combinat cu umezeala din atmosfera formeaza ploaia acida. Efectele acesteia se resimt pe distante foarte mari - din Anglia in Scandinavia si Germania, din Chicago si Detroit in Canada. f) Poluarea apelor - mari, lacuri si rauri sunt locuri de acumulare a deversarilor din uzine (fosfati), intreprinderi agricole (pesticide si ingrasaminte chimice), centre urbane , la care se adauga scurgeri de ulei de la rezervoarele navelor de pe mari si oceane. Efectele sunt dezastruoase asupra vegetatiei si vietuitoarelor din ape. g) Cresterea volumului de deseuri, cu consecinte de asemenea nefavorabile: ' depozitarea acestora sustrage suprafete agricole sau de constructii; ' sunt sursa de incendii, poluari, infectii datorita toxicitatii multora dintre acestea; ' pe termen lung, restrange resursele naturale, nonregenerabile. h) Disparitia unor specii de animale; trei sunt cauzele mai importante: ' poluarea aerului, apelor, solului, defrisarea padurilor; ' natoarea iresponsabila a unor animale cu blana foarte pretioasa, pescuitul intens a unor specii de pesti. Aceste practici dezechilibreaza si ecosistemul de viata si hrana a animalelor; ' cruzimea cu care sunt tratate unele animale: teste pe animale in industria chimica, farmaceutica, cosmetica; folosirea unor metode distrugatoare in nat si pescuit; cresterea in captivitate a animalelor de blana etc. Semnalele de alarma sunt clare. Care sunt solutiile? in ce masura poate contribui marketingul la proiectarea si implementarea solutiilor? Evident, solutiile se vor indrepta asupra eliminarii sau macar a reducerii cauzelor care genereaza aceste efecte. Unele rezultate s-au obtinut, ca de exemplu: obtinerea benzinei cu continut redus de plumb, sau fara plumb, asigurandu-se o ardere mai buna sau completa; automobilul electric exista; alimente cu mai putine grasimi si toxine; echipamente pentru controlul poluarii si captarea noxelor se regasesc in otelarii si combinate metalurgice; substante biodegradabile se folosesc tot mai mult in industria cosmetica, a sapunului si detergentilor. Reducerea poluarii, protectia mediului cer fonduri mari atat pentru cercetare-dezvoltare, cat si in implementarea solutiilor. Enviromentalistii nu sunt impotri marketingului si a consumului. Dimpotri, doresc marketingul ca un aliat in a determina firmele, consumatorii si guvernele sa acorde o atentie sporita si sa actioneze mai mult pe principii ecologice. Aceasta simbioza dintre ecologie si marketing este cunoscuta sub diverse denumiri: marketing ecologic, ecomarketing, marketingul "verde" ("green marketing"). Responsabilitatile acestuia se indreapta asupra celor trei factori implicati: consumatori, intreprinderi, guvern. a. Marketingul ecologic are rolul de a informa consumatorii asupra gravitatii problemelor poluarii mediului si de a-i educa pe baza principiilor ecologice. Aceasta educatie trebuie sa puna accentul pe formarea unor obiceiuri si a unui comportament ecologic de consum, de recreere si utilizare a conditiilor de mediu, de protejare a acestora. De asemenea, trebuie sa convinga cetatenii ca produsele si serviciile realizate pe baze ecologice sunt mai scumpe. Taxa asupra "produselor verzi" trebuie suportata si de consumatori. b. Marketingul are responsabilitati mari in orientarea pe baze ecologice a activitatin firmelor. Dintre acestea subliniem cate: ' intensificarea activitatii de cercetare-de^oltare in directia protectiei mediului; ' introducerea unor tehnologii nepoluante; ' dezvoltarea de produse si servicii ecologice nedaunatoare mediului; ' utilizarea ambalajelor recuperabile si reciclabile; ' recuperarea si refolosirea deseurilor. c. Guvernul are responsabilitati sociale deosebite in crearea si aplicarea cadrului legislativ complex privind prevenirea degradarii si poluarii mediului. in multe tari exista o legislatie foarte severa in acest domeniu. Introducerea de taxe pentru ambalajele si deseurile nerefolosibile; fixarea unor norme si standarde ridicate privind noxele si ecuarile de reziduuri; crearea unui sistem national de recuperare si reciclare a ambalajelor si deseurilor; instituirea unui sistem de supraveghere exigent, introducerea unor amenzi, penalitati si sanctiuni ajungand pana la incetarea activitatii intreprinderilor in culpa etc. reprezinta responsabilitati guvernamentale. De asemenea, crearea unor rezertii si parcuri naturale, identificarea si protectia monumentelor naturii, educatia inca din scoala primara a tineretului in spirit ecologic si altele constituie atributii si responsabilitati ale institutiilor si organismelor guvernamentale. Pe international exista comisii de specialitate in cadrul diferitelor organisme care elaboreaza norme si recomandari in acest domeniu. Paralel, un rol activ il au organizatii cum sunt: Greenpeace, Friend of the Earth (Prietenii pamantului), acestea semnaleaza si avertizeaza opinia publica internationala asupra evenimentelor si proceselor ecologice. Marketingul societal Conceptul si orientarea de marketing presupune, dupa cum am mai mentionat, satisfacerea nevoilor si dorintelor consumatorilor si obtinerea pe aceasta baza a unui volum profiil de nzari. Se ridica intrebarea daca aceasta filozofie este potrivita. in conditiile in care, asistam inca la deteriorarea mediului, limitarea unor resurse, paralel cu cresterea accentuata a populatiei, omenirea se conlfrunta cu probleme ca saracia, foametea etc. De asemenea, este greu de presupus ca o firma isi "sacrifica" in totalitate interesele pe termen scurt in favoarea consumatorilor, stiind ca profitul este sursa si conditia supravietuirii intr-un mediu economic tot mai coneurential. in plus, firmele care au succes in satisfacerea nevoilor individuale ale consumatorilor, actioneaza si vor sa actioneze in interesul acestora si al societatii, pe termen lung? Aceste dileme provoaca indoieli pentru unii specialisti privind posibilitatea aplicarii depline a conceptului de marketing. Peter Drucker se indoieste de aceasta posibilitate. Philip KolJer sustine ca marketingul - ca si conceptie si orientare - nu genereaza conflictele potentiale pe termen lung intre interesele consumatorilor, interesele firmelor si interesele societatii. Dimpotri, contribuie la armonizarea acestora. Acceptarea si adoptarea de catre firme a consumerismului si eiiviromentalismului, precum si implicarea directia a guvernelor itn rezolrea problematicii acestora ateista acest lucru. Armonizarea intereselor in relatia consumator-firnia-societate implica o noua abordare, o lairgire a conceptului de marketing.In primul rand, in ceea ce priveste scopul marketingului, la inceput s-a pus accent pe obtinerea de profit, apoi s-a constatat ca aceasta nu a mai fost posibila fara satisfacerea nevoilor si dorintelor consumatorilor. Azi, in lumea civilizata intervine un al treilea element: interesul public, prosperitatea generala a societatii, care implica si calitatea mediului.In al doilea rand, sufera schimbari si definirea pietelor tinta.. Acestea se extind, incluzand grupuri afectate indiirect de activitatea firmei si grupuri care au un impact asupra firmeii. De exemplu, o firma producatoare de autoturisme satisface nevoile unor segmente de consumatori. Totodata insa, contribuie la aglomerarea traficului rutier, la poluarea atmosferei afectand astfel alte grupuri. Pe de alta parte, influenteaza sectorul public prin sporirea necesitatilor pe sosele, autostrazi, locuri de parcare etc. In al treilea rand, in elaborarea si fundamentarea deciziilor de marketing trebuie avut in vedere sporirea impactului si a responsabilitatii sociale ale acestora. Se urmari maximizarea obiectivelor (satisfacerea consumatorilor, profit, interesul si prosperitatea generala) in conditiile minimizarii efectelor negative asupra sistemului social. De exemplu, este nevoie de a satisface cererea mereu 'rescanda de energie a societatii, dar construirea centralelor nucleare prezinta pericolul iradierilor posibile. Desigur rezolrea corespunzatoare a acestor piobleme nu este usoara. Aportul marketingului poate fi semnificativ, dar este necesara implicarea si celorlalti doi "attorT, cetatenii si guvernul. Noua abordare a marketingului ca si concept si orientarea practica a condus la diverse propuneri de demmire a acestuia - "marketingul uman", "consum inteigent", "imperativ ecologic" - in raport cu aspectele si protlemele considerate mai importante. Philip Kotler propune conceptul de "marketing societal", pe care il defineste ca o "sarcina a organizatiilor de a determina nevoile, dorintele si interesele pietelor tinta si dA« a le satisface mai bine si mai eficient decat concurenti; intr-un mod care conser sau sporeste bunastarea si prosperitatea consumatorilor si a societatii". Sub presiunea consumerismului si enviromen-taiisrrului, a crearii si institutionalizarii structurilor legislative adecte, firmele au raspuns acestor comandamente adoptand si implementand conceptul de "marketing societal". Poate cel mai edificator exemplu in acest sens este firma Body Shop infiintata de Anita Roddick in 1976 la Biighton (Anglia). Azi are peste 700 de magazine proprii in 41 de tari. Rata anuala de crestere a profitului firmei riaza intre 60-l00%, obtinand un profit net de 196 milioane dolari in 1991. Firma produce si comercializeaza produse cosmetice (sapun, shampon, creme etc.) bazate pe extracte din te naturale. Foloseste ambalaje atractive, simple si reciclabile. Cu cate exceptii, produsele sunt testate pe animale. Anual doneaza un procent din profit pentru protectia animalelor fara adapost si organizatiilor care lupta pentru drepturile animalelor. Are foarte multi consumatori extrem de fideli si loiali, acestia motindu-si atitudinea prin faptul ca produsele firmei sunt "prietenoase cu mediul" si "suna ecologic". Anita Roddick declara "Eu cred ca a fost foarte important ca afacerea mea, se concentreaza nu numai asupra parului sau tenului, dar si asupra comunitatii, a mediului, a largilor probleme ale lumii, dincolo de cosmetice". Este deci, o imbinare a satisfacerii nevoilor si dorintelor unor segmente de consumatori cu interesele mari ale societatii, and ca rezultat profitul firmei si in final, prosperitatea si bunastarea clientilor, societatii si firmei. Este "marketing societal". |
|
|
Politica de confidentialitate
|
